[Mause2k]

Buna Ziua,
Iata povestea mea : M-am nascut in orasul Timisoara. Tatal meu a fost profesor universitar , mama mea tehnician proiectant iar bunica mea din partea mamei a fost invatatoare. Ok, am crescut mare, am ajuns la scoala. In clasele 1-4 am avut numai medii de 10. Incepand din clasa a 5-a insa nu stiu cum se face ca am luat un 7 la compunere. Scandal mare ! De asemenea cand la varsta mea, alti copii aveau deja prieteni, eu nu aveam. Cum poti avea prieteni cand aveam un tata care venea cam tot timpul beat ?. Ok, mama mea a hotarat sa se desparta de tatal meu. Dar alta belea… Am avut bunica mea (din partea mamei) care nu a stiut sa fie bunica (era invatatoare pana si acasa). Cu ea petreceam cele mai multe ore. Ma toca toata ziua la cap, era curioasa (“la ce filme te uiti?”,” pune mana pe o carte si citeste”, “mai lasa muzica” – eu chiar aveam pofta sa ascult muzica, etc, etc.). In aceste conditii mi s-a facut lehamite sa mai citesc. Ba cateodata ma trimitea si la bunicii din partea tatalui (tatal meu statea acolo).Aici alta problema. Am dat chiar si la politehnica (“Facultatea de mecanica”). Am avut nesansa sa pic. Mama mea mi-a spus ca nu este nici o problema. Dar am avut un super scandal acasa. Pana la urma s-a mai domolit scandalul si m-a luat bunicul meu din partea tatalui la Techirghiol. M-am simtit super bine acolo. Ok orice vacanta trebuia sa se termine nu-i asa? Probabil bunicul meu din partea tatalui s-a atasat de mine. Am fost cu chiu cu vai pe la bunici si am avut un scandal super mare de la tatal meu. De asemenea bunicii din partea tatalui m-au luat cu replici de genul “ce ? umbli prin discoteci ? (aveam pe atunci 25 de ani)”. Atunci m-am suparat si nu am mai vrut sa-i vad. Am preferat sa stau mai mult singur. Ajunsesem sa fiu timid. Mi-am gasit refugiul in calculator. Jucam jocuri si cam atat. Singura care mi-a fost cat de cat aproape era mama mea (Eu pot sa spun ca mai mult am fost crescut de mama). Asa am ajuns sa ma pierd, sa nu mai am incredere in mine, sa plang mai tot timpul. Nu stiu ce sa ma mai fac. Poate ma ajutati voi. Mentionez ca deabia de un an am inceput sa merg pe role

Aceasta postare a fost editata de Mause2k: 25 February 2010 - 12:17 PM

[SkaterGirl]

Ideal ar fi sa incepi sa iesi mai mult. Cu toate problemele pe care le ai.

"Asa am ajuns sa ma pierd, sa nu mai am incredere in mine, sa plang mai tot timpul."

Si eu am fost in situatia asta, dar m-am straduit sa ies singura din ea. Si ghici ce? Am reusit. Deci daca vrei, poti. Nu te lasa descurajat de ceea ce a fost, uneori parintii pot exagera ingrozitor si inteleg foarte bine cum trebuie sa te fi simtit din cauza lor. Dar gandeste-te ca ce a fost a fost, nimeni nu are dreptul sa-ti conduca viata. Ei au gresit, nu tu.
Mediteaza un pic asupra vietii tale. Se merita sa te simti cum te simti? Motivele sunt chiar atat de intemeiate? Este doar trecut. Si nu ar trebui sa lasi trecutul sa-ti influenteze prezentul.
Fa-ti prieteni, socializeaza! Lasa timiditatea si neincrederea in spate. Uita-te in oglinda, analizeaza-te, analizeaza-ti viata. O sa vezi ca nu e chiar atat de rau pe cat pare. Petrece mai mult timp in oras, cunoaste oameni noi. Discutii se pot lega oriunde. Chiar si cu inima in dinti fa asta. O sa vezi ca in timp o sa-ti recapeti increderea.

In mai multa masura decat te pot ajuta ceilalti, te poti ajuta singur.

Ai vreun prieten macar?

[NikkyTm]

bine te-am gasit!

problema ta nu este de aritmetica, deci nu se rezolva prin doua-trei operatii. vindecarea sufletului este un proces lent, de durata.

primul pas in vindecare este iertarea.

ca sa poti intelege limita umana( in cazul tau parintii, respectiv bunicii), trebuie sa ajungi sa te cunosti pe tine insuti. toti avem plusuri si minusuri si cu cat le cunoastem mai bine, cu atat reusim sa ne descurcam mai bine. o data ce ajungi sa te cunosti indeajuns, vei reusi sa vezi dincolo de superficial si de nemultumiri.

un proverb din Sfanta Scriptura spune sa faci altora ceea ce ai vrea sa-ti faca ei tie.

dar, aici intervin exceptiile si de aceea psihologia trateaza individul, la modul particular, si nu generalizeaza.

daca vrei sa vb, sa gasim solutii , sunt aici, dispusa sa te ajut.

revin la rezolvarea problemei:

-ancorat in trecut nu vei reusi sa rezolvi nimic. lasa totul asa cum a fost, toate au un sens in lume si multe lucruri se leaga intre ele, cu toate ca nu noi nu le putem percepe;

-incearca sa intelegi ca refularea tatalui in alcool a avut un motiv mai mult sau mai putin intemeiat , pe care el la momentul respectiv l-a vazut ca singur remediu ;

-daca incerci sa intelegi , sa ierti, sa ajuti si sa reinnodati legaturile rupte, vei reusi sa treci de primul prag in vindecarea sufletului tau lipsit de caldura si dragoste atata timp.

iti doresc numai bine.

[catherinedeneuve]

Nu stiu, ai ales calea usoara. Si eu provin dintr-o familie intelectuala, tatal cam abuzator el de felul lui, mama submisiva, deci familie clasica. Cu 2 frati ce invata foarte bine, ce se incadreaza printre primii, nu pot sa zic ca eu o duc rau la scoala, pt ca o duc bine. Tatal imi zice ca voia sa ma duca la psihiatru pt ca aveam o personalitate diferita, o am, dar nu e ceva rau.
Nu ma dau cu role, nici nu vreau. Ma duc in cluburi, daca beau, ma destrabalez, daca nu, stau cuminte. Din cauza asta am o personalitate dihotomica, se mai intampla.

Aceasta postare a fost editata de catherinedeneuve: 25 February 2010 - 04:02 PM

[Al Micu']

Mause2k, la Feb 25 2010, 12:15 PM, a spus:

Poate ma ajutati voi. Mentionez ca deabia de un an am inceput sa merg pe role

Stiu prin ce treci. Si eu am avut o mama exigenta, pentru ea cartea era pe primul plan.
Si acum regret anumite momente din tinerete. Aveam frustrari multe. Dar incerc sa le uit, sa le sterg cu buretele.
Si stii cum am reusit sa scap de ele?
Prin AUTOSUGESTIE. Incerc sa o folosesc zilnic dar rezultatele nu se vad peste noapte...pot dura chiar luni pana se va vedea o schimbare.

Cauta pe internet carti/articole de autocunoastere/autoeducare. Te va ajuta foarte mult. Totul sta in tine. Doar sa vrei.
Incearca sa practici un sport. Citisem un articol in care spunea ca joggingul te ajuta sa scapi de emotii.

[catherinedeneuve]

Nu stiu, nu e nimic grav in viata ta. Asta ti-e firea, ia ca o atare, gasesti o fata, casatoreste-te si fa copii.
\

CEL MAI IMPORTANT NU DA VINA PE ALTII PT ESECUL SAU RATAREA TA.

Aceasta postare a fost editata de catherinedeneuve: 25 February 2010 - 04:26 PM

[Mause2k]

SkaterGirl, la Feb 25 2010, 01:02 PM, a spus:

Ai vreun prieten macar?

Aici in Bucuresti nu am

NikkyTm, la Feb 25 2010, 02:50 PM, a spus:

daca vrei sa vb, sa gasim solutii , sunt aici, dispusa sa te ajut.

imi doresc sa vorbim, sa gasim si solutii dar nu stiu cum pot da de tine

Aceasta postare a fost editata de Mause2k: 25 February 2010 - 10:58 PM

[NikkyTm]

Mause2k, la Feb 25 2010, 10:22 PM, a spus:

imi doresc sa vorbim, sa gasim si solutii dar nu stiu cum pot da de tine

sunt aici.

in consilierea familiala, sotul nu merge si enumara ce nu face sotia , ci...trebuie sa vada ce nu a facut el, ce a scapat din vedere, etc.

acum, in cazul tau, daca poti si esti dispus sa mergi mai departe, fara resentimente, fara ce n-a facut tata , mama, etc.poti sa incepi o noua viata.

ai hobby-urile tale, mai trebuie sa gasesti pe cineva cu care sa le imparti. fericirea nu este o comoara bine ascunsa, care trebuie descoperita si nici nu trebuie sa-ti dea cineva o harta.

in viata ai de ales intre bine si rau, intre fericit si nefericit, etc. daca nu gasesti un loc de munca in orasul tau, decat sa cazi in disperare, in depresie, in cada cu vin, mai bine schimbi orasul si-ti gasesti un loc de munca pe masura pregatirii profesionale, care sa te umple de multumire si implicit de tot ce rezulta de aici.

deci, pe mai departe, ce vrei sa faci tu cu tine? ce te-ar multumi, ce te-ar face fericit?

[Mause2k]

NikkyTm, la Feb 26 2010, 08:57 AM, a spus:

deci, pe mai departe, ce vrei sa faci tu cu tine? ce te-ar multumi, ce te-ar face fericit?

Eu am un loc de munca (proiectez semnalizare rutiera) si sunt multumit de el. Ce sa fac cu mine ? In primul rand doresc sa pot socializa (nu este bine cand stai singur). Mi-e frica sa merg in cluburi (din cauza "elementelor care-l frecventeaza"). Sunt multumit si fericit sa-mi gasesc si eu o fata si sa-mi pot face si eu o familie.

[SkaterGirl]

Mause2k, la Feb 26 2010, 12:24 PM, a spus:

Eu am un loc de munca (proiectez semnalizare rutiera) si sunt multumit de el. Ce sa fac cu mine ? In primul rand doresc sa pot socializa (nu este bine cand stai singur). Mi-e frica sa merg in cluburi (din cauza "elementelor care-l frecventeaza"). Sunt multumit si fericit sa-mi gasesc si eu o fata si sa-mi pot face si eu o familie.

Clubul nu este singurul loc in care poti socializa. Sunt atatea alte locuri mai... linistite, mai favorabile pentru conversatii. Alege si tu unu' sa-ti fie pe plac. Am mai spus si spun, discutii se pot lega oriunde, trebuie doar sa vrei si sa incerci. Nu garanteaza nimeni c-o sa fie ok din prima, dar nu poti sti niciodata.