[Diela]

probabil majoritatea cursantilor vor fi parintii care asteapta primul copil si sunt coplesiti de ce-i asteapta

[GinGin]

Diela, la Oct 27 2009, 12:57 PM, a spus:

probabil majoritatea cursantilor vor fi parintii care asteapta primul copil si sunt coplesiti de ce-i asteapta

Habar n-au ce-i asteapta,deci nu vor veni la cursuri ....acolo se vor regasi doar cei constransi de justitie,protectia copilului sau alte organe si organisme...sa nu-mi ziceti ca nu povestesc din realitatile plaiurilor noastre

[Moonstone]

cei 7 ani de-acasă sunt asociaţi bunului-simţ. dacă ăsta lipseşte cu desăvârşire părinţilor, nici un curs nu-i poate salva.
nu ai argumente să convingi pe X ca greşeşte, atâta timp cât el iţi poate dovedi prin "succesurile" personale că metoda lui e cea mai eficientă în atingerea scopurilor (materiale desigur, pt că numai alea contează la el)
cred că de mare ajutor pentru părinţii care nu vor să lase la voia întâmplării creşterea copiilor lor, este să se uite în jur şi să vadă cum nu vor sa devină aceştia. din păcate exemplele sunt mult mai numeroase decât invers.

[lupini]

Kether, la Oct 27 2009, 09:57 AM, a spus:

Chiar cred ca infiintarea unor cursuri sau a unei scoli serale obligatorii pentru cei care vor sa devina parinti, este absolut necesara pentru ca viitorul nostru ca specie umana sa se schimbe radical. In aceste scoli sa li se faca educatia fundamentala.

Bine ar fi de ar fi aşa, însă, psihicul omului nu mai permite după o anumită vârstă, un anumit tip de învăţare. Deprinderea asta, de obicei dispare cam pe la 30 de ani, sau în jurul acestei vârste. Se ştie că pentru orice fel de învăţare este o perioadă bine delimitată în viaţa omului: vârsta vorbirii, cam pe la 1 an (se cunosc acei "copii ai junglei" care au ratat vorbirea la vârsta propice şi, gata, în veci nu mai pot învăţa să vorbească). De asemenea, scrierea, se învaţă în jurul vârstei de 6 - 7 ani. Cine ratează învăţarea scrierii la vârsta asta, în veci altul nu mai poate, chiar dacă unii se autoamăgesc.

E la fel şi cu educaţia pentru cei care vor să devină părinţi: dacă nu au primit în subconştientul lor, încă din copilărie, conceptul de "om de omenie", degeaba ar face câte cursuri vrea, că omenia şi bunul simţ nu le mai poate nimeni turna cu pâlnia. Un astfel de curs ar fi precum un instructaj al muncii, atunci când omul se angajează undeva, însă, instructajul ăsta e de fapt, un fel de coerciţie pentru buna funcţionare a muncii, şi, dacă e încălcat, e dat afară cel care nu a ţinut seama de instructaj.

Asta nu se poate însă în familie. Cine nu a fost educat în spiritul omeniei şi a bunului simţ, nu îşi va educa nici copiii în acest spirit.

Bine o zis Iliescu, atunci când o zis:

Să fii domn e o-ntâmplare, să fii om, e lucru mare.

[Alizee*]

Invers ,, Sa fi om e o-ntamplare sa fi domn e lucru mare "

De fapt corect este ,, sa te nasti e o-ntamplare , sa fi OM e lucru mare "

[LikeThisPoppy]

fulgdenea, la Oct 26 2009, 10:47 PM, a spus:

mai puteti exagera?
e hotaratoare varsta pana la 7 sau 8 ani?
adica acel copil e damnat la o anumita personalitate, temperament, caracter?
pe ala de 8 ani nu-l mai adopti ca e deja cu semn in frunte?

cand profesorul de pedagogie din facultate sustinea cu mare convingere ca ceea ce se formeaza in copilarie, asa va ramane, eu faceam ceea ce faci tu si incercam sa-l contrazic. mi-am ales lucrarea de licenta cu tema "autoeducatia" pentru a studia instens si a-mi putea sustine punctul de vedere dar, nu studiul m-a facut in cele din urma sa-i dau dreptate, ci lupta cu mine insami. tot ceea ce eram in copilarie sunt si acum. ceea ce am in plus este o spoiala de educatie si vointa de a invinge defectele, instinctele rele, fobiile...

[lupini]

azalee, la Oct 27 2009, 02:45 PM, a spus:

Invers ,, Sa fi om e o-ntamplare sa fi domn e lucru mare "

Să fii om, adică om de omenie, e lucru mare, ştiu eu. Domn e şi Becali, dar e domn din întâmplare, din cauză că au crescut preţurile terenurilor.

[*fulgdenea*]

mica_curioasa, la Oct 27 2009, 03:46 PM, a spus:

cand profesorul de pedagogie din facultate sustinea cu mare convingere ca ceea ce se formeaza in copilarie, asa va ramane, eu faceam ceea ce faci tu si incercam sa-l contrazic.

sa inteleg sa raspunsul tau in privinta adoptiei unui copil de 8 ani se deduce?
eu nu subestimez importanta acelor 7 ani
dar ma intristeaza raspunsurile voastre foarte categorice
unui copil de 10 ani sa-i spun ca n-are rost sa invete sa scrie ca n-o sa reuseasca?
unui copil care n-a vazut sapun in cei sapte ani sa nu-i mai dau ca e in zadar?

si nimeni nu zice nimic de mostenirea genetica, de parca inteligenta se poate cumpara si de la chiosc

Aceasta postare a fost editata de fulgdenea: 27 October 2009 - 03:21 PM

[LikeThisPoppy]

fulgdenea, la Oct 27 2009, 03:12 PM, a spus:

sa inteleg sa raspunsul tau in privinta adoptiei unui copil de 8 ani se deduce?
eu nu subestimez importanta acelor 7 ani
dar ma intristeaza raspunsurile voastre foarte categorice
unui copil de 10 ani sa-i spun ca n-are rost sa invete sa scrie ca n-o sa reuseasca?
unui copil care n-a vazut sapun in cei sapte ani sa nu-i mai dau ca e in zadar?

si nimeni nu zice nimic de mostenirea genetica, de parca inteligenta se poate cumpara si de la chiosc

nu ma asteptam sa nu intelegi la ce ne referim. educatia o poti primi si la 80 de ani. poti sa inveti si scrii si la 100 de ani, sa inveti sa vb sofisticat la 102 ani, dar cand te enervezi rau de tot, tot p..a o sa ti-o bagi... iar un om care a crescut fara sapun va invata sa-l foloseasca daca va fi motivat intr-un fel, dar daca motivatia lui piere, tot mai mult ii va placea si tot mai bine se va simti fara sapun.
e greu sa accepti asta si intr-adevar e trist, dar asta e realitatea.
nu ne nastem "defecti" dar ne formam cu defecte. si se stie ca atunci cand repari ceva acel lucru nu mai este ca nou, urmele raman.
Ce se strica in copilarie (sau ce se formeaza gata stricat) va lasa urme adanci in omul de mai tarziu.


e adevarat ca si mostenirea genetica are un procent in formarea copilului ca om, si ma hazardez sa spun ca procentul ar fi undeva la jumatate...

[nightwish]

fulgdenea, la Oct 27 2009, 03:12 PM, a spus:

sa inteleg sa raspunsul tau in privinta adoptiei unui copil de 8 ani se deduce?
eu nu subestimez importanta acelor 7 ani
dar ma intristeaza raspunsurile voastre foarte categorice
unui copil de 10 ani sa-i spun ca n-are rost sa invete sa scrie ca n-o sa reuseasca?
unui copil care n-a vazut sapun in cei sapte ani sa nu-i mai dau ca e in zadar?

si nimeni nu zice nimic de mostenirea genetica, de parca inteligenta se poate cumpara si de la chiosc

Nu trebuie sa te superi. Noi discutam despre copiii care sunt acasa, cu parintii lor. Parinti care se presupune ca stiu mai bine, ca ar trebui sa aiba ceva in cap.
Copiii din plasament sunt o cu totul alta discutie, sunt lipsiti de multe.

Noi discutam despre parintii care braveaza cu atitudinea asta de doi bani "uite ce stie odrasla mea". Asa ceva nu-i normal. Tu ca parinte ii inoculezi niste tampenii care in viitor isi vor spune cuvantul.
E adevarat ca sunt cazuri si cazuri, dar majoritatea isi spune cuvantul.

Perioada aia de 7 ani nu este aiurea aleasa.. este vorba de niste etape prin care trece un individ. Niste trepte peste care trebuie sa treaca, cu multe schimbari interioare.

Nu, copiii din plasament nu sunt de lepadat, departe de noi ideea asta. Orice este posibil, se pot realiza foarte multe lucruri, daca o faci cu rabdare si perseverenta.

Dar nu este cazul in discutia asta.