Contact
Facebook
Twitter
RSS
Astazi la cabinetul medical cu surioara, maine cu fratiorul , de cate ori intram in cabinetul medicului inima imi batea atat de repede cat pe ce sa-mi sparga pieptul, imi pusei cateva semne de intrebare in cand si ajunsei la concluzia ca emotii nu am, dar ce sa fie oare? Sa-mi placa de domnisoara doctor? Refuzai sa gandesc,cum s-ar uita dumneaei la un sarantoc ca mine.Timpul trecu copilul devenii barbat la 19 ani eram matur,elegant,etc. si tot atunci am inceput sa simt dusmania,rautatea ‘’prietenilor’’ caci nu concepeau cum o saracie ca mine indraznisem sa ma indragostesc de cea care imi provocase tahicardia. Va-ti prins domnisoara doctor.
Si asa incepu o adevarata poveste de dragoste intre mine si domnisoara respectiva. Aceasta relatie din cauza prejudecatilor trebuia ascunsa, eu eram cel de mai sus,iar dumneaei era mai mare cu 12 ani. La cat eram de calit nimic parca nu putea sa ma afecteze,dupa aproximativ patru ani hotaram ca a venit timpul sa nu ne mai ascundem si tot parca nu indrazneam sa ma declar fericit,cu toate astea imi pastrai titulatura de cap al familiei,dupa alti 4 ani deja urcasem cateva trepte sociale, nu mai lucram pentru altii, lucram pentru mine,incercam din toate puterile sa-mi intemeiez o familie dar in acelasi nevoile celor mici se marisera odata cu ei,aveam pentru prima oara in viata,reala nevoie de ajutor si la cine sa apelez decat la Cea care mi-a dat viata in speranta ca imi va rasplati eforturile facute pana atunci si cred ca era si timpul sa am parte si eu de un pic de fericire.Dupa lungi discuti mama mea accepta internarea doar dupa ce cotonogi o vecina si deja se ajunsese prea departe, multumesc Domnului astazi nu vrea nici macar sa miroase alcolul. Si daca necazurile veneu inainte unul dupa altul de ce nu ar face si bucuriile la fel.
Iubita mea intro dupa amiaza ploioasa zise:
-Pui,deschizand putin usa la baie,Puiuuuu
-Da draga ce sa intamplat, iarasi s-a infundat chiuveta?
-Nuuu, sunt insarcinata
Eu am ramas fara cuvinte,daca ma credeti nu am avut alt vis in viata si as fi fost in stare sa renunt la orice numai sa am un pui al meu. Asa ca ramasem mut. Ea
-Pui,dar nu te bucuri?
-M-am mai bucurat odata si ma durut capul doua zile de la sampanie,pana nu se confirma nu mai beu nimic, ii spusei eu razand.
A doua zi repeta testul ,eu ca un catelus ma guduram pe langa usa de nerabdare pana aud uraaaaaaa,sunt insarcinata,sunt insarcinata, dadui si eu buzna peste ea sa topaim impreuna dar micuta noastra baie, nu a fost de acord sa ne bantuim in ea, asa ca iesiram buluc pe usa si saream de bucurie prin casa ca la o finala de cupa europeana cand inscrie echipa favorita,dupa o luna bebelusul meu il asculta pe Tati care-i citea: alba ca zapada,scufita rosie,bambi,etc,eram in al 9- lea cer,dar oare imi era mie permis sa ma bucur prea mult? In ajunul craciunul 2006 primim rezultatele la analizele facute cu cateva zile in urma,in care ne avertiza despre: 95 % SD (Sindromul Down)t, au fost cele mai lungi sarbatori din viata mea,intre timp am navigat pe internet si am cautat: forumuri,informatii,medici,clinici care puteau sa ne confirme s-au infirme rezultatul peste toate forumurile nu se vorbea decat despre un medic si din respect pentru dumnealui si stimabila sotie, o sa-i spun numele: P.A Mircea ,indentificand repede clinica la care lucreaza sun:
-Ne pare rau,dar nu va putem programa decat peste doua luni.
-Domnisoara, nu intelegeti ca este o chestiune de viata si de moarte.
-Lasa-ti un nr.de telefon daca renunta cineva la programare va sun pe dumneavoastra. Lasai numarul si deja ma resemnasem,nu eu ma chinuii cu atatia frati,am dreptul sa fug de responsabilitate si daca cineva se inseala?,ce daca D-zeu imi da un copil cu Sindrom Down, o sa-l iubesc cum imi iubesc viata si chiar incepusem sa ma pregatesc psihic pentru fi capabil sa cresc un Ingeras cu Sindrom Down , asa ca orice s-ar intampla vom fi impotriva avortului si nu vom accepta ca analiza nicio metoda invaziva care ar putea provoca avortul viitoarei mele sotii.Intre timp imi aminti ca am o carte de telefon electronica si asa ca introdusei la nimereala numele domnului doctor,imi apare 2 adrese cu acelesi nume asa ca suna-i la primul numar si raspunse o voce feminina.
- Cu domnul doctor va rog,intrebai repede sa vad daca nu este doar o coincidenta de nume.
-Nu este acasa,dar cine il cauta,intreba distinsa doamna.
-Doamna, stiu ca nu este politicos ce fac in clipa de fata dar va rog sa ma ascultati cateva clipe si poate imi intelegeti disperarea. Incepui sa plang la telefon si ii explicai doamnei totul, cu mentiunea ca iubita mea are deja 40 de ani si doresc acest copil mai presus decat orice pe lume si totusi s-ar putea sa fie cam ultimul tren pentru noi,dumneaei ma ruga sa-i las un nr. de tel. si o sa ma sune in jumatate de ora,dar nu trecu nici cinci minute si deja ma anunta ca eram programati la clinica unde lucra domnul doctor pentru a doua zi la orele 13.
Zis si facut a doua zi ne-am prezenta la clinica si tot atunci am aflat doua lucruri; e fetita si este sanatoasa, deja creierul nu mai putea procesa nicio informatie, va inchipuiti ca mi se inodau lacrimile in barba de fericire si mie si viitoarei mamici,nu apuca sa se ridice de pe patul de la ecograf ca ii furai un pupic scurt,oricum era pentru prima data cand plangeam sa ma vada cineva, pana atunci reusisem sa ma ascund de fiecare data cand simteam ca trebuie sa ma descarc din cand in cand. In urmatoarele zile ne-am casatorit fara sa spunem nimanui, deja cei care carcotisera candva acum chipurile se bucurau, am sarbatorit cu fasoale ca tot era saptamana mare din postul Pastelui. Incercam sa pregatim toate necesare Puiutului care se pregatea sa vina pe lume, dupa nenumarate vizite(200 km) ,la un medic cu care, de acum proaspata mea sotia mea se hotarasera sa nasca. Veni clipa, dupa N alarme false. Era timpul sa sune medicul pe la orele 20.
-Alo,da vin imediat .
Eu alergai 200 km cu toate necesare pentru o interventia de genul acesta stiti la ce ma refer ,ajunsei la spital orele 2 dar medicul lipsea si ca sa nu mai fie deranjat a considerat ca trebuie sa inchida si telefonul,ce marlanie, ce lipsa de profesionalism, sa nu credeti ca am ramas cumva datori fata de respectivul pe toata perioada de supraveghere sarcinii, motivatia lui nu o stiu nici macar astazi cat despre scuze ia baiguit ceva sotiei a doua zi, sotia trebuia sa nasca prin cezariana la indicatie terapeutica,medicul ei lipsea, medicul de garda astepta sa vina medicul ei caci daca cumva intervenea, celalalt numai avea acces la spaga, stiti dvs. chestii colegiale, si asteptara pana cand bebelusul nostru se angaja sa se nasca normal, abia atunci s-au hotarat sa faca cezariana. Puiutul meu avea oricum cordonul ombilical in jurul gatului si al toracelui, deja era un pic cam tarziu caci copilulu inghitii ceva lichid amniotic si il resuscita la nastere, scor Apgar 7,cand vezi ca toate eforturile,sacrificiile,visele tale sunt gata sa duca pe apa sambetei disperi si intrebi: De ce toate mi se intampla numai mie ? ii inteleg pe cei care sparg geamuri prin spitale atata timp cat nu au consumat alcol ,nu consideratii ca nu suntem civilizati, dar cand stai cu un copil cu febra 40 in brate si o asistenta medicala tipa la tine sa astepti ca domn doctor e ocupat dar el isi bea cafeaua, cand stai la un ghiseu public sa platesti impozit dar functionarul completeaza rebus si trebuie sa astepti cat are el inspiratie, cand statul in care locuiesti nu stie ce motive sa mai gasesca sa-ti mai puna ceva taxe in carca,cand finantele fac control unei societati si incepe fel si fel de abuzuri pe care oricum daca faci contestatie pierzi din prima si stai cu frica la ce s-ar putea intampla data viitoare, semnezi constient procesul verbal si disperi,caci amenda acceptata iti strica vacanta planuita de un an asta in cel mai fericit caz,dar de ce? Pentru ca inspectorul care ti-a facut controlul are si el 15% din ce jumuleste de la tine.Cand un angajat care sta in picioare 14-15 ore pe zi castiga 100-150 euro luna, dar plateste produse aproape la fel de scumpe ca in orice tara din UE, cand bancile pasuiesc oameni cu credite de milioane de euro acordate pe venituri de nimic,si altii pierd casele pentru o factura de telefon neachitata la timp,cand vrei sa faci o plata intro institutie cu zeci de ghiseuri dar din pacate doar unu s-au doua sunt deschise si zeci de persoane asteapta la rand si cand crezi ca ai ajuns in fata trebuie sa astepti schimbul de tura . Reflectand asupra celor de mai sus te intrebi caci la viata grea pe care o duci de ce trebuie sa se adauge si bataia de joc a altora,in ce tara traim?
Din fericire D-zeu tine cu oamenii buni si le-a sucit in asa fel incat Baby mic, a nostra este sanatoasa si sper ca a ramas fara sechele pentru varsta ei de 2 si opt luni vorbeste perfect, ce mai este istetimea intruchipata. Urmatoarele randuri imi vor fi mai greu de scris pentru ca nu am fost invatat sa cer ajutorul ci din potriva sa il ofer dar oricat de greu imi vine,sunt nevoit sa va cer ajutorul deoarece sotia si cu mine(mai putin eu) castiga mai putin decat o menajera din alt stat European.Stati asa ca nu vreau bani, aveti un pic rabdare. Acum cateva zile Fetita mea a facut o laringita am ajuns sa ma imprumut de bani la niste vecini pensionari la orele24 pentru medicamente, caci spitalul la care s-a internat nu avea toate medicamentele necesare tratarii bolii,la control mi-au lipsit banii necesari pentru o reteta, si iarasi a trebuit sa-mi incerc norocul prin vecini. Poate pare greu de crezut dar asta este purul adevar Pe plan financiar suntem pe minus de ceva timp si chiar nu gasim o solutie de reabilitare.Nu spun ca nu avem o masina care este in leasing, casa in care locuim nu este a noastra , datorita faptului ca mi-am dorit sa ofer copilului meu tot confortul de care are nevoie,datoriile cresc si practic tragem targa pe uscat,am incercat si am facut tot posibilul sa nu fim rau platnici si sincer cu marii sacrificii am reusit pana astazi, dar de maine nu mai pot.
Imi este rusine sa spun dar nu vreau ca copilul meu auda,nu din lipsa de cultura si nici din cauza unei idei sinucigase ci din cauza disperari, urmatoarea expresie:Mai bine mi-as pune streangul. Nu pot sa le spun fratilor, ca nu am cu ce sa le cumpar o paine,in casa in care locuiesc acestia impreuna cu mama mea traiesc 5 persoane cu un ajutor social fara nici un alt venit si nu as vrea pentru nimic in lume s-ai vad ca sufera si mai importat este ca Puiutul meu sa nu simta lipsa de nimic. Cat oare trebuie sa indure un om ca sa aiba parte de o viata mai buna si mai ales unul care stie ce este sacrificiu. Imi este teama ca chinurile copilariei nu imi va da pace nici acum. V-as fi recunoscator daca nu o sa-mi judecati mama,pentru ca nici macar eu nu am indraznit asta si consider ca a avut doar ghinion decate ori a incercat sa-si refaca viata si stiu ca nu ia fost usor cand a ramas singura la 23 de ani, o fiinta superba cu 2 copii si nici un viitor.Apropo amanta tatalui meu in clipa cand ne-a parasit era insarcinata si nici tatal meu nu ne-a cautat vreodata pe noi, copiii lui in aproape 25 de ani.Sunt un fan al filmului The pursuit of happyness, dar sper sa termine si la mine cu Happy End.
Va scriu cu speranta poate gasesc pe cineva dispus sa-mi ofere un loc de munca in afara tarii si posibilitatea de a demonstra totusi ca cineva acolo sus ne iubeste. Va multumesc.
Made in Romania AT
Aceasta postare a fost editata de Samuel_at: 17 January 2010 - 02:22 PM
