[predator]

Salut! Am o problema cu care ma confrunt de un an de zile! Tot timpul sunt framantat de ganduri de deznadejde importiva lui Dumnezeu si nu stiu cum sa lupt impotriva lor. Asta s-a intamplat din vara anului trecut si a inceput sa apara brusc! Tot timpul imi pun aiurea niste intrebari de existenta lui Dumnezeu si am inceput sa cred din ce in ce mai putin in Dumnezeu! Si asta nu a venit din sufletul meu! A aparut brusc! Parca mintea mea pune niste intrebari de genul : " De unde stii ca exista Dumnezeu daca nu l-ai vazut" ," Alti credinciosi care se roaga lui Dumnezeu nu primesc orice sau Dumnezeu nu le da un semn ca exista"! Astea sunt o parte din toate prostiile care imi apar in cap! Si sunt foarte necajit din cauza asta ca tot timpul apar astfel de ganduri! Am nevoie de sfaturile voastre sau poate ma ajutati si pe mine! Sincer nu stiu ce sa mai fac! Imi este frica ca am sa deznadajduiesc atat de tare incat nu am sa mai cred deloc in Dumnezeu! Parca am ajuns sa neg aiurea existenta lui Dumnezeu!!! Si doar cred mult in Dumnezeu!!!Multumesc!!!!

[Andruta*]

predator, la Dec 4 2005, 04:46 PM, a spus:

Salut! Am o problema cu care ma confrunt de un an de zile! Tot timpul sunt framantat de ganduri de deznadejde importiva lui Dumnezeu si nu stiu cum sa lupt impotriva lor. Asta s-a intamplat din vara anului trecut si a inceput sa apara brusc! Tot timpul imi pun aiurea niste intrebari de existenta lui Dumnezeu si am inceput sa cred din ce in ce mai putin in Dumnezeu! Si asta nu a venit din sufletul meu! A aparut brusc! Parca mintea mea pune niste intrebari de genul : " De unde stii ca exista Dumnezeu daca nu l-ai vazut" ," Alti credinciosi care se roaga lui Dumnezeu nu primesc orice sau Dumnezeu nu le da un semn ca exista"! Astea sunt o parte din toate prostiile care imi apar in cap! Si sunt foarte necajit din cauza asta ca tot timpul apar astfel de ganduri! Am nevoie de sfaturile voastre sau poate ma ajutati si pe mine! Sincer nu stiu ce sa mai fac! Imi este frica ca am sa deznadajduiesc atat de tare incat nu am sa mai cred deloc in Dumnezeu! Parca am ajuns sa neg aiurea existenta lui Dumnezeu!!! Si doar cred mult in Dumnezeu!!!Multumesc!!!!

Este o vorba care se aplica in marea majoritate a cazurilor:"pana nu vad,nu cred"...dar exista de asemenea si exceptia care confirma regula...intr`o oarecare masura!Dumnezeu exista in noi,in oamenii de pe strada,Dumnezeu exista in tine daca vrei sa ai incredere in El,si ne da dovezi in fiecare zi ca face atatea pentru noi...afirmi ca ai credinta in Dumnezeu,si totusi ii renegi existenta...pana la urma,nu inteleg de ce esti atat de deznadajduit,secretul sta in tine si nu ai nevoie de ajutorul nimanui pentru a dezlega acest mister legat de credinta...
Cred in Dumnezeu,si atunci cand cu ardoare spui:"Doamne,da-mi un semn!",acest lucru nu va intarzia sa apara...Dumnezeu da un semn fiecaruia dintre noi ca exista,dar depinde de fiecare cum interpreteaza acest lucru...
Secretul credintei sta in tine,nu incerca sa cauti in alta parte ceea ce nu vei gasi....este ca si cum ai cauta acul in carul cu fan...
S-auzim de bine!

[dark_light]

hai sa-ti spun un banc mai vechi pe tema asta:
Primul cosmonaut, Gagarin, pleaca in spatiu si, la intoarcere, trebuie sa dea raportul despre ce a vazut acolo. Hrusciov l-a luat si l-a intrebat:
- L-ai vazut pe Dumnezeu?
Gagarin a lasat capul in jos si a spus:
- Da.
Hrusciov:
- Ahhhh...stiam eu ca exista...
Pe urma se duce la Papa, care ii pune aceeasi intrebare> Raspunsul este de data asta Nu. La care Papa:
- Ahhhh...stiam eu ca nu exista...

si inca un lucru. daca crezi in Dumnezeu, roaga-te, nu cu disperare si cu teama, ci cu speranta si iubire. vei vedea ca ti se va linisti sufletul.

[Andruta*]

dark_light, la Dec 4 2005, 05:54 PM, a spus:

hai sa-ti spun un banc mai vechi pe tema asta:
Primul cosmonaut, Gagarin, pleaca in spatiu si, la intoarcere, trebuie sa dea raportul despre ce a vazut acolo. Hrusciov l-a luat si l-a intrebat:
- L-ai vazut pe Dumnezeu?
Gagarin a lasat capul in jos si a spus:
- Da.
Hrusciov:
- Ahhhh...stiam eu ca exista...
Pe urma se duce la Papa, care ii pune aceeasi intrebare> Raspunsul este de data asta Nu. La care Papa:
- Ahhhh...stiam eu ca nu exista...

si inca un lucru. daca crezi in Dumnezeu, roaga-te, nu cu disperare si cu teama, ci cu speranta si iubire. vei vedea ca ti se va linisti sufletul.

exact asa este,tu ai dreptate...unii spun ca exista,altii ca nu,dar de ce sa ascultam in gura fiecaruia cand am putea sa ne rugam cu credinta?astfel lucrurile vor intra pe un fagas normal...
Trebuie doar sa crezi!
Cere si ti se va da!
Intreaba si ti se va raspunde!

[dark_light]

bancul e mai subtil. comunistii nu prea erau mari devoratori de credinta si au incercat s-o distruga (vezi la noi demolarea bisericilor de catre ceausescu, incercarea de interzicere a sarbatorilor religioase, redenumirea unora - mos nicolae-mos gerila, samd). dar ce vroiam sa spun este ca poti gasi credinta acolo unde te astepti mai putin. ateul convins spune: stiam eu ca exista Dumnezeu! iar trimisul Domnului pe pamant, cand i se spune ca Dumnezeu nu a fost vazut, spune: stiam eu ca nu exista. adica el astepta aceasta dovada palpabila si daca ea nu a fost adusa, credinta lui s-a naruit. cine crede in Dumnezeu nu asteapta, nu cauta si nu cere dovezi.

[Lighty]

Eh, asa mi s-a intamplat si mie... " cred ca a fost ineviatbil...pana la urma mi-am dat seama de ceea ce cred despre religia crestina...adica VARZA!!...am si eu argumentele mele...In prezent nu cred in Isusul cel din Biblia crestin ortodoxa(mi-e lene sa mai scriu cu litere mari) pot sa zic ca sunt atee intr-un fel... "

[dionis]

Din ce in ce mai multi oameni au astazi sadita in inima indoiala. - "Sa cred eu in ceva ce nu pot cunoaste? Sa-mi duc viata dupa cum spune o religie sau alta, fara sa stiu sigur daca merita, daca ma asteapta intr-adevar o viata dincolo de moarte? Nu e mai rational sa renunt la a-mi mai pune asemenea intrebari inutile, si sa-mi traiesc viata asa cum face mai toata lumea?" - Cine traieste cu toata forta aceste intrebari, ajunge la sentimente de deznadejde si de disperare, la dorul de a gasi ceva sigur.

Paradoxal, e bine ca asemenea intrebari ni se ridica in suflet. Ele sunt un foarte bun educator al nostru, pentru a cauta ceea ce ne aduce certitudine, pentru a ajunge la ceea ce e mai presus de simpla doctrina religioasa. Unele persoane reusesc sa-si insuseasca o conceptie despre care simt ca le pune practic pamantul sub picioare, dar majoritatea ajung fie sa devina sceptice sau blazate, fie sa-si inece cautarile launtrice in amalgamul cotidian, care te absoarbe cu atata usurinta.

Asa stau lucrurile, oricat de trista ar fi aceasta stare pentru unii oameni. Dar a fost nevoie sa se ajunga aici, este nevoie ca oamenii sa treaca si prin asta. Este o conditie esentiala pentru a-ti asuma pe deplin libertatea si demnitatea de fiinta umana.

[MariaB]

predator, la Dec 4 2005, 02:46 PM, a spus:

sunt framantat de ganduri de deznadejde importiva lui Dumnezeu si nu stiu cum sa lupt impotriva lor.
Imi este frica ca am sa deznadajduiesc atat de tare incat nu am sa mai cred deloc in Dumnezeu!

ai grija ca de ce ti-e frica nu scapi!!!
tu singur poti ajunge la intelegerea radacinilor gandurilor tale - pentru fiecare om este altfel
multi merg la psiholog pentru asta, dar daca esti ortodox sau catolic, ai oricand in preajma un preot la care sa gasesti ajutor

in orice caz insa, nu te considera vinovat de existenta acestor ganduri (esti vinovat doar de particparea voita la astfel de ganduri)
pentru ca

dionis, la Dec 4 2005, 05:59 PM, a spus:

a fost nevoie sa se ajunga aici, este nevoie ca oamenii sa treaca si prin asta. Este o conditie esentiala pentru a-ti asuma pe deplin libertatea si demnitatea de fiinta umana.

[dionis]

"... deznadejdea este rezultatul oricarei incercari serioase de a intelege si justifica existenta omeneasca. Deznadejdea este rezultatul oricarei incercari serioase de a trece examenul vietii cu virtutea, cu dreptatea, cu ratiunea, si de a raspunde exigentelor ei. Dincoace de aceasta deznadejde traiesc copiii, dincolo de ea - cei care s-au trezit."
(Hermann Hesse, Calatorie spre Soare-Rasare)

[dan-marius]

Predator, e cel mai bun moment in care poti sa incepi sa te cunosti pe tine insuti. Numai asa vei scapa de indoieli.