[the_doors]

CALATORIE


Din nicaieri,
din negru si din gol,
Trenul vine
si opreste-n gara-mi lipsita de vointa.

Si, pe cand trenul incearca in mine sa ia fiinta,
privesc in spate spre orasul pe care il parasesc;
privesc si nu vad decat
alei insingurate sfidate de lumina,
cladiri imunde inundate de sange,
camine parasite,
felinare sparte;
vad vantul anemic ce plange
la poalele colinelor desarte;
vad pasari de prada dand tarcoale
sentimentelor ce in praf se zvarcolesc de moarte;
vad ploaie si frig si trupuri goale,
noapte pretutindeni
si durere in aer.

In zare mi-arunc privirea
si simt cum Celalalt Regat
ma cheama
spre el.

Trenule, nestiut prieten ce te-ai lasat asteptat,
du-ma din viata-mi arida,
du-ma in campul de maci atat de mult visat;
ia-ma din orasul ce nu-nfloreste niciodata,
din gara mea uitata...

Ma urc in tren si plec
spre negru si spre gol,
spre nicaieri.

[ITI]

GL30EMA, la Sep 26 2004, 02:59 AM, a spus:

Un inger a murit.sa-a sinucis din curiozitate.sa-a prbusit intr-o secunda si sa-a nascut om.Timpul sa-a oprit, minutele au incetat a exista, soarele si-a pierdut razele, vantul si-a oprit respiratia,...totul a incetat... doar o secunda, atata doar, pana cand a deschis ochii.
[snapbacca]7772[/snapbacca]

Astea le-ai compus tu? Daca da esti un om deosebit. Jos palaria. O sa le trimit prietenilor mei.

[`jojo`]

interludiu

daca m-ai intreba ce prefer sa fiu
cuiul sau ciocanul care-la bate
iti voi raspunde ca as fi palma
ce le saruta pe amandoua.

daca ma intrebi unde as fi
intre pasare si vanator
ti-as raspunde ca mult mai folositor
e cerul care le umple ochii deopotriva.

daca mi-ai da de ales
intre mormantul si sanul plin de lapte
aleg crucea
adica pe amandoua.

iar daca plangi
iti voi raspunde cu lacrima si cu aripa

de.

[nickman]

...si fiindca asa imi este firea
ucid adesea lacrimi mari...
...din nou ma simt protocolar....
ca iarasi este ziua ingusta.
...nebunii...psihoze tari....
intinse toate pe asfalt...
...orasul este tutelar...
de zambete de oameni pali
...si fiindca asa imi este firea
ucid adesea lacrimi mari.

[JustMe]

Sper sa nu fie probleme ca postez in engleza.. :pee

Jove

While I was walcaing to my home,
My eyes gazed on mighty dome,
I stumbled in a wiccaed bone
And brocae my leg.

I cursed and cursed and damned the day,
But macaing jocaes while on my way
To hospital in which I had to stay
And heal my leg.

And when I was to leave for home
I cursed and cursed and damned the dome
Because of which I stumbled in a bone
And cooled my nerv.

And thincaing, searching, chasing facts
And watching how my I reacts,
I praised myself and made some pacts
With my own eye.

There may be a day, there may be an hour,
When I feel sitting on a lofty tower,
But I’m the man who cailled the mower
And brocae his leg.

While I was waiting at a traffic light,
I tooca the mighty bone and bear it right
To my own lips without a „might”
And caiss my Bone.

The Bone was mine and I was His.
I trod the street and no car missed
Me for having my Bone caissed,
But I do canow what no car canows
Even if I’m just some bones.

[AnMar]

Viata de om


Un suflet inchis intr-o carcasa de piei,
Cu disperare zbatandu-se un numar de ani,
Chinuit de mii de limite impuse de viata de lut!...
O!De-ai putea sa strigi, sa urli,sa tipi...
De ce te chinui mereu sa ramai cuminte?
Sa fii mereu ,numai tu cel ce dicteaza!
Numai tu vei putea invinge demoinii mintilor bolnave!
Sa fii mereu treaz sa pazesti trupurile atat de firave,Trupurile atat de chinute,acoperisuri batute de vant!

----------------------------------------------------------------------------------------------

Frunze

Ascunse in adancul sufletului...
Clipe de durere in cadere mereu,
Ruperi repetate de lumile dragi,
Toamna de toamna se despart cu regret...
Smulse de vant din grengi,din locul lor,
Unde, vrand-nevrand sunt regine!
Norocul lor este darul revenirii an de an,
odata cu primavara!

[AnMar]

Inger luminos


A coborat incet,incet pe pamant,
Cu teama parca,sa nu calce
vietile de lut.
A adus lumina in sufletele pure
Si-un zambet stramb pe chipul
copacilor uscati.
Regretele celor ce nu la-au iubit
sunt de prisos acum!
Ei nu la-au meritat in viata lor
si nu-la vor merita nicicand!
____________________________________________________________________


O lumina

Aparuta din infinit ma calauzeste,
Imi ghideaza pasii,imi ofera curaj,
Imi lumineaza mintea mereu...
E steaua lui,e steaua sufletului lui!
Visul poate mi-la va mai aduce aproape,
E o dorinta si o speranta!
El vrea ca eu sa merg inante
Si nu-la voi trada!

[Mephistofel]

Un club al celor care scriu poeme, literatura SF, care pur si simplu au sau cred ca au ceva talent si pe care sa-i promovam in Cenaclurile publice, eventual direct la cenaclul USR etc...

Va asteptam!...

[AnMar]

Nu stiu cat talent am dar sa incercam:

Disperare,neputinta...

Zambetul tau,lacrima mea,
Ochii tai,lacrima mea,
Trupul tau, disperarea mea,
Piciorusele tale, drumul meu inchis!
Simt acum ca nu mai pot merge!
Mi-e greu sa ma misc,mi-e greu sa gandesc,

Cobor cu gandul dincolo de capacul greu ce te acopera
Si vad ingrozita cu ochii mintii ce a ramas...
Ce a mai ramas din splendoarea ta fizica!
Doar gandul ca tot ce-am iubit si iubesc ajunge acolo,
Ma infioara,ma ingrozeste!

Trupuri dragi,ochi luminosi,inimi calde,
Se vor pierde incetul cu incetul,
Se vor raci,
Vor deveni flasuri de bucurii sau tristeti!
Ingrozitoare flasuri pentru ochii mintii mele!

Disperare e glasul meu,
Disperare e visul meu!

[ADELAYDA]

simtind atata neputinta-n jur,imi tes cu tot ce am mai bun mai pur
un zid gros de lacrimi de gheata,cu lanturi de fier si fire de ata
si astfel imi creez un scut,sperand sufletul sa mi-la ajut
nu vreau sa mai ajungi la mine,sa nu te vad e cel mai bine.
si ani de zile am pregatit,si am tesut tot ce-am simtit
si am crezut ca reusesc,cu ochii seci sa te privesc.
si dupa-un timp te-am intalnit,privirea iar ti-am regasit
si mi-ai zambit,si am aflat ca in zadar eu am luptat
caci cu o singura privire ai scuturat o amintire
si focul din privirea ta mi-a inghetat adanc simtirea.
si zodul gros tu la-ai distrus intr-o secunda ai opus
tot ce-am creat in lungi chemari,ce-am suspinat in patru zari
si ai intrat in suflet iar caci sa te scot e in zadar
cu varbe iar ma amagesti cu soapte iar tu ma vrajesti
dar in final ...doar ma ranesti