[Itsi Bitsi]

Discutam zilele trecute cu un prieten şi el insista că o poezie nu este de calitate dacă are rimă albă. Eu îi arătam câteva din multele poezii ale lui Blaga care-mi plac extrem de mult, dar arătându-i-le, el insista că nu-s mare lucru, pentru că nu au rimă şi că oricine ar putea scrie aşa poezii.

Este această strofă:

"Cu degetele amintirii
mi-am pipăit
încet,
încet,
trecutul ca un orb
şi fără să-nţeleg de ce
m-am prăbuşit
şi-n hohote
am început să plâng deasupra leagănului meu." (Blaga - Leagănul)

mai slabă decât aceasta:

"Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea
Iubirii noastre, tocmai ca o floare
Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea
Uitată-n colţul mesei, unde moare."? (Voiculescu - Amintirea)

Cele două strofe de mai sus sunt doar un exemplu, bineînţeles. Mi-ar plăcea să discutăm pe acest subiect şi dacă se poate să arătăm aici nişte poezii "albe" care-şi arată valoarea prin alte caracteristici şi nu neapărat prin rima lor.

[bridget jones]

Itsi Bitsi, sunt de acord cu tine, uneori versul alb este mai expresiv, mai cald, mai dulce decat rima. personal il prefer ritmului clasic si apreciez calitatea unei poezii nu prin rima, ci prin maiestria celui care o scrie in a exprima ce simte el in acel moment si a transmite cititorului starea sa, pentru eternitate.


POEM, de Nichita Stanescu

Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?

un exemplu, dintre favoritele mele.

[Ruaraidh]

Nu; nimic nu arata valoarea unei poezii decat felul in care o simti. Nimic altceva. Parerea mea:)

[bridget jones]

suntem deja 3. asteptam si un iubitor de rima clasica.

iar pana atunci, inca un exemplu din Blaga:

DORUL
Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amindoua, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!"
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pamânt.



Femeie,
ce mare porti în inima si cine esti?
Mai cânta-mi inc-o data dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea -- vesnicii.

[florianb]

Orice ati spune, rima este o cerinta sau o rigoare in plus pentru autor, asa ca e mai usor sa scrii versuri albe.
Sigur ca mesajul versurilor e mai important decit rima, dar rima confera o anumita muzicalitate poeziei.
Si nici nu e ceva foarte dificil, de exemplu Luceafarul sau Scrisoarea I lui Eminescu, poezie si cu mesaj si care desi lunga, autorul a reusit sa gaseasca rimele potrivite.

[lynxul_negru]

Si eu spun ca ceea ce trebuie sa primeze este expresivitatea. Daca tu, cititor, simti ceva, vezi imagini, te ating tulburari atunci cand citesti poezia, atunci nu mai conteaza ca are rima sau este in versuri albe.

Pe de alta parte, rima aduce prin repetitia unor secvente sonore un ritm care poate avea efecte deosebite. Exista si figuri de stil care se bazeaza pe repetitiile consoanelor sau vocalelor (aliteratii si asonante), care contribuie la ritmul si fascinatia versului. Daca poetul scrie expresiv si o mai face si in versuri, rezultatele pot fi ceva care sa te subjuge, ceva hipnotic, care te duce in transa...

[florianb]

Lynxulnegru, la Mar 6 2010, 03:27 PM, a spus:

Daca poetul scrie expresiv si o mai face si in versuri, rezultatele pot fi ceva care sa te subjuge, ceva hipnotic, care te duce in transa...

Nevermore...

Aceasta postare a fost editata de florianb: 06 March 2010 - 05:14 PM

[ousor]

Continutul conteaza mai mut decat rima deoarece una este cand poezia te atinge la inimioara si alta e cand te lasa indiferent sau mai rau iti face scarba ... E si rima destul de importanta deoarece ii creste valoarea poieziei ,e mai armonioasa si poate fi memorata mai usor

[Itsi Bitsi]

Va multumesc pentru pareri!
Este adevarat. O poezie cu rima, alta decat cea alba, si cu un mesaj unic, impresionant, este ceva mai greu de scris, dar asta nu inseamna ca poeziile cu rima alba nu merita sa isi primeasca recunoasterea necesara.

Este un poet ce scrie poezii cu rima alba mai putin poet decat unul care scrie versuri in rima?

Ar trebui sa se reprofileze acel poet pe proza? Totusi, de ce alege el poeziile si nu proza? Daca tot nu se chinuie sa gaseasca cuvinte ce rimeaza...

Eu sunt de parere ca poeziile sunt valoroase tocmai pentru ca sunt scurte. Un text de o pagina poate sa te faca sa simti trairi pe care le simti dupa 3 saptamani in care ai parcurs un roman. Asa ca...ce e oare mai valoros? Si astfel, consider ca daca ai un mesaj de transmis, si vrei sa il transmiti direct, rapid si cu efect, o poezie este alegerea perfecta. Plus ca, de multe ori cautand o rima potrivita poti sa denaturezi sensul cuvintelor, sa devina altceva, nu trairea initiala. Asa ca sunt de parere ca o poezie cu rima alba este probabil cel mai sincer sentiment, asternut pe hartie exact asa cum e simtit, si asta face ca acea poezie sa fie foarte valoroasa.

bridget jones, la Mar 6 2010, 11:26 AM, a spus:

POEM, de Nichita Stanescu

Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?

si mie imi revine in ganduri cateodata si de cate ori o recitesc are efect

O alta, nu foarte consacrata:

Când eşti departe
Rosteşte-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
şi ai să vezi cum o petală
Îţi va mângâia umărul.
Deasupra
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ţi-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori

Departe, în jurul pământului, între nelinişti
Rosteşte-mă cu inima uneori! (Rosteste-ma, Elena Armenescu)

Mai vreau! Aveti versuri albe, frumoase, profunde si speciale?

[lynxul_negru]

Itsi Bitsi, la Mar 7 2010, 11:45 AM, a spus:

de multe ori cautand o rima potrivita poti sa denaturezi sensul cuvintelor, sa devina altceva, nu trairea initiala. Asa ca sunt de parere ca o poezie cu rima alba este probabil cel mai sincer sentiment, asternut pe hartie exact asa cum e simtit, si asta face ca acea poezie sa fie foarte valoroasa.

Itsi, desigur ca poezia in rima alba are o valoare mare, de fapt exact valoarea pe care i-o da continutul semantic, memorabilitatea, expresivitatea si felul cum ni se transmite noua, cititorilor. Insa mie imi pare ca sinceritatea sentimentului si surprinderea trairii initiale nu sunt printre elementele care sa sporeasca valoarea poeziei.

Un poet, chiar daca scrie in rima alba, ia o multime de decizii de limbaj de la trairea initiala si pana la momentul in care termina de asternut poezia pe hartie. De exemplu: daca o sa vorbeasca despre iubita lui pomenindu-i numele sau doar un pronume, daca sa spuna "par" sau "plete", daca sa spuna "fata" sau "chip". Sunt foarte multe asemenea decizii, care sunt pana la urma foarte similare cu alegerea rimelor. Nu avem cum sti care este trairea initiala. Poezia incepe pentru mine, ca cititor, din momentul in care a fost asternuta pe hartie.

Nici sinceritatea poetului nu ma intereseaza prea tare. Nu-mi pasa daca, atunci cand a scris cutare sonet, Shakespeare chair era indragostit si chiar gandea lucrurile pe care le spune sau doar si le-a imaginat. Daca mie imi transmite acele ganduri, poezia are valoare.

Balanta nu poate inclina nici spre versurile albe, nici spre rime.