Contact
Facebook
Twitter
RSS
L-am cunoscut pe D. (baiatul cu care v-am exasperat in postarile mele) acum aproape un an. La inceput, am crezut ca e fata (avand par lung si bentita). Dupa aceea, a inceput sa imi fie teama de el intr-un fel. Se uita ciudat la mine si mereu ramaneam cu gura cascata. Avea o privire patrunzatoare, daca ma uitam la el, cadeam intr-un abis (avea ochii negri). Si, intr-un fel, in afara de teama, simteam si compasiune pentru el, deoarece am alfat ca i se spune "fetita". La un moment dat, s-a speculat ca avea o prietena si am fost un pic geloasa, desi n-am constientizat atunci. La un moment dat, s-a uitat la mine altfel decat cu ironia sa obisnuita. Ba chiar s-a intimidat cand l-am privit fix in ochi (desi a fost greu sa nu "pic" in "abis").Atunci mi-am dat seama ca imi place de el. O saptamana mai tarziu, am dat-o in bara.
( asta insemnand sa il confund cu o fata, again). Peste cateva zile, dezastrul s-a produs. Printr-o intamplare stupida a aflat de sentimentele mele. Si varul lui (coleg de clasa cu mine) si prietenul varului sau au inceput sa rada de el si m-am simtit foarte prost, deoarece era ultimul lucru care doream sa i se intample. Si de ce LUI si nu MIE? La un moment dat (iesisem de la antrenament, eram in drum spre casa) a trecut pe langa mine. Am inceput sa ma balbai si m-a imitat cu ironie. Si, cand e ironic, te face sa te simti ca ultima insecta. Saptamana viitoare, s-a comportat total diferit. Chiar mi-a zambit... Dar nu cred ca era ceva-ceva, pentru ca nu te poti transforma din Omul-de-piatra-ironic-interesant-si-pe-deasupra-foarte-dragut in Baiatul-simpatic-care-zambesteunei-fete. Daca nu cumva incerca sa ma faca sa imi placa si mai mult de el ca, mai apoi, sa rada de mine. L-am mai intalnit acum doua luni la antrenamente si totul a mers din rau in mai rau (l-am faultat si alte chestii). Pe urma, nu l-am mai vazut. Pana acum 7 zile. Si era total diferit. Dar nu cred ca il voi mai intalni prea curand sau ,daca se intampla, nu prea cred ca vom schimba macar doua vorbe. Asa ca stiti o modalitate de a-l uita? Am incercat si eu, cufundandu-ma in studii despre bioenergie, carti, desene, dar o parte din mine tot se mai gandeste la el. Sunt pe drumul cel bun spre uitare?
Aceasta postare a fost editata de Mashime: 21 February 2010 - 10:28 PM
