[Mihai LEONTE]

1 IUNIE, ZIUA COPILĂRIEI

La întâi de Cireşar,
E un început de lună,
Aducem copiilor în dar,
O lume mult mai bună.

Alergaţi, iubiţi copii,
Prin pajişti cu stele,
Realizaţi din păpădii
Acele magice inele.

Venim să mai visăm,
Cu inimi inocente,
Împreună să plecăm,
Spre lumile perfecte.

[Mihai LEONTE]

ACEL PEGAS

Acel Pegas cunoscut,
Ca fiind şi Carul Mare,
Se roteşte neîntrerupt,
În îndepărtata zare.

Nu am făcut un clasament,
Ca să-ţi aleg o cântare,
Dar ca simplu eveniment,
Pentru mine eşti CEA MARE.

Nu-ţi fac statuie din aur,
Nici cioplită în granit,
Vei rămâne al iubirii faur,
Mergând cu mine în Infinit.

Împreună pe acelaşi drum,
Sprijină-te pe al meu braţ,
Lasă-mi al tău parfum,
Să-l absorb cu nesaţ.

[Mihai LEONTE]

ADUCERI-AMINTE

Tu nici nu ştii cât mi-e de dor
De mângâierea ta atât de tandră,
Gândindu-mă acum mă înfior
Şi-mi amintesc privirea-ţi caldă.

Mă trezesc în miez de noapte,
Năpădit de îndepărtate amintiri,
Reascultând ale tale simple şoapte,
Mirosul buchetului de trandafiri.

Cât de departe sunt acum
Neuitatele îmbrăţişări fierbinţi!
Săruturile ultimului drum,
Când trebuia să stăm cuminţi.

Aştept să ne reîntâlnim
Să retrăim ce-a fost frumos,
Unul spre altul să venim
Chiar de ar trebui venit pe jos.

[Mihai LEONTE]

AI FOST?

Tu ai fost vreodată-n mină
Să scoţi aur şi cărbune
Care ne aduc lumină?
Atunci nu ştii ce e pe lume!

Ai mâncat tu mămăligă
Din făină de porumb?
Poate de-aia îţi e frică,
Şi ai în picioare plumb!

Ai băut vreodată apă ,
Din izvorul cu ţârău?
Apă bună, apă plată,
N-ai băut? Să-ţi pară rău!

[Mihai LEONTE]

ALBĂ MIREASĂ

Tu mă cauţi, Albă Mireasă,
Să mă îmbrăţişezi frigidă,
Nu am frică de-a ta coasă,
Cu nemurirea ta rigidă.

De tine chiar nu-mi pasă,
Nici de negura ta rece,
Până îmi vei fi mireasă,
Multă vreme va mai trece.

Tu nu vezi că nu te chem,
Luptându-mă cu suferinţi,
Greul nu îl blestem,
Tărie am de la părinţi.

Privesc norii azurii,
Şi când sunt întunecaţi,
Mă pierd în adânci reverii,
Nu! Încă nu vă îndoliaţi!

[Mihai LEONTE]

ALEI ÎN TOAMNĂ

Frunzele n-ar trebui să cadă,
Urmează totuşi cursul vieţii,
Pe alei se plimbă la paradă,
Căzând la bruma dimineţii,

Doar un Soare destul de palid,
Încearcă culori să revigoreze,
Vântul se joacă cu ele timid,
Învăţându-le să danseze.

Natura se înscrie în a toamnei joacă,
Chiar cu aceleaşi cenuşii culori,
Pietonii mai calcă în vreo băltoacă,
Uitând de acele ofilite flori.

[Mihai LEONTE]

ALUNGĂ-ŢI TRISTEŢEA

Nu vreau tristeţe să strângi,
Nici inima să-ţi frângi,
Şi cu lacrimi să mai plângi.

Deci, fii tare şi te luptă,
Să n-ai viaţa întreruptă,
Faţa veselă, nu suptă.

Eu aşa te vreau pe tine,
Să ai clipele sublime,
Zilele cât mai senine.

Multe vreau să-ţi doresc,
Dorinţe să-ţi împlinesc.
Fiindcă sincer te iubesc.

[Mihai LEONTE]

AM GĂSIT ÎN PALMA TA

Am găsit linişte în palma ta,
Astfel cum e în luna plină.
Unde aş fi găsit altundeva?
Căci lumina ta este Divină.

Îmi eşti vatră cu cărbuni arzând,
Ca o mare dulce îmbălsămare,
Mă plimb cu tine orişicând,
Prezentă îmi eşti în orice visare.

Tu mi-ai dăruit simpla îmbrăţişare,
În ochii tăi citind albastrul senin,
Adus din cerul de soare prea plin,
Frumoase, ca rimele ce ţi le închin.

Ochii tăi sunt mereu mai dulci,
Cum i-am cunoscut mai demult,
Spre mine noi lumini arunci,
Un nou murmur în suflet ascult.

[Mihai LEONTE]

ANOTIMPUL TREI

Te văd câmpie dezgolită
De frumuseţea plinei veri,
Apare toamna ruginită,
Natură, luptă-te şi speri!

Totul curge în liniştit destin,
Vor veni şi lacrimile din nori,
Trimise de Creatorul Divin,
Omagiu plecatelor flori.

În locul culorii verde de smarald,
Toamnă, ne aduci aur şi argint,
Acum timpul nu e tocmai cald,
Dar e bogăţie pe acest Pământ.

Toamnă, tu eşti anotimpul trei,
Într-un clasament neoficial,
Chiar dacă tu, nu asta vrei,
Ne aduci iar timpul glacial.

[Mihai LEONTE]

AŞ VREA!

Aş vrea să scriu eu cartea,
Să-mi întrerup somnul intens,
Dar nu ştiu care e partea
Ce reprezintă vreun interes?

Mi-am parcurs drumul prin lume,
Mă întorc la tine, drag pământ,
Smerit, cu adâncă plecăciune,
Să-mi găsesc odihna în mormânt.

Unde sunt vapoarele cu zbaturi?
Unde au plecat visele mele?
Casele cu multe caturi,
Plecate-s cu gândurile rebele!

În oglinzi ce par deocheate,
Mă caut pe mine să mă recunosc,
Imaginile îmi par deformate,
Sunt inutile, par fără rost!