Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
ARTICOLUL IL PUTETI GASI INTR-O FORMA MAI LIZIBILA PE BLOGUL MEU WWW.RADUBOTTA.COM
E vremea să votăm comuniştii. Ideologic nu mai au miză, critica societăţii de pe poziţiile alienări omului nu mai are sens, ştim acum că nu societatea alienează omul ci omul e alienat de om, mai mult, omul este alienarea ȋnsăşi a societăţii sale, Marx nu mai vine. Iar de Adorno sau Habermas nu se mai sperie nimeni. Ruşii urmează Europa aşa cum a urmat-o toată istoria ei iar ceea ce ne desparte ȋncă, valorile individului, vor fi introduse ȋn Rusia de KGB-işti, revoluţiile Estului au fost făcute de ei. Se vor convinge ȋncă o dată că aşa e mai bine, vor converti Rusia la valorile europene, KGB-ul lucrează pentru noi. E vremea să votăm din nou comuniştii pentru că Dreapta a venit iarăşi la putere fără doctrină, numai reacţie, instinct care s-a consumat cum se arde chibritul (a treia oară va veni pregătită). Băsescu a fost o soluţie aşa cum Constantinescu a fost şi n-a mai fost aşa cum Constantinescu n-a mai fost: e doar voinţa Dreptei, fără discurs – o colecţie de gafe, fără oameni – nulităţi, şi fără putere. Băsescu se apără de spectrul unei mafii tăcute, monolitice, cum numai ȋntr-o ţară de analfabeţi prin America Latină mai e cazul, el crede ȋn valorile unei lumi care se ridică din miasmul conservatorilor comunişti transformaţi ȋn reţele de oameni de afaceri ce fură tot din spatele perdelelor de fum, antrenaţi să producă pentru populaţie o realitate paralelă, ȋngenunchind presa ȋn totalitatea ei dar nu corupţia e acum problema României ci tocmai lipsa corupţiei. Neo-comuniştii au reuşit să organizeze corupţia tocmai pentru că ei se ocupau de economie. Ei au câştigat puterea pentru că le-au plăcut banii pe când celor de Dreapta le-a plăcut politica – pentru care nu au avut organ -, tocmai invers de cum trebuia. De asta am ȋnceput prost.
Băsescu a pierdut, el se luptă din ghearele Hidrei dar nu mai judecă – nu a fost niciodată omul judecăţilor, nu s-a contaminat; iar acum doar reacţionează, atât. Dă palme unui copil pentru că nu mai vede că e un copil, nu mai vede măcar că e sub camerele televiziunilor, că oamenii aud când recunoaşte că a dat o palmă pentru că retractează. Reacţionează ca un tonomat de adevăruri simple, clare, care nu mai duc nicăieri, pentru că sistemul de referintă s-a schimbat. Frica de comunişti e aceeaşi frica de legionari pe care comuniştii o arhitecturau baroc: e aceeaşi imagine, aceeaşi fobie, aceeaşi prostie a celor cu sacoşile tricotate. Băsescu aminteşte de tragedia de familie a lui Antonescu pentru că iarăşi nu mai poate vedea că e un om ȋn faţa lui şi lângă acel om sunt alţii care nu vor mai avea reacţii politice ci omeneşti, care se vor transforma ȋn reacţii politice. Din Băsescu a rămas Marota, acolo unde a ajuns acest om care şi-a ridicat pieptul când ne târam pe sub şacalii, hienele şi păduchii lui Iliescu. Iliescu a reuşit pentru ȋncă douăzeci de ani să nu retracteze nimic din comunism, să nu spună de exemplu că a fost o greşeală şi totuşi să impună consensul; Iliescu, şmecher, nu retractează nimic, se face că plouă; iar acum să aducă la rampă un candidat pe care ȋl vom vota noi! Cine sunt de fapt ăştia, cine au devenit, cine au fost, ce vor?!
Generalii care l-au convins pe Iliescu să aducă minerii, aceiaşi ȋmpătimiţi de poker cu fiole de sânge creează ȋn jurul lui Băsescu o nouă realitate, barocul corupţiei, sunt cei care l-au convins şi pe Bush să invadeze Irakul, păpuşarii, cine le ştie pasiunea, teroarea, pariurile, chinul… şi fabricarea dosarelor, ȋnscenările, Hollywoodul Securist ȋşi măreşte Box-Office-ul şi rata de spânzuraţi de lampă. Băsescu, omul care a pierdut – ce poate face un biet marinar ȋn faţa spectrelor tăcute, cu feţele mate, vechi, corupte până ȋn măduva Iadului, care umblă tăcute pe aleile de la Cotroceni şi care conduc de fapt România, ce a crezut marinarul?! Că e Goya?! El crede ȋn noi dar de acolo de unde e nu mai poate face nimic. Marinarul a dus corabia ȋn stânci. Dacă Băsescu ar fi fost bun, ar fi fost deja bun, dacă ar fi fost rău, ar fi fost deja rău, el a ajuns printre ei un nimeni, un profesor, cum ȋl numesc ei, o jucărie exhibiţionistă printre iluzionişti la a treia generaţie. Băsescu este poporul şi noi toţi suntem Preşedintele. El este acum victima unor realităţi paralele iar noi vedem clar, el e prins ȋn mrejele unei intrigi fără sfârşit iar noi ȋi dictăm mersul pe sârmă către cazanul cu smoală la capătul căruia aşteaptă o trădare ultimă, unde nu va mai rămâne decât Caracterul lui Băsescu. Asta rămâne din oamenii care parcurg drumurile lungi şi vorbele acre. Caracterul ȋnseamnă ceea ce văd oamenii simplii ȋn el, maidanezul. Dar aşa cum e! E primul om politic român de după revoluţie, ȋn sensul curat al termenului. Iar Gioană e pro-rus ȋn sensul prost. Mie ȋmi place Rusia pentru că Rusia are acum ceva de oferit… dar Gioană vrea să dea platoul continental câştigat de România la Haga ȋnapoi fraţilor noştrii ucrainienii, de ce nu candidează ȋn Ucraina?!
Ce joc al minţii, ce nevoie sufletească şi ce deprinderi demonice ȋţi trebuie să ȋnvingi Hidra care ȋncă pluteşte, iată, după douăzeci de ani? De ce a trebuit noi să deschidem Pandora, de ce nu a ȋncălcat Iliescu promisiunile de a nu pedepsi călăii, securiştii, agenţii dublii care l-au pus ȋn frunte ca o poliţă de asigurare, atunci, cu Revoluţia? Cine l-a ȋmpins ȋn faţă pe Iliescu, să ne vorbească, care a fost umărul care l-a ȋmpins pe el şi l-a blocat pe altul – şi de ce? Ȋţi mai aduci aminte de umărul ăla, Iliescu, fratele meu? Ȋţi mai aduci aminte de 1976, când ȋi aduceai ȋn poieniţă mingiile de tenis pe care ştrengara Elena Savanta le arunca să le aduci tu râzând ca nişte mere, ȋn soare? De ce ai omorât-o?! Ne-au furat, de frică să nu facem chiar Revoluţia pe care o făceam. Iar acum le e frică să nu trecem de la pedepsirea corupţilor la pedepsirea comuniştilor, stricăm consemnul dat să scape toţi, să nu scotocim. Pe lângă crimele Aiudului au pus banii verzi ai prostiei postdecembriste, au pus speranţele părinţilor şi bunicilor care ȋncă mai cred că Iliescu e cine spune el că e! Vorba lui Ţuţea: “un excroc perfect”. Aceşti oameni vin acum şi ne promit iarăşi, că uite, Băsescu a dat un croşeu unui copil nevinovat! Ȋn timp ce tu râdeai ȋn poieniţă Iliescule unde jucai cercurile cu Ceauşescu, comuniştii voştrii ȋi rupeau oasele ȋn bătăi lui Marcel Petrişor pentru că ȋmprumutase o carte. El a dat cu pumnul, Băsescu, dar tu… tu. De ce râdeai ȋn poieniţă?
După ce ne-au smuls unghiile, ne-au luat şi banii, şi pensiile, şi fabricile, şi mintea. Nu intră nimeni ȋn puşcărie pentru că s-a dat consemnul să scape toţi, altfel? vor ucide preşedintele, guvernul şi mama preşedintelui şi mama guvernului, sau ne vor ucide pe toţi! Iliescu are faţă de om – o faţă de om cum apare din ȋntuneric ȋn teatrul japonez, un flash de lumină şi o faţă de om şi ȋn jur numai beznă şi faţă ȋţi râde prietenos: “vin’ la tata!” - aşa cum are faţă de prost Geoană, o faţă de prost care apare din ȋntuneric şi ȋn jur numai beznă şi ȋţi spune: “vin’ la tata!” – or fi ei proşti ca Geoană? ei aleg păpuşa după descântece lungi… Cum arată de fapt un excroc? Uneori se ȋmbracă frumos şi se spală pe dinţi, pare un electronist cu ochelari “out of time” şi zâmbeşte porumbeilor prin parc. Unii dintre noi mai cred că excrocii arată ca excrocii pe când ei arată ca nişte bunici cumsecade. Nici Hitler nu arăta ca Hitler până nu am aflat cine e Hitler, nici Iliescu nu arată, din nefericire, ca Iliescu, nici Geoană ca Geoană. Iar Revoluţia e poliţa lor de asigurare: Iliescu, banii falşi: Iliescu, liniştea călăilor: Iliescu. Iliescu, omul de taină, fiul risipitor al Ceauşescului, vorbeşte din nou. Cui, de unde, de ce, pentru cine?! Vorbeşte cu tine, Băsescu. Ȋţi spune ceva!
Şi iată, vin delfinii! Neo-comuniştii! Cei care i-au luat pământul bunicului, vin să ne mai ia o dată pământul. De ce-or mai veni dacă nu am avea pământ, te ȋntrebi. Te mai ȋntrebi de ce nu seamănă ăştia cu nimic din ce a fost ȋnainte, dar seamănă, ȋntotdeauna au fost printre noi, printre români, a fost valul migrator din sânul nostru, căci a trebuit de fiecare dată să rezistăm valurilor migratoare din afara noastră dar de fiecare dată valul otrăvit din noi a lovit mai tare. Năpârcile astea l-au trădat şi pe Decebal, tot Ilie, Năstase, Vântul şi Voicu, ei au fost, doar ȋmbrăcaţi altfel, mai dezbrăcaţi. Ori poate ei au dreptate, mă ȋntreb, la limita acestor ȋntâmplări, poate de asta am şi rămas aici, datorită lor! Datorită celor care ştiu să trădeze tot, să caute ȋn gunoaie, poate că noi românii, suntem nişte şoareci. Dar de data aceasta, aşa cum i-au obligat sovieticii pe legionari să sape un canal inutil, ȋi vom pune noi pe comunişti să ȋnalţe Muntele de Pietate. E vremea să votăm din nou comuniştii! La Dracu! A venit iar vremea, vremea prostănacului, vremea lui Geoană! Votaţi pentru România! Sunt cel puţin zece Românii şi numai doi candidaţi, de fapt numai unul.
Băsescu ȋnsă nu poate pretinde că Vântul şi Patriciu sunt corupţi pentru că Băsescu e preşedintele, aţi uitat?! mai corupt e procurorul care are ȋn sertar o lege după care poate fi Vântul condamnat şi nu-l condamnă, sau măcar guvernul preşedintelui care nu pregăteşte o astfel de lege – majoritatea legilor sunt ordonanţe guvernamentale. Preşedintele ȋnsumează corupţia celor corupţi din statul său, de aia e preşedinte, are o responsabilitate totală. El e tot ceea ce face Vântul, Patriciu, Voiculescu. Preşedintele nu poate acuza pe nimeni de corupţie, e un sofism. Vântul care nu a semnat nimic, infailibilul Vântul, uşor ca alizeul, cu mustaţa lui de castor. Dacă au putut să-l ȋnchidă ei degeaba pe Becali, puteau să-i ȋnsceneze ceva şi lui Vântul dar lor le trebuie Vântul liber: Băsescu şi Vântul au de fapt acelaşi nume. Iar Vântul e ceva mai mult decât se aude, decât crede lumea, ghinion. Ȋn viaţă nu sunt sancţionaţi niciodată cei care fac infracţiuni ȋmpotriva Legii, sunt sancţionate numai infracţiunile ȋmpotriva Raţiunii. Băsescu a fost tras de securitate ȋn cabaretul ei, ȋn micile ei plimbări de seară pe alei pentru ca Băsescu să nu ȋnceapă ceea ce i-ar fi dat prin cap, ȋntr-o doară… să ne dea călăii, să-i ardem pe rug: să ni-l dea pe Iliescu! Să fie ȋntradevăr petrecere, Revoluţie, nu a găsit şi el un maior să facă o listă şi de frică să nu găsească, l-au băgat la apă pe marinar şi acum sunt gata să-l arunce lupilor. “Băsescu e din ce ȋn ce mai singur şi mai hăituit”, spunea Cristoiu. Le e dor securiştilor de tătuca lor, care nu ȋi bătea când veneau de la joacă cu urme de sânge pe mâini… Va gândiţi poate vreodată că sunt oameni care fac ce vor, precis ceea ce vor ȋn ţara asta, care au transformat România ȋn peştişorul de aur?
De ce au oare americanii un negru preşedinte? Pentru că nu mai contează cine ne conduce, pentru că ne conducem şi singuri, pentru că e indiferent ȋncotro mergem, numai să mergem, să nu alunecăm, de asta o să-l alegem şi noi pe Geoană. Să funcţionăm cât de cât, funcţionarii să facă funcţiuni, vacile lapte, secretarele sex oral, Geoană Preşedinte! Fiecare să-şi facă datoria! Basescu e doar Marota adevărului, soartei, el a căzut, el trăieşte ca un zid, eroic, dar a ajuns o Marionetă. Căci Băsescu are doar sânge. Voinţă, cu ochii lui de tătărete. Dar acum a venit vremea să citim legi, să ne corupem ȋmpreună cu cei de la Brussel, să ȋnvăţăm dubla morală din care e Occidentul făcut. Iar Băsescu nu e bun, trimiteţi-le comuniştii pe cap! Hosanna in excelsis! Ei ȋnvaţă repede, ei citesc rozându-şi unghiile, ei se ȋmbogăţesc cu ochii cât nuca, ei sunt de fapt oamenii de dreapta care au greşit ghiveciul, floarea şi beciul. Trimiteţi-le comuniştii! Ei doar mai ştiu valorea consensului ȋntr-o lume murdară. Dacă cei de Dreapta sunt cinstiţi, ei se unesc spontan ca moleculele de hidrogen dar dacă sunt corupţi, se ceartă ca dracii; doar cei de Stânga ştiu să se unească la rele! Acum e vremea când s-a pus de grătar, nu ne lăsaţi fără echipă! Trimiteţi-le comuniştii pe cap celor de la Brusel! Să rămână sideraţi.
Să le bem otrăvurile şi să le tragem sângele comuniştilor, infiltraţi neocomuniştii, votaţi cu ei, căci numai ei au rămas. Ei asta şi aşteaptă, să-i cumpere cineva. Comuniştii ȋl au pe Marx, dar ăştia de Dreapta pe cine au? Nu vedeţi că n-au? Aşa cum morala de Dreapta e exponenţială faţă de morala de Stânga, oamenii cinstiţi de Dreapta sunt mai cinstiţi decât oamenii cinstiţi de Stânga. Dar şi oamenii corupţi de Dreapta sunt mai corupţi decât oamenii corupţi de Stânga. Am ajuns la celălalt capăt al funiei, unde e mai rău şi unde murim cu dreptatea ȋn braţe. Votaţi prostănacul! El va veni ȋn costum de mireasă şi va zmulge aerul de sinceritate al Marotei. Asta avem noi mai tare, otrăvurile, licorile, balsamurile comuniste, de aici trebuie plecat să facem o nouă Dreaptă, e timpul să trecem ȋn barca Hidrei, să o mângâiem pe ceafă, noi o putem ȋmblânzi. Ciuma nu poate fi stârpită, ciuma e e viaţa, trebuie să ȋnveţi sau nu, trebuie să ştii că a lupta cu ei ȋnseamnă a trăda tot, câştigă cel care merge mai departe, pentru ceva… pentru ceva mai bun, spun ei! Dacă am fi ştiut natura conflictului cu această specie abisală a prăbuşirii ȋn sine nu ar fi rămas din comunişti decât un ȋngheţ ȋn Octombrie. Trebuie să ştii să nu te opui, să te laşi invadat, sărutând nevasta vecinului, să faci toate reducţiile necesare, să ai ministereasă la Turism. Să ştii să nu te ȋmpaci cu Dumnezeu căci El, până şi El e o revoltă neocomunistă a unui partide evreieşti care a pierdut atunci, cu revoluţia… Şi El, e tot Iliescu!
Omul cinstit nu este omul ideal, lumea cinstită nu este lumea curată, ideală, din inima Europei poţi spune: cinste nu există, e numai o revoltă etică, o nevoie de aspirator prin sufragerie, lumină la geam, dar.. atât. Sunt trei feluri de oameni cinstiţi, la ȋnceput, la mijloc şi la sfârşit, cei de la ȋnceput nu au nici o valoare, să-ţi propui n-are sens. Cei de la sfârşit iarăşi nu au nici o valoare, să constaţi e o hoţie, doar cei de la mijloc mai valorează ceva iar la mijloc nu mai e nimeni. Restul e junglă, ȋn junglă e viaţă, ȋn junglă e Planeta, lăsaţi panterele să umble noaptea, lupii să urle, planetele să-şi cânte nisipurile. Daţi drumul la comunişti din nou pe străzi. Să-i vedem, de ce nu-i vede lumea, v-aţi ȋntrebat? Lăsaţi comuniştii, neocomuniştii să ne aducă din inima răului, de acolo de unde au coborât ȋn mormintele noastre, de acolo de unde ne-au ucis, secretul unei lumi noi, secretul lumii ȋn care vom trăi, ȋn care trăim deja, şi pe care vrem să o facem din nou bună şi dreaptă, ȋmpotriva tuturor! Nu mai credeţi ȋn nici o veste bună, ȋn nici o promisiune, ȋn nici un elan de dreptate, ȋn nimeni, votaţi prostănacu, el ne va aduce pe Dracul! Noi suntem acum fraţii lui, cumnaţii, nepoţii lui, iar la sfârşit, să ştiţi, noi ȋl judecăm pe Dumnezeu, nu El pe noi. Să ȋl ferim pe Dumnezeu de judecata Omului, când a căzut acum un nasture din hainele cam purtate ale lui Savonarola. Să nu-i pedepsim pe nemernici, să-i cumpărăm. Să-i ȋnghiţim pe comunişti, să nu mai ştie cine sunt şi la sfârşit să distilăm splina lor otrăvită. Să-i reeducăm. Căci altfel rămân şi aşteaptă cu sertarele pline de dosare, cu inima de chinuri şi cu gunoiul ȋnfundat cu organe de om, ȋl aşteaptă iar pe Iliescu, să dea un var pe pereţi, un “vina-rom”.
Exemplu: lucrezi la o bancă, la ghişeu. Dacă vin peste tine cu pistoale şi cuţite, ce preferi să fie cei care vin: hoţi de meserie sau incapabili? Hoţii de meserie ies cu banii ȋn linişte, ordonat, nici de uşi nu se ating, incapabilii ȋnsă te căsăpesc pe tarabă ca pe miei. Alt exemplu: cine vrei să fie directorul ȋn banca aia? Tot hoţul pentru că hoţul care se gândeşte la sine păstrează şi banca, dă şi salarii mai mari să nu furaţi din ce fură el, fură deasemenea de la alţii să vă ȋmbogăţiţi ȋmpreună. Ei bine, hoţii noştrii nu au ajuns la hoţii trainice – o să mai treacă timp - dar din nefericire incapabilii noştrii (Băsescu şi circul Struţky: Boc, turism & comp) au ȋnceput să ȋnveţe hoţia. Un prieten ȋmi răspunde că Gioană tocmai că nu e hoţ, e incapabil, dar am căzut la ȋnţelegere că el e incapabil şi e chiar singurul, ȋn jur sunt numai hoţi, l-au ales tocmai pentru că miroase a prost, vezi ce hoţi sunt? Evident că o să mă bucur dacă nu iese Geoană preşedinte, dar asta nu mă ȋmpiedică să ȋncerc, să-l votez! Pentru că Băsescu a spus “păsărică” la o ziaristă şi a vrut să o urce pe masă. Ce o fi pe masa lui Geoană, mă ȋntreb. Câte au urcat ȋnsă comuniştii lui Iliescu pe masă să le controleze la trei luni dacă sunt gravide, când dăduse partidul ordin să facem patru copiii pe cap de familie? Iliescu, ia să te urcăm şi pe tine pe masă, să vedem câţi Geoană poţi să faci pe generaţie să lupte cu bastardul tău, Băsescu? Să vedem dacă mai eşti gravid.
Corupţia?! Băsescu a ştiut numai să spargă gaşca, acum nu mai fură toţi ȋn grup, fură toţi ȋn particular şi se calcă pe bătături unii pe alţii iar el, Băsescu, ne arată vinovaţii. Nu avem nevoie, să-i arunce ȋn Dunăre – unde vroia să-l arunce şi pe Dinescu, alt tâmpit (i-aţi văzut interviurile din ‘69?!). Am fi avut nevoie ca această luptă să ȋmbunătăţească sistemul dar, eroare! – lupta a sabotat mai degrabă ceea ce putem numi identitatea instituţională. Imaginea luptei ȋmpotriva corupţiei este ȋn fond o corupţie echivalentă, egală, pentru că toţi fură ȋn continuare dar nu mai tac, se bat. Iar Băsescu nu e bun pentru că el a spart gaşca ȋn toate sensurile, nu numai corupţia, el a spart toate găştile! Ni se aruncă ȋn faţă ritmul apropierii de Europa, că Geoană ar pune beţe ȋn roate. Pe scurt, ȋn acest subiect, imaginea că noi ne ȋndreptăm către Europa ca spre un randez-vous e falsă, nu ne ȋndreptăm niciunde, ȋn nici un ritm; iar dacă ne-am ȋndrepta, să ştim că Europa e mult mai rea, mai atroce şi mai coruptă decât Geoană şi hoţii lui de pepeni. Ȋn mod profund, Europa se ȋndreaptă către noi, nu noi către ea. Ni se aduc aminte mormintele celor omorâţi de comunişti. Că i-ar fi omorât oamenii lui Geoană. Evident că sunt tot ăia – iar Băsescu a fost printre ei, ȋn primele rânduri, la lojă.
Dar nu mai e salvare, nici măcar la sfârşit nu ne mai aşteaptă nimeni, nu ne mai judecă nimeni, ȋn această viaţă eşti călău sau victimă şi nu eşti tu acela care alegi, alege altcineva, un lucru ȋnsă poţi să faci: să ȋngrijeşti să nu ai vocaţie de victimă, să nu ai talent, să nu ai note bune, să nu treci clasa. Europa prin economia ei distruge planeta, aruncă popoarele Africii ȋn secetă şi foamete, scurge petrolul de la arabi predându-i unei politici neocolonialiste, vorbeşte prostii despre o Rusie de care nu are habar şi duce o politică fascistă ȋmpotriva propiilor cetăţeni, a unor libertăţi care şi-au pierdut – minune! - retoricile. Iar ȋn Brussel acum nu e condamnat nimeni pentru corupţie, pentru trafic de organe, pentru o cafea pe covor, se pare că Europa e un consemn aşa cum şi Iliescu a fost, să scape toţi, să facem ce vrem, să visăm la o lume mai bună şi să ne ducem la Dracu’! Noi vrem să fim ȋn Europa vrând să fim de partea călăului şi am vrea să fim cu Băsescu pentru a face din asta o lume dreaptă, ei bine, nu se poate. Dacă eşti cu Dracul, eşti cu Dracul, tre’ să te-nbraci. Dacă am vrea o lume ca lumea am face Planeta, dar nu avem bunătatea, curaj ar fi pentru orice, ne spune istoria. Deja, apreciem, comuniştii lor o fac şi o desfac pe Europă iar noi visăm Chiorul Haiduc şi Puşlamalele Veselia.
Un tânguit ȋn Timişoara nu vrea să audă de Geoană şi comuniştii lui dar uită că salariile şi pensiile nu au crescut pe o creştere economică reală, sunt din ȋmprumuturi, şi centura Timişoarei tot un ȋmprumut e, adică şoseaua Timişoarei e de fapt o gaură! ȋn şoseaua României pe drumul spre Europa, (cu cântec), cu cântec ȋnainte marş! Cine strigă “Hoţii”? Hoţu, adică Băsescu! Şi la Timişoara se mai strigă: “Păcat de sângele vărsat!” De ce? Pentru că ar fi ȋntradevăr păcat? Nu. Ci pentru că cei care strigă astfel au pierdut, ce? Au pierdut şansa pe care a adus-o cu ea revoluţia. Care? De a trăi ȋntr-o lume neo-comunistă, post-comunistă şi de a găsi valorile etern umane, de a face ȋmpotriva acestei noi ordini neo, altceva, a face deci, nu a considera, gândi, lua atitudine. A face e ceva foarte complicat, sunt copii care gândesc mai serios ca oamenii maturi, care la şapte ani ȋţi pot da lecţii; dar de făcut nu pot face mai nimic, a face e de plumb. Ȋnseamnă să te lupţi pentru valorile tale indiferent de cine e lângă tine şi indiferent de cine ȋţi stă ȋmpotrivă. Soldaţii nu se judecă ȋntre ei. A mai fost o şansă, ca le-a adus la toţi ceva Moş Gerilă. Le-a adus şi foştilor comunişti şansa puterii, nostalgicilor, daţilor la o parte, mai degrabă ei au făcut revoluţia decât noi, ăştia de dreapta, care avem numai prostii ȋn cap. Deci, ca să scurtez, revoluţia a fost o şansă pentru toţi chiar şi ei comunişti, călăi, Cornel Burtică. Asta a fost revoluţia, libertate, nu o schimbare de regim de la comunism la capitalism, a fost ȋnsă Şansa. Pe care unii au apucat-o. Cei care nu au găsit nimic, care au fost furaţi, cei fără de şansă au strigat acum “Păcat de sângele vărsat!”. Păcat de altceva.
Nu vezi, ȋmi spune cineva, feţele posomorâte ale românilor, cum poţi să votezi iar cu mafia. Ai uitat? Feţele românilor e o poveste mai lungă dar de uitat a venit vremea ca ei să uite. Astfel se poate realiza lichidarea Stângii: preluarea elanului de Dreapta din ea. Morihei Ueshiba, tatăl spiritual al artei de război Aikido, spunea: “Dacă un duşman se ȋndreaptă spre tine să te lovească, fă un pas la o parte şi prinde-l repede.” Noi am ȋncercat lovitura frontală cu ei, spargerea tigvei şi Băse Chiorul a murit ȋn scena “să ne fie economia uşoară”. Fiecare duşman are o altă tehnică prin care trebuie abordat, să ȋncercăm altceva. Comuniştii aştia sunt eterni dacă sunt ţinuţi astfel, se generează unii pe alţii, au mai crescut acum o generaţie de papagali şi de tenebre pe lângă borţoşi – care sunt faliment pe toate planurile: economie, caracter, estetică, doar la un lucru sunt buni, să fie ȋmpreună şi să fure, să acopere ce au furat cu vorbe frumoase şi să vorbească de rău pe cine le-a făcut un bine, sunt bolnavi… şi ȋn acest ritm ei vor reprezenta peste ȋncă douăzeci de ani nucleul tare căci ei vin ca un deux ex machina, ceva supranatural şi idiot care duce povestea ȋnainte, când se-nfundă. Comuniştii au ȋnceput să pună brăduţi, nu mai taie lemne. De aceea trebuie spart cuibul lor, infiltraţi. Luaţi-le respiraţia, votaţi cu ei, nu-i mai lăsaţi să vorbească, scrieţi-le discursurile, luaţi-le nevestele! Nu-s marinarii acum, sunt piraţii care atacă transporturile de sclavi ale neo-comuniştilor care ne duc acum pe toţi pe lună.
E vremea să recunoaştem că libertăţile noastre nu sunt cele care ţin de judecăţile profunde despre umanitatea din noi ci ele, libertăţile, aşa cum le ȋnţelegem, de la expresia liberă până la organizarea alternativelor noastre de viaţă, sunt Tehnologie. Şi prin urmare sunt supuse trendurilor tehnologice, trecerea de la Teroare la Tehnologie a fost interesant lansată de Herbert Marcuse ȋncă din 1968, ȋn volumul său “Omul unidimensional” (o carte excelentă despre un subiect care nu mai există scrisă de un marxist care a lucrat pentru CIA, pe nişte premize false). Ei bine, opţiunea pentru Băsescu face parte din prelungirea opţiunilor noastre profunde ȋn lumea multidimensională a Tehnologiei (Marcuse zice unidimensională), ȋnseamnă ȋn fond eliberarea, Revoluţia ȋn regim intim. Eliminarea frustraţiei, momentul terapeutic. O rupere de placentă. Fără vreun suport economic, câţiva haiduci şi câteva vagaboante. Nu e de fapt frumos? Băsescu măgarul curvarul e un boem care a spart Cotrocenii, – până şi corupţia lui e inutilă, răvăşită, incoerentă? Evident că are copiii idioţi, cine n-are? Problema e că nu ne putem regrupa ȋn această atitudine prin care am realizat schimbarea de atmosferă, nu din cauza lipsei vreunei ascensiuni, a talentelor, a vocaţiilor publice, ci pentru că ele, dintr-o capcană a istoriei, se continuă la stânga spectrului politic. Ele, forţele care pot prefigura noua ordine, nu au trecut de partea lui Băsescu - nu pentru laşitatea intelectualilor, căci mulţi l-au urmat cu stegurile rupte chiar, ci pentru că Băsescu a trădat mersul norilor, tehnologia socială. Care ȋn România nu e ȋn posesia intelectualilor, această răpire din Serai a tehnologiei sociale s-a ȋntâmplat la ȋnceputul comunismului ȋn România şi continuă, reparaţia va veni numai printr-o lichidare a Stângii, prin ȋnghiţirea ei. Prin preluarea mercenarilor care conduc România. Printr-un moment monarhic, chiar şi fără rege, numai caii…
Ponderile publice şi publicitare se menţin ironic datorită cadastrului lucid ȋn care se ţese broderia mic burgheză a unor oameni care nu au nici o perspectivă istorică de altfel, a unor rătăciţi. România e o ţară care rătăceşte nu pentru că intelectualii nu au reuşit să aducă schimbarea ci pentru că schimbarea ar fi adus prea multe şi ar fi ȋnsemnat sfârşitul pentru un sfert din populaţia ţării, ar fi adus ruşinea pentru toţi – şi pentru Revoluţia asta nu eram pregătiţi. Suntem ȋnsă pregătiţi pentru ȋncă un pripon ȋn ceafă, uite, Geoană Jolly Joker. Ei bine răsturnarea va profita de o tehnologie similară a ceea ce s-a petrecut ȋn urmă cu cincizeci-şaizeci de ani. Ȋn acel moment, Stânga a ȋnghiţit Dreapta, s-a născut Omul cu Două Mâini Stângi. La sfârşitul proceselor pe care le ȋncepem, se va naşte Omul cu Două Mâini Drepte, cum e la englezi situaţia. Sigur că ȋn centrul societăţii avem nevoie de o mişcare de eliberare a omului ȋn sensul profund uman, eliberare până şi de constrângerile şi tehnologia socială, este adevăratul umanism care a reformat ȋn stadii societatea românească, valul politic pe care a ajuns Băsescu preşedinte. Ar urma ca acest umanism să poată dispune de tehnologia socială, să preia cheile fabricii. Băsescu nu ştie aceste lucruri, el e ȋn fond exponentul unei direcţii mai simple, mai pure de eliberare, un fel de popă, aş fi spus, dacă nu ar fi şi beţiv, un fel de popă beţiv care a tras cu puşca şi ȋn ciori şi ȋn porumbelul păcii. Ȋn România nu numai sistemul minte, manipulează, generalii de securitate, ziariştii – dar ȋnsăşi sistemul de referinţă induce greşeli de optică, ȋmpotriva acestora trebuie luptat, altfel câştigăm de fiecare dată bătălia care nu contează. Războiul e peste deal, nu aici, unde ne batem noi cu ăştia. Iar ei – şi asta o eroare interesantă, nu sunt ceea ce credem noi că sunt, nu sunt nici măcar ceea ce cred ei că sunt. S-ar putea, că ei nu sunt. M-aş şi mira să fie. Votaţi Geoană! Jos Comunismul!
m-am enervat. mac sa-mi iau un gin tonic. 
Sa nu-i mai vad in viata mea mutra lui Iliescu si soaptele de vipere ale securistilor lui ca Geoana si cu asta de-a scris articolul.
