[S.R.]

Dragostea este un sentiment minunat doar daca este reciproca. Altfel e ceva teribil de chinuitor. Explicatiile tin de neurochimie, insa cum toti avem poezia in suflet, preferam sa dam forme literare starilor prin care trecem.
Imediat dupa despartire nu se intampla nimic. N-are importanta ce stii cat ce simti. Iar ca simtire ai ceva de genul ca partenerul lipseste temporar. Dupa un timp insa se instaleaza teama ca despartirea este reala, partenerul va lipsi definitiv, lucru pe care il stiai dar nu il simteai. Atunci incepe calvarul. Tendinta initiala este de a aduce inapoi partenerul cu orice pret si prin orice metoda. Astfel poti ajunge sa cheltui sume imense de bani, incercand fie sa impresionezi, fie sa "mituiesti". Demnitatea sau personalitatea proprie dispar, toata fiinta se concentreaza asupra aducerii acelui partener inapoi, indiferent de dorintele lui. Orice mijloc iti este permis: promisiuni, lacrimi, amenintari, cadouri, invitatii, diferite tactici de manipulare. Dupa un timp iti dai seama ca nu merge. Facand aceste lucruri, ai avut grija ca fostul partener sa se indeparteze definitiv. Atunci apare depresia. Depresia severa. Atunci te chinuie in mod deosebit amintirile despre fostul partener, retraiesti in minte toata relatia trecuta. Atunci se instaleaza DORUL. Ajungi in final sa ai grija iarasi de tine insuti, sa iti gasesti activitati, altele decat comportamentele autodistructive (alcool, tutun, lipsa somnului si a hranei, sex cu cine apuci), iti reiei viata normala. Insa ramane dorul. In fiecare moment acest dor te chinuie. Ai vrea sa vorbesti cu fostul partener, ai vrea sa il vezi, sa il iei in brate, sa il auzi, sa il vezi razand sau zambind. E ceva normal. Intr-un tarziu ajungi la o stare bizara, in care fostul partener iti ramane in cap ca si cum ar fi inca al tau. Ca si cum despartirea nu a avut loc. Real, recunosti ca nu sunteti impreuna, nu il mai cauti si nu te mai interesezi despre cum e, cum o duce, pe unde etc. E o reactie de aparare a creierului - constructia aceasta imaginara pe plan sentimental. Astfel iti reiei viata normala in cea mai mare parte. Rezultatul la finalul suferintei este uitarea. Aceasta constructie imaginara este absorbita in creier, devine o parte din tine, iar fostul partener nu mai exista. Pana la aparitia urmatorului partener, gandurile te vor duce tot la precedentul, insa dorul nu va mai fi chinuitor, iar amintirile, desi nu vor disparea, nu iti vor mai trezi nimic ci cel mult o intrebare de genul - "cum ma simteam in momentul ala ? Ca am uitat..."
Atentie insa - dupa aceasta faza trebuie oricum sa stai departe de fostul partener. Singura varianta in care puteti avea contact fara a reactiva circuitul suferintei este cand deja ai alt partener pentru care ai sentimente similare sau mai intense, altfel te vei intoarce de unde ai plecat, deoarece nu ai facut nimic altceva decat sa dai "delete", iar ceea ce simteai s-a dus la "recycle bin". Reluarea contactului fara a avea un partener mai bun e echivalent cu a da "restore" la tot ce simteai - inclusiv la suferinta.

Aceasta postare a fost editata de Scorpionul_Rosu: 09 February 2010 - 12:44 AM

[dani_boy]

cred ca o iubeai taremult daca ai scris atata si asa frumos de ea

[L.G.R]

ce inseamna sa fii 'batran' ..
eu snt la etapa depresie..mno si e asa greu
de fapt cu cat am ocolit sa ajung in starea asta cu atat mai repede am ajuns la ea :

Aceasta postare a fost editata de AlexaViviana: 09 February 2010 - 03:00 AM

[dani_boy]

adica tu nu mai vorbesti cu ea ? ca parca asa spui

[Dany29]

Mi-a placut mult postul tau Scorpionul-rosu . Frumoasa abordare - realitatea .
Pot sa spun ca ma aflu in prima etapa - normal ca daca dragostea e reciproca ( si cat timp e ) - e ceva minunat . Nu neaparat si viata in sine
Dar orice am infrunta , daca ne iubim , totul se rezolva de la sine . Sunt zece ani deja trecuti si inca simt ca pe el il iubesc , pe el il doresc , cu el vreau sa imi petrec tot restul vietii . Frumos , nu-i asa ?
Si ca sa abordez si celelalte - despartirea - eu nu am cazut in depresii niciodata - ca m-a durut sau ca am fost dezamagita , da , dar nu in halul acela extrem . Poate si pentru ca nu am avut sentimente prea intense
Tot ce pot sa spun , dupa cum am evaluat eu situatiile mele traite - cand cunosti un altul - cel de dinainte devine un fel de iluzie ( o iluzie care in timp se pierde ) - si foarte adevarat - nu uiti , dar nici nu mai simti nimic .

[L.G.R]

dani_boy, la Feb 9 2010, 03:05 AM, a spus:

adica tu nu mai vorbesti cu ea ? ca parca asa spui

tu cu cne te certi? care ea?

[Ice.girl]

Foarte adevarat ceea ce ai scris, daca iubesti si apoi te desparti ... sentimentul e tocmai cel care il descrii tu. Am patit si eu, fiecare etapa ... iar la sfarsit tot la recycle bin a ajuns si sper sa nu am niciodata sansa sa dau restore

Insa daca se intampla sa te desparti inseamna ca asa e sa fie, cine e sa iti fie destinat mai devreme sau mai tarziu va fi al tau ... nu se stie ce se va intampla peste cateva luni sau cativa ani, viata ia mereu alte intorsaturi ...

In orice caz si cu indragosteala asta ... La inceput mereu e foarte mare, mai ceva ca in povesti si mai ales cum e la moda acum sa se zica te iubesc non stop, nu`i mai vad niciun farmec :|

[Vicious]

Interesanta abordare a acestui fenomen, mia placut si mi se pare una foarte buna, in cele din urma dragostea/iubirea e doar o iluzie, un vis care mai devreme sau mai tarziu se va sfarsi.

[Ice.girl]

Ovidiu_v22, la Feb 9 2010, 05:47 PM, a spus:

in cele din urma dragostea/iubirea e doar o iluzie, un vis care mai devreme sau mai tarziu se va sfarsi.

Trist .. pt ca am ajuns la concluzia asta .. dar adevarat.

[S.R.]

Ovidiu_v22, la Feb 9 2010, 05:47 PM, a spus:

dragostea/iubirea e doar o iluzie, un vis care mai devreme sau mai tarziu se va sfarsi.

Ice.girl, la Feb 9 2010, 05:53 PM, a spus:

Trist .. pt ca am ajuns la concluzia asta .. dar adevarat.

Nu.