[KEZARA]

buna!am o poveste de viata care m-a marcat,dar pe care nu o pot povestii nimanui din viata reala.la 20 de ani am crezut ca am cunoscut marea dragoste.totul a fost frumos 3 ani,pana ne-am casatorit.nu locuiam impreuna,dar ne intalneam zilnic,aveam prieteni multi cu care ne distram si ne intelegeam perfect. fiind virgina m-am bucurat nespus cand el a fost de acord sa facem sex doar dupa nunta.dupa 3 ani de relatie perfecta,la 23 ani, ne-am casatorit si am plecat in luna de miere.acolo,cand am facut dragoste mi-am dat seama ca sotul meu are o problema,ejaculare precoce,am discutat si mi-a promis ca se va rezolva si ca va merge la doctor.ne-am intors acasa si am realizat ca sunt insarcinata.ne-am bucurat deoarece aveam o situatie foarte buna materiala,iar asta era tot ce lipsea ca sa fim o fam perfecta.asa credeam atunci.timpul a trecut,iar sotul meu tot amana vizita la medic.la inceput,deoarece ne iubeam si ne intelegeam foarte bine nu m-a deranjat si am crezut ca putem avea o casnicie bazata pe respect si buna comunicare.oricum eu eram insarcinata si nu prea imi ardea de sex mai pe la sfarsitul sarcinii, pentru ca nu mai puteam dormii noaptea ne-am mutat in dormitoare separate,oricum nu mai facusem sex din luna de miere.s-a nascut fetita si am ramas tot in dormitoare separate.el in continoare refuza sa mearga la medic,eu eram foarte mult cu fetita,iar relatia a inceput sa se raceasca.apoi au inceput si discutiile:eu eram foarte suparata ca nu-i pasa de mine.in final m-am trezit ca am 30 ani,sunt casatorita si am facut dragoste cu sotul meu doar in luna de miere ,acum 7ani.incepusemsa nu-l mai vad ca pe un barbat ci ca pe oricare membru de familie.nici comunicarea dintre noi nu mai era buna,vorbeam doar problemele legate de casa,copil.suportam din ce in ce mai greu aceasta casnicie,dar pt copil mergeam inainte,desi totul era o rutina si nu mai suportam.cand am implinit 30 ani am realizat ca mi se duce tineretea si nu am avut parte macar de o noapte de dragoste....pana intr-o zi de primavara cand la usa mea a sunat un tip inalt, frumos si tanar. il cauta pe sotul meu deoarece parintii lui,care au o pensiune si pastravarie, ne-au trimis niste peste. sotul meu colabora cu ei in niste afaceri.l-am mai vazut de cateva ori pe la noi pe acasa,pana intr-o zi cand l-am vazut altfel ca pana atunci.m-a cucerit zambetul lui.incepusem sa ma gandesc foarte des la el.intr-o zi ne am intalnit intamplator in oras.tocmai venisem din concediu din antalya,iar el urma sa plece acolo peste 2 saptamani si am inceput o conversatie pe tema asta.ne-am mai intalnit si cu alte ocazii si povesteam f mult.era mai tanar decat mine si avea si el o prietena stabila de multi ani.intr-o zi i-am marturisit ca-l plac,iar el a zis ca e reciproc,dar nu a indrasnit nimic pentru ca eu sunt maritata.a doua zi m-a sunat si m-a invitat la o cafea.am inceput sa ne sunam de 4-5 ori pe zi,iar inevitabilul s-a intamplat:am facut sex.a fost extraordinar,exact cum mi-am imaginat,simteam din nou ca traiesc,ca sunt vie.eram fericita.i-am zis ca nu fac sex cu sotulmeu de 7 ani,deci nu folosesc nici o metoda decontraceptie si sa foloseasca prezervativ.la una dintre intalniri nu a folosit,dar m-a asigurat ca are el grija.situatia a durat din octombrie pana in ianuarie,cand mi-am dat seama ca sunt insarcinata.m-am prabusit atat fizic cat si pshic.nu stiam ce sa fac,cum sa pastrez copilul cand eu nici macar nu dormeam cu sotul meu?trebuia sa fac avort,dar imi era foarte fricasi pentru sanatatea mea si mai ales pentru remuscarile care urmau.fiica-mea ma batea la cap ca vrea si ea un fratior sau surioara cum au toti colegii de gradinita.atunci m-am hotarat sa-mi incerc norocul cu sotul meu si i-am zis intr-o doara "ce ar fii sa mai facem un copil?" nu a fost de acord in prima zi cand i-am zis.eram disperata.a doua zi eram programata la avort,iar tatal biologic nu stia nimic de aceasta situatie. am intrat pe net sa vad ce implica un avort si m-am ingrozit de marturisirile celor care au facut acest lucru.ma gandeam in acelasi timp la micuta inimioara ce batea si care urma a coua zi sa fie facuta bucati sa aruncata cine stie unde.plangeam intruna.i-am zis si a doua zi sotului meu dorinta mea si a fost de acord. m-am bucurat mult.nu puteam fii o criminala,mai ales ca aveam si posibilitateade a-l creste. dupa 2 saptamani in care fierbeam in suc propriu m-am hotarat sa-i spuntipului adevarul si ca voi naste acest copil. mi-a zis ca nu are cum ca el stie ce a facut si ca sa avortez.am refuzat si i-am zis ca am luat deja o hotarare.nu m-a mai sunat decat o data sa vada daca nu m-am razgandit.am nascut un baietel frumos foc ,vesel, sanatoscare seamana perfect cu tatal biologic,are zambetul lui.acum nu mi-as imagina viata fara el.sotul meu il iubeste mult si se oftica ca nu seamana cu el,fara sa stie de ce.nu banuie nimic inca.mi-e groaza cand va creste si-si va da seama cu cine seamana,dar nu-mi pasa.imi asum orice responsabilitate.nu regret nimic.singura mea nemultumireeste ca ,acel tip nu este deloc interesat de copil si nu da nici un semn de viata,iar eu inca ma gandesc in fiecare secunda la el cum as putea relua comunicarea cu el? de craciun parintii lui ne-au invitat la ei la pensiune si mama lui l-a tinut pe pici in brate,fara sa stie ca e propriul ei nepotel.eu si sotul meu suntem in relatii bune cu parintii tipului inca mai colaboreaza,dar nimeni nu stie nimic in afara de noi 2. ce ma sfatuiti sa fac?

[Ice.girl]

Cel mai bine ar fi sa spui adevarul, daca tatal copilului se indoieste ca ar fi al lui recurgeti la un test de paternitate. Gandeste`te ca adevarul nu poate fi ascuns mult timp, singura solutie sa nu se afle este sa va mutati ori in alt oras ori afara din tara asa incat sa nu va cunoasca nimeni si inca si asa exista sanse ca tatal biologic la batranete sau si acum sa il mustre constiinta ca poate copilul e a lui si el l`a neglijat si il va cauta sa ii zica adevarul ... Sunt unele lucruri pe care nu le vei putea evita iar cu cat trece timpul mai mult cu atat vor fi consecintele mai grave. Nu ai tu toata vina pt ca si sotul te`a neglijat si majoritatea femeilor te vor intelege, aici pe mine ma cam depaseste situatia ... insa nu vad alta solutie decat sa incepi frumos sa discuti si sa spui cele intamplate si poate ca lumea o sa vorbeasca la inceput dar asta e .. va trece, daca sotul tau nu te va intelege .. o sa ai puterea sa te descurci singura pt cei doi copii ai tai .. Adevarul oricum va iesi la iveala mai devreme sau mai tarziu si nu astepta clipa in care copilul iti va reprosa ca l`ai mintit, l`ai facut sa creada ca are o alta viata, alti parinti si asta chiar va durea mai tare decat ce se va intampla acum ca vor afla rudele adevarul. Ceea ce incerci sa faci, sa creada sotul tau ca este copilul lui doar in telenovele s`a intamplat si acolo insa nu a durat mult povestea ...

[fast_motion]

parerea mea ar fi asa: daca nu depinzi de situatia materiala a sotului, te desparti frumos si pastrati o relatie de amicitie si iti vezi in continuare de viata. impartiti custodia copiilor si pe urma hotarasti singura daca ii spui ca jumatate din baiat este al lui si jumatate al prietenului lui.

[bydy]

KEZARA, la Jan 23 2010, 02:05 PM, a spus:

ce ma sfatuiti sa fac?

In locul tau, eu as lasa lucrurile asa cum sunt.
As zice 'merci' ca sotul nu s-a prins de nimic, si nu as incerca sa fortez lucrurile.

Din relatarea ta am inteles ca tu nu ai nicio vina. Sotul este vinovat ca l-ai inselat, iar iubitul, ca tu ai ramas insarcinata.
Avort nu ai facut ca te mustra constiinta, dar ca sotul tau creste un copil crezand ca este al lui... te doare la basma.
A, si tot amantul este vinovat ca nu se intereseaza de un copil pe care nu si l a dorit!

Repet; lasa lucrurile asa cum sunt si nu`ti forta norocul. Exista si posibilitatea de a ramane singura cu doi copii, si sa visezi... doar la un serviciu bine platit.

[florianb]

KEZARA, la Jan 23 2010, 01:05 PM, a spus:

era mai tanar decat mine si avea si el o prietena stabila de multi ani.intr-o zi i-am marturisit ca-l plac,iar el a zis ca e reciproc,dar nu a indrasnit nimic pentru ca eu sunt maritata.

singura mea nemultumireeste ca ,acel tip nu este deloc interesat de copil si nu da nici un semn de viata,iar eu inca ma gandesc in fiecare secunda la el cum as putea relua comunicarea cu el?

Ce ti se pare anormal ca nu ii pasa deloc de copil?
Doar avea o prietena stabila pe care a inselat-o cu tine, o femeie maritata cu un cunoscut, nu?
Esti sigura ca nu mai are si alti copii cu altele?
Un mic nemernic, iar tu o mica proasta.

Inclusiv din cauza asta esti o mica proasta (si sint cam blind):

KEZARA, la Jan 23 2010, 01:05 PM, a spus:

in final m-am trezit ca am 30 ani,sunt casatorita si am facut dragoste cu sotul meu doar in luna de miere ,acum 7ani.

Aceasta postare a fost editata de florianb: 23 January 2010 - 06:23 PM

[Ruaraidh]

In primul rand, te felicit pentru taria de a pastra copilul, in ciuda circumstantelor.
In al doilea...nu prea inteleg de ce ai ramas atatia ani cu sotul tau. El ce parere are despre relatia voastra si despre faptul ca te-a neglijat atatia ani? Ai vrea ca aceasta situatie sa dureze la nesfarsit? Partea cu inselatul are toate sansele sa se repete daca lucrurile continua in felul asta. Esti cu el din considerente materiale (a nu se intelege gresit, ma refer doar la faptul ca te-ai gandi sa le asiguri copiilor o situatie buna)?
Cat despre tatal biologic... nu te-as sfatui sa-l cauti, tocmai pentru ca a fugit de responsabilitate.
Singurul sfat pe care pot sa ti-l dau e sa iti iei inima in dinti si sa incerci sa planifici un viitor pentru tine si copiii tai, care sa nu depinda de nici unul dintre acesti doi masculi, care se vede ca nu au stiut sa te respecte. Nu ai mentionat daca lucrezi sau ai o calificare, eventual sa iti poti recastiga independenta.

[KEZARA]

am ramas cu sotul meu deoarece,in afara problemelor din dormitor ,nu existau altfel de probleme.avem o viata linistita,am realizat multe inmpreuna pe plan material.un alt motiv ar fi acela ca a fost si este un tata deosebit, iar fiica noastra e foarte atasat de el.ii face toate mendrele.le-as fi rupt la amandoi sufletul in doua. in plus este un om foarte bun,imi acorda multa libertate. cateodata m-am gandit sa-l parasesc,dar ma gandeam ca nimeni nu-i perfect si poate imi gaseam pe altul cu care aveam o viata sexuala normala,dar care poate ma insela sau ar fi fost zgarcit(nu imi plac zgarcitii)si imi tinea cont la cheltuielisau poate nu-mi accepta fetita,etc


In primul rand, te felicit pentru taria de a pastra copilul, in ciuda circumstantelor.

si eu ma felicit pentru asta in fiecare zi si mutumesc cerului ca nu m-am pierdut cu firea. este un copil minunat si ma bucur de fiecare minut petrecut alaturi de el

[*fulgdenea*]

ai zis ca sotul tau se mira ca nu seamana copilul cu el pe de alta parte zici ca "stiti doar voi 2", voi doi adica tu si tipul acela?

povestea ta e din categoria "viata bate filmul"! un clabuc de sapun frumos si parfumat
E adevarat ca ce nu stii nu are cum sa te doara dar purtand povara unor fapte atat de grave nu stiu cum mai poti discerne binele de rau, adevarul de minciuna si sa transmiti copiilor tai aceste valori
Ok, sotul tau are vina, amantul tau la fel (desi el precis crede ca tu ai ramas gravida cu sotul tau)
(despre tine nu-mi dau cu parerea ca din octombrie pana in ianuarie, constienta ai intretinut relatii sexuale cu alt barbat decat sotul tau si te-ai bazat pe faptul ca folositi prezervativ si n-ai luat tu insati masuri de protectie suplimentare...)
Dar baiatul tau ce vina are? eu consider ca e dreptul lui sa creasca inconjurat de rudele lui, chiar daca taica-sau nu si l-a dorit, avand in vedere ca-l cunoaste (un test de paternitate l-ar clarifica) si chiar daca sa zicem nu l-ar interesa copilul deloc, poate bunicii lui ar avea alta atitudine
Si cred ca baiatul va afla la un moment dat adevarul chiar daca tu n-o sa i-l spui niciodata si n-as vrea sa fiu in pielea ta atunci... si mai ales sa stie ca i-a fost tata un barbat care de fapt n-a stiut ca nu e copilul lui
daca nu pui lucrurile pe fata, vei trai linistita in familie pana la marele BUM care poate fi mai devreme sau mai tarziu...

uneori trebuie sa faci ceea ce trebuie si sa-ti asumi responsabilitatea si consecintele faptelor indiferent cat pare de greu, asta zic eu

[Dingo25]

break2, la Jan 23 2010, 06:01 PM, a spus:

In locul tau, eu as lasa lucrurile asa cum sunt.
As zice 'merci' ca sotul nu s-a prins de nimic, si nu as incerca sa fortez lucrurile.

Din relatarea ta am inteles ca tu nu ai nicio vina. Sotul este vinovat ca l-ai inselat, iar iubitul, ca tu ai ramas insarcinata.
Avort nu ai facut ca te mustra constiinta, dar ca sotul tau creste un copil crezand ca este al lui... te doare la basma.
A, si tot amantul este vinovat ca nu se intereseaza de un copil pe care nu si l a dorit!

Repet; lasa lucrurile asa cum sunt si nu`ti forta norocul. Exista si posibilitatea de a ramane singura cu doi copii, si sa visezi... doar la un serviciu bine platit.

Si eu sunt de acceasi parere. Cel mai bine ar fi ca KEZARA sa nu zica nimic si sa lase lucrurile asa cum sunt. Acum exista riscul sa il piarda nu numai pe sot, ci si copii ei. Avand in vedere circumstantele, sotul ei ar avea toate sansele sa primeasca custodia copiilor in caz de divort. Asa ca cel mai bine lasi lucrurile asa cum sunt.

Cat despre problemele in dormitor, voi 2 demult trebuia sa mergeti impreuna la un psiholog care sa va ajute sa treceti peste problemele din dormitor. Dar nici acum nu e tarziu sa faceti acest lucru.

[*fulgdenea*]

o fapta buna face sa fie mai usor sa mai faci inca una buna
la fel e cazul si cu cele rele