[Mysticwitch]

Bine v-am gasit pe acest forum,pe care dealtfel il urmaresc de ceva timp!Am vazut ca printre voi sunt multe persoane cu experienta si care chiar dau sfaturi potrivite.
Titlul topicului se leaga de alte doua topice referitoare la fanteziile barbatilor si femeilor pe care le-am citit pe acest forum.
Imi voi expune problema aici pentru ca am ajuns la o limita a confuziei mare si efectiv nu stiu cum sa mai procedez in relatia pe care o am,sa reusesc sa il inteleg pe el si ca lucrurile sa intre pe un fagas firesc.
Pe scurt,eu am 29 de ani,el cam 32 si suntem impreuna de cam 1 an si ceva.Este un barbat cu multe calitati,din toate punctele de vedere,ma iubeste si face foarte multe pentru mine si ca relatia noastra sa mearga.Exista planuri de casatorie,familie etc.
Problema mea majora (nu si al lui) este lipsa pasiunii in cuplu.
El a trait intr-un mod mult mai conservator,are si o anumite viziune religioasa asupra lucrurilor,dar nu la modul exagerat.
Si aceasta latura ne-a unit cumva la inceput,desi el e mai mult religios,iar eu mai mult spirituala,daca intelegeti ce vreau sa spun...
Sunt o persoana cu o experienta de viata destul de vasta si in privinta relatiilor de cuplu,pentru ca asta mi-a sortit destinul sa traiesc,intotdeauna am fost dependenta de pasiune,de a simti ca traiesc pur si simplu,iar in universul intim intotdeauna mi-am dorit schimbare,adrenalina,imaginatie,acel plus de nou care tine vie relatia.Pentru mine a mentine o relatie si a face dragoste este o adevarata arta,care implica trupul,mintea si spiritul.
Revenind la problema mea de cuplu,va pot spune ca pana la prietenul meu actual nu am intalnit un barbat care sa nu aiba fantezii sexuale sau care sa nu isi doreasca macar si altceva.
De peste 1 an de zile ma chinui sa scot apa din piatra seaca,adica sa incerc pe toate caile posibile sa incerc sa condimentam macar putin viata intima.
El ma doreste ca femeie,nu as putea spune ca ii lipseste apetitul in vreun fel,dar totul se desfasoara in acelasi cadru,aceleasi pozitii,relativ acelasi interval de timp,o chestie mecanica ce simt ca omoara si orice urma de dorinta in mine.
Am incercat prin comunicare,prin initierea diferitelor joculetze,s-a ajuns si la certuri de cateva ori,dar sunt respinsa,raspunsul fiind ca el nu are imaginatia mea,ca el nu are fantezii,ca s-a saturat ca eu nu sunt multumita de el si ca asta e si nu are ce sa-si faca.Ba,m-am mai trezit si cu apelative de genul ca...sunt defecta eu si ca el e invatat sa faca totul normal si ca asa a fost si in relatiile lui precedente.
Nu va imaginati ca i-am cerut eu stiu ce cai verzi pe pereti,lucruri firesti in optiunea mea:sa jucam ceva roluri,sa folosim cateva accesorii,sa mai schimbam si locatia,cateva chestii soft de BDSM (foooarte soft!),dar...totul a esuat,ba mai mult,m-am ales si cu niste showuri monstru din partea lui de cateva ori,enervandu-se cum ca eu nu sunt multumita de el.
Dar,as fi zis ok daca nu venea el cu aceste picanterii,dar macar incerca sa intre in jocul meu,dar,de fiecare data sunt refuzata,ba cateodata si subtil ironizata.Va dati seama cum ma simt...
Am sfarsit prin a ma inchide in mine,prin a-mi pieri aproape orice urma de apetit in ce il priveste,nu-mi mai arde sa ma culc cu el,ceea ce genereaza si alte discutii si revolte din partea lui pe motiv ca se simte refuzat.
Efectiv simt ca o iau razna,nu stiu ce se intampla cu el,parca ma lovesc de un zid.Isi doreste sa fiu sotia lui,dar ma intreb,daca dupa 1 an si ceva s-a ajuns la asta,cum va fi peste 5 ani?
Va rog frumos,dragele mele si dragii mei,ca stiu ca sunteti si multi barbati pe forum,aveti idee care ar putea fi cauza care poate determina un barbat sa fie asa?Voi ati mai intalnit astfel de persoane,ati mai auzit?
Va multumesc pentru rabdarea de a-mi fi citit postarea si anticipat pentru raspunsurile voastre!

Aceasta postare a fost editata de Mysticwitch: 14 March 2010 - 02:05 PM

[Sangemaru]

Ca barbat, iti pot comunica perceptia mea vis-a-vis de situatia voastra, pentru ca am avut si eu prilejul sa trec prin multe.

Educatia (sau mai bine zis proasta educatie) e un factor important, pentru ca a conturat modul cum iubitul tau priveste lumea... educatia religioasa nu indeamna la auto-explorare, sensibilitate, sex si deci in familiile puternic religioase vei observa nesfarsit aceeasi tema, a individului reprimat, deja plictisit, angoasat.

Cea mai rea parte e ca nu poti forta nimic, daca are sau nu fantezii nu prea releva, mult mai indicativ fiind reactia lui la sugestiile tale. Orice fiinta normala, rationala deschisa, ar avea reactia imediata de curiozitate sau macar deschidere la dorintele iubitului/iubitei, nu? Reactia sa din pacate spune multe, anume comportamentul defensiv imediat, semn ca se simte atacat si/sau vinovat.

Cred ca intuiesti si tu, ca aceasta viziune asupra lumii din partea lui nu va fi schimbata usor, fiindca oamenii nu invata decat la greu. Si cel mai probabil va trebui sa sufere din plin ca sa isi dea seama ca are probleme, asta daca va avea deschiderea interioara sa constientizeze ca de fapt chiar e el cel cu o problema.

Mi-ar place sa pot sa iti spun ca intr-o relatie ideala totul decurge perfect si ca daca doi parteneri se chinuie destul timp dar adevarul e ca personal consider ca o relatie trebuie traita ca si cum se va putea termina in orice clipa, cu maximum de atentie, deschidere si iubire. Altfel, tortura reciproca sustinuta ani la randul, in incercarea unui partener sau a ambilor ca, din atasament, sa il satisfaca emotional pe celalalt duce in timp la desensitivizare emotionala si la deceptie si depresie. Mult mai sanatos mi se pare in astfel de cazuri ca partenerul, in cazul de fata tu, sa privesti relatia ta cu iubitul ca si o relatie cu un prieten bun, chiar cel mai bun prieten, care NU iarta orice.

Un grup de cunostinte care au o perspectiva mai ezoterica asupra problemelor de cuplu si mai ales sex au un site care poate ti-ar fi util de citit, dar asta pentru interesul tau personal si nu pentru iubitul tau.

http://sites.google.com/site/vindecareprin...-despre-subiect

Daca te intereseaza subiectul poti sa ii contactezi direct.
Sper sa ai rezolvare la problemele tale, dar imi pare rau sa-ti spun ca atata timp cat iubitul tau nu constientizeaza ca are probleme, inchideri si ca isi respinge partenera cu reactiile lui, mare schimbare nu o sa apara indiferent.

[Mysticwitch]

Marturisesc ca nu ma asteptam la un raspuns atat de prompt si atat de complex in acelasi timp.Iti multumesc din suflet!
Am citit pagina respectiva: anumite lucruri le stiam,altele mi-au intregit cunostintele pe care le aveam deja si m-au facut sa inteleg mai multe din relatia pe care o traiesc la ora actuala.(Voi citi si pe pagina ei,mi-a trezit destul de mult interesul!)
Adevarul este ca pentru mine e tortura curata sa nu traiesc fiecare zi cu intensitate maxima,cu atat mai mult in viata de cuplu si in cea strict intima.
Tin la prietenul meu destul de mult,dar felul meu de a fi il innebuneste,il bulverseaza,i se pare prea mult,ba,ii zguduie increderea in sine facandu-l sa aiba o reactie de furie sau,in cel mai fericit caz indiferenta sau ironie la doleantele mele,iar pe mine,felul sau de a fi ma omoara incet si sigur.
Sunt dependenta de pasiune,dupa cum spuneam,iar daca as incepe sa il privesc ca pe un BUN PRIETEN cum m-ai sfatuit,inseamna sa imi anihilez felul de a fi,sa traiesc pe jumatate,exact cum se intampla in prezent,dealtfel...
Pot face compromisuri pe termen determinat,sa am rabdare,pentru ca sunt o luptatoare si chiar cred ca are destule calitati inclusiv intelectuale,spirituale,dar pe care si le reprima cu o incapatanare de care ma crucesc.
Merita sa lupt pentru aceasta relatie,dupa cum spuneam si o fac,dar as fi bucuroasa daca as vedea ca vrea,dupa atata timp sa urneasca un cm macar si catre ceea ce imi doresc pentru noi doi.
E absolut extenuant,si aduce un sentiment de zadarnicie sa fii singura persoana care preia initiativa si munceste la imbunatatirea relatiei pe acest plan si,indiferent cat tact si ce modalitati ai incerca sa abordezi sa te trezesti cu refuzuri constante.
Va dau un mic exemplu:am incercat la un moment dat sa il iau exact cum ai lua un copil care acum invata sa mearga,cu pasi maruntei si sa ne imaginam o mica povestioara erotica in care eu conturam cateva lucruri,apoi il intrebam pe el cum si-ar dori sa continue firul istorioarei,ce rol si-ar dori sa aiba el,sau eu...refuzuri constante (pe motivul ca nu stie,ca nu are imaginatie si ca i se pare o prostie ce ii cer) sau,daca insistam luat la misto,iar daca si atunci insistam,reactie de furie.
Deasemenea nu il agasez cu treaba asta,las sa treaca timp intre o incercare si alta,dar pur si simplu nu vad nici o schimbare.
Imi este clar nu ca nu ar putea,pentru ca nici macar nu incearca,ci ca nu vrea.
Exact cum spuneai si tu,realizez ca este un proces de durata,dar m-ar incuraja foarte tare sa vad ca macar o pietricica se misca din zidul ala care si l-a pus de jur imprejur si,mai ales,nu mai stiu ce "unelte" sa folosesc ca sa se vada un rezultat cat de cat.
Efectiv nu il misca nimic din tot ce ii sugerez,parca e setat intr-o maniera si numai in aia poate functiona.

Aceasta postare a fost editata de Amarena: 14 March 2010 - 06:09 PM
Motiv editare: sters citat

[Sangemaru]

Imi pare bine ca iti priesc informatiile de pe acel site Crișu și Octav sunt persoane speciale pentru mine și mai ales ce are scris Crișu pe site mi se pare foarte bun de absorbit pentru multă lume Deși dacă iubitul tău ar face vreodata cunoștință cu ei și-ar lua mâinile în cap și și-ar face cruce probabil.

Într-o relație cu o fată care îmi este acum cea mai dragă ființă și cea mai bună prietenă deși nu mai suntem împreună, mi-a luat mult timp și multe gafe și mult rănit persoana iubită să îmi realizez propriile blocaje emoționale, și chiar și asta s-a întâmplat abia după ce ne-am despărțit.

Ea a încercat să-mi vorbească, să-mi explice că felul de a mă purta era evaziv și închis în sine, dar efectiv eu nu am putut să văd asta pentru mai bine de 2 ani. În realitate nu eram numai eu de vină dar ERAM de vină și însuși faptul că nu mi-am realizat propria închidere atâția ani ș

Presupun că lucrul la care se reduce problema voastră e că tu ca persoană nu poți accepta reprimarea și închiderea emoțională a iubitului tău iar el nu poate accepta și înțelege pasiunea și nevoia de experiență pe care o ceri tu. Deci nu vă puteți accepta reciproc... iar acceptarea nu presupune toleranță. Adică, tu poți accepta reprimarea lui, dar fără să te reprimi și să te închizi tu. Dar cred că realizezi ce presupune asta.

Și atunci dai peste o dilemă morală (sau aparent morală, pentru că în realitate nu cred că e nimic moral în a subjuga o ființă pe care o iubești)... anume faptul că dacă îți vei căuta împlinirea în alte locuri cât timp sunteți încă "împreună" el va considera că îl înșeli, iar dacă îl vei părăsi pentru a căuta asta (lucru care poate fi foarte greu de realizat și pentru tine din cauza atașamentului personal, care n-are nimic de-a face cu iubirea) el nu va înțelege de ce l-ai părăsit, te va judeca, te va face în fel și chip etc.

Și mai rău e de tine dacă îl dorești exclusiv pe el și nu ești atrasă de alții, iar atunci tu vrei ce vrei de la el iar el nu vrea să-ți dăruiască... iar atunci să vezi tortură

Oricum... în timp ne învățăm cu toții lecțiile, cu mai multă sau mai puțină durere (a se citi încăpățânare)... dar să nu te aștepți ca asta să se întample nici măcar în ani, dapăi luni...

Iar cu riscul de a te supăra puțin, pentru a o cita-o pe prietena mea, "dacă vrea sex plictisitor, să-și găsească o călugăriță", iar În cazul tău... prima ta datorie în această lume e față de tine, de a te iubi pe tine, iar după ce te poți iubi pe tine îi poți iubi și pe alții. Și nu cred că ai iubi pe cineva prin reprimare și mecanicitate, lipsă de foc și de pasiune.

Nu cred că poți aștepta la infinit o schimbare care e probabil să nu vină, și chiar dacă ar veni, tu n-ai de unde să știi asta. Dacă te-ar iubi sincer, te-ar accepta, sau dacă se va schimba, te va accepta și în viitor. Dar tu nu trăiești pentru un viitor incert ci pentru clipa prezentă, așa că în funcție de clipa prezentă, fă-ți decizia.

Continuă o perioadă în speranța că se schimbă, caută-ți satisfacerea în altă parte încercând încă să-l aștepți pe el sau dă-i papucii și caută-ți satisfacția cu conștiința curată.

[lynxul_negru]

witch, desi ai primit deja sfaturi, indraznesc sa adaug si eu cateva vorbe. problema este ca voi ati evoluat sexual pe carari diferite. ceea ce se petrece cu el nu tien de proasta educatie, ci simplu de o educatie (rea, buna sau poate foarte buna) care i-a inhibat comportamentul sexual.

cred ca este o greseala sa incerci sa-l "trezesti" cu jocuri, accesorii, BDSM oricat de soft, deoarece toate aceste lucruri sunt dintr-o lume straina lui. parerea mea este ca ar fi mai bine sa-i trezesti mici curiozitati, care sa-l faca sa exploreze singur cu pasi mici teritoriul necunoscut.

ai putea sa incerci sa introduci foarte incet in lumea lui sexuala mici gesturi care sunt la limita "normalitatii" - mangaieri mai kinky, momente in care sa-l rasfeti, mangaie-l cu parul, cu buzele - in locuri din ce in ce mai indraznete. din pasi mici o sa ajungeti la sexul oral - mai intai tu lui. daca ii place si il accepta, poate ajunge la concluzia ca unele lucruri sunt normale chiar daca pana acum nu le-a vazut asa ori nu s-a gandit la ele. mai sunt multe alte mici etape care l-ar putea familiariza cu ceea ce se numeste "vanilla sex", cu multe lui placeri aproape transgresive. in concluzie - ia-l cu binisorul daca vrei sa-l tii langa tine in pat.

[Mysticwitch]

@Sangemaru:Iti multumesc inca o data pentru sfaturile date!
Problema mea nu este de a accepta reprimarea lui,sunt un om cu o capacitate destul de mare de intelegere,ci de a face fata refuzurilor constante,intr-o maniera ori alta si incapatanarii de a se opune la orice noutate o aduc,oricat de inofensiva ar fi.
Efectiv am obosit...
Lynxule,iti multumesc si tie pentru sfaturi,dar nu te gandi ca l-am speriat cu eu stiu ce minuni din BDSM (si eu sunt adepta acestei practici la modul soft,mai mult ideile ma incita,jocul),ci i-am sugerat la un moment dat sa ma lege cu o esarfa,spre exemplu.Nici macar nu as putea numi asta BDSM,daca stau bine sa ma gandesc.Am luat-o cat de diplomat si pe ocolite posibil.La fel si cu diverse roluri.
Nu este o persoana pudica,nu are reticente la sexul oral (desi mi-a marturisit de curand ca greu a acceptat in trecut ideea asta si ca eu sunt cam singura cu care ii place sa faca acest lucru),dar e pur si simplu foarte rigid si se comporta de parca ar fi atacat de eu stiu cine cand i se cere mai mult.
Referitor la Vanilla sex,am incercat si asta,plus o atmosfera placuta,intima,cu lumanari parfumate,decor interesant,totul slow,bazandu-se pe senzatii cat mai soft,din aproape in aproape,dar nu a avut rabdare,desi la inceput a parut prins,la un moment dat pur si simplu m-a smucit si a intrat in acelasi tipar.La el aproape nici nu exista preludiu,de multe ori intamplandu-se sa treaca in doua minute direct la act,cand eu nici macar nu eram pregatita.
Sunt convinsa ca poate simti mai mult,sunt momente in care vad clar asta,dar purtat de val se lasa pentru cateva secunde,dupa care,zici ca ceva din el apare si il reseteaza.
@Sangemaru:personal nu as avea o problema in a fi atrasa de alte persoane,insa,in ce il priveste relatia a inceput altfel.Problema nu este ca nu as putea fi si cu altcineva,ci nu vreau,este ceva ce mi-am asumat eu visavi de mine in aceasta relatie.
Efectiv nu imi doresc minciuni,nu imi doresc ascunzisuri,iar daca nu se va putea cu el,indiferent cat voi incerca,inseamna ca ma imbat cu apa rece si e cazul sa renunt,desi nu vreau asta si nu o voi face decat daca nu imi va mai ramane nici o alta aternativa.
Am incercat si pe parte psihologica sa lucrez cu el putin si sa incerc ca amandoi sa ne dam seama de ce se intampla:intr-adevar,pentru el femeia este sacra,o imagine suava,imaculata,dar rece...o femeie mult prea pasionala,pretandu-se la diverse fantezii ar detrona acea imagine si ar cobora-o la nivelul unei prostituate.
Este ceva intiparit cred ca in inconstientul lui,cu siguranta datorat si educatiei religioase,un ceva pe care nu stiu cum sa-l schimb.
Va multumesc inca o data si o seara frumoasa va doresc!

[Sangemaru]

Lasa-ma sa ghicesc, e de zodie Fecioara?

Hmm... presupun ca el nu urmeaza nici o practica spirituala care sa rezulte in dezvoltarea chakre-lor si constientizarea energiei...

Oricum e foarte putin probabil ca pana nu se deschide catre asa ceva sa aiba vreo alta tendinta decat sa se descarce energetic imediat ce se aduna un pic de energie sexuala...

Orice barbat care nu are dechidere energetica cel putin pana la chakra a 4-a a inimii, in momentul excitarii sexuale va avea o singura mare nevoie, si anume descarcarea prin ejaculare... si e putin posibil sa amane nevoie asta cine stie ce... restul dorintelor au nevoie de oarecare deschidere si sensibilitate. Poate ii trezesti interesul intr-o asemenea directie.

[Mysticwitch]

Sangemaru, la Mar 14 2010, 10:30 PM, a spus:

Lasa-ma sa ghicesc, e de zodie Fecioara?

Hmm... presupun ca el nu urmeaza nici o practica spirituala care sa rezulte in dezvoltarea chakre-lor si constientizarea energiei...

Oricum e foarte putin probabil ca pana nu se deschide catre asa ceva sa aiba vreo alta tendinta decat sa se descarce energetic imediat ce se aduna un pic de energie sexuala...

Orice barbat care nu are dechidere energetica cel putin pana la chakra a 4-a a inimii, in momentul excitarii sexuale va avea o singura mare nevoie, si anume descarcarea prin ejaculare... si e putin posibil sa amane nevoie asta cine stie ce... restul dorintelor au nevoie de oarecare deschidere si sensibilitate. Poate ii trezesti interesul intr-o asemenea directie.

Nu,este zodia Rac!
Nu a urmat nici o astfel practica,iar cand eu am abordat si alt tip de cunoastere la inceput a fost socat,reticent,iar apoi a sfarsit prin a accepta,chiar daca in ce il priveste nici nu vrea sa auda.
Imi este greu si prin prisma zadarniciei,dar mai ales prin faptul ca am impresia ca nu ma accepta asa cum sunt,ca vrea sa ma reduca la ceva ce nu sunt,pur si simplu ignorand cu desavarsire acea parte din mine care nu se potriveste in tabloul sau imaculat.
L-am intrebat cum de nu se poate plictisi de o singura femeie in conditiile date si mi-a zis ca nu,ca el nu se plictiseste nici daca ar sta langa ea o viata,ca asta este el.
O zi frumoasa tuturor si astept cat mai multe raspunsuri,poate de undeva se face lumina si pentru mine!

[PreaMultPentruVoi]

De obicei racii sint foarte empatici si, de aceea, foarte buni in pat. Chiar daca au tendinta sa nu aiba incredere foarte mare in capacitatile proprii, exact acest motiv ii stimuleaza de obicei sa incerce tot felul de joculete ca sa isi satisfaca partenera.

Vad ca Lynxul s-a speriat de BDSM ... Din pacate, cind aud acest termen, foarte multi oameni inteleg exclusiv umilire si violente, ceea ce este bineinteles o exagerare din cauza lipsei de cunoastere. A te lega cu o esarfa nu ar trebui sa stirneasca asemenea reactii. Sincer, eu cred ca omul este prea comod si nu vrea sa asculte si alte pareri, el crede ca ceea ce stie si face el este cea mai buna varianta. Si nu tine de religiozitate. Eu sint o persoana credincioasa, chiar daca nu la modul ala cliseistic, femeie cu broboada, provin dintr-o familie de preoti, dar asta nu inseamna ca in viata mea intima pasiunea si tandretea nu se completeaza reciproc. Ba chiar dimpotriva, sint un om foarte pasional.
Faptul ca unii oameni nu vor sa iasa din tiparele in care se simt ei bine denota si o doza importanta de egoism. Sincer, nu-ti recomand sa te casatoresti cu el. Am trecut printr-o situatie similara, era sa am casatoresc cu un om cu care in intimitate era absolut groaznic, in doi ani de zile nu imi amintesc cind am fost cu adevarat multumita si eu. Adevarul este ca nici pe el nu-l multumea relatia noastra intima, dimpotriva, il inhibam ingrozitor prin simplu fapt ca ... ma manifestam sonor in intimitate (si nu va inchipuiti ca ii vorbeam sau ceva, doar ... sunete). Am sfirsit prin a ne desparti si a fost o usurare, cel putin pentru mine. Oare cum era sa fim acum divortati si cu un copilas? Pentru ca la asta am fi ajuns in cele din urma.

[lynxul_negru]

catalinaletitia, la Mar 15 2010, 11:31 AM, a spus:

Vad ca Lynxul s-a speriat de BDSM ... Din pacate, cind aud acest termen, foarte multi oameni inteleg exclusiv umilire si violente, ceea ce este bineinteles o exagerare din cauza lipsei de cunoastere. A te lega cu o esarfa nu ar trebui sa stirneasca asemenea reactii.

Catalina, nu era vorba despre atitudinea mea fata de BDSM, ci despre atitudinea tanarului in cauza . Witch a descris reactia lui negativa, prin urmare era normal sa te gandesti ca ar trebui incercat cu el ceva si mai soft.

Off topic: Este adevarat ca nu impartasesc placerile BDSM, dar te asigur ca le am pe ale mele si, daca raman fara experiente interesante, mi le caut, nu trebuie sa mi se vanda la pachet.

Aceasta postare a fost editata de Lynxulnegru: 15 March 2010 - 12:17 PM