Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
In primul rand sa ma prezint. Ma numesc Andrei, am 16 ani si locuiesc in Bucuresti.
De felul meu, sunt o persoana foarte "fricoasa" si foarte sensibila la lucruri "rele" ca sa spun asa. Dar sociabil, bineinteles. De cand ma stiu, am fost foarte fricos de boli si de alte lucruri rele, deci, cu alte cuvinte, o persoana fricoasa si anxioasa.
Totul a inceput, de la un atac de panica, in urma cu cateva luni. Am avut impresia ca o sa mor in clipa urmatoare, din cauza unei senzatii de irealitate pe care am avut-o brusc. Era seara tarziu si nu am fost acasa ( eram plecat la mare ).
Brusc, pe langa senzatia de irealitate ( senzatie de traire a unui vis, senzatie de detasare a propriei persoane ), pulsul mi-a crescut considerabil, si nu imi dadea pace gandul ca voi face un infarct sau ceva asemanator. Eram la hotel cu si am considerat ca era necesar sa chem salvarea ( va dati seama ce stanjenitor a fost sa chemi salvarea la hotel
). Spitalul era departe de hotel, deci nu doream sa merg pe jos, imi era frica ca voi patii ceva. Va pot spune ca am fugit jos la receptie si panicat, am rugat receptionerele sa cheme ambulanta ( da, stiu, suna foarte stanjenitor 
) ). Dupa scurt timp ambulanta a sosit, si doctorii mi-au prima data pulsul. Era ridicat, bineinteles, din cauza atacului de panica. Le-am explicat ce simptome am avut, dar erau foarte confuzi. Mi-au zis sa ma duc la spital pt. supraveghere si pt. analizele de rigoare. Nu m-am dus la spital ( nu prea agreez spitalele ), deh' firea mea mai fricoasa' ) si mi-au dat un calmant si mi-au recomandat, totodata, sa cumpar niste suplimente de calciu, deoarece era posibil sa fi avut o carenta mai puternica de calciu, ce s-ar fi manifestat brusc. M-am intros, dupa scurt timp, inapoi in camera. Mai statuesm umpic afara pt. aer curat. A doua zi am cumparat de la farmacie niste calciu si am urmat l-am luat timp de 2 saptamani aproximativ. Treptat, parca ma simteam mai bine.Al doilea atac de panica major pe care l-am avut a fost in urma cu aproximativ 2 luni.
Am chemat din nou salvarea si de aceasta data am fost la spital. Doctorii mi-au luat pulsul, si din nou, era mare. Le-am explicat ce am avut, si iar, nu ma faceam inteles. Le explicam cu sentimentul de frica, irealitate, dar totusi, ei nu isi dadeau seama si nu puteau da un diagnostic precis.
Am fost internat noaptea respectiva pentru a-mi face toate analizele importante ( deoarece ei chiar nu isi dadeau seama ce aveam )... am facut teste EKG, sange, encefalograma, etc. Toate analizele au iesit bune, singurul lucru de luat in seama era o carenta mai mare de Calciu si Magneziu. Le-am explicat doctorilor ca am atacuri de panica, mi-au facut chiar un control cu un psiholog. Nu prea era specialist in acest domeniu ( parere personala
), dar, in fine, pe foaia de externare din spital am fost diagnosticat cu atacuri de panica. Doctorii mi-au recomandat consiliere pshiologica... . Si cam atat a fost cu doctorii.Am urmat tratamentul acela cu suplimentele de calciu si magneziu la recomandarea doctorului. Dar, totusi, nu a avut prea mult efect deoarece problema mea era pe plan psihic, in nici un caz pe plan "medical" ca sa spun asa. De atunci, am mai avut atacuri de panica, destul de "persistente" chiar dar stiam ce aveam ca sa spun asa si nu am mai chemat salvarea.
Dar ceea ce rau e ca din momentul primului atac de panica, viata mea s-a schimbat radical. Aproape constant am un sentiment de irealitate, de traire a unui vis, o frica constanta de a nu innebuni sau a pierde controlul. Sentimentul predominant pe care il am este cel de irealitate si se manifesta prin sentimente vechi acumulate de-a lungul timpului retraite din nou, care, practic, imi mascheaza "realitatea". Mai concret sentiment de "vis", de traire "automata"
. Pot avea o discutie rationala cu cineva, stiu cine sunt, cum ma cheama, deci n-am probleme cu memoria. De adaugat faptul ca nu mai am nici sentimente placute, adica lucruri ce imi placeau in trecut acum imi par simple si fara valoare, "banale". Adica nu mai am "placeri" ). 
Sa stiti ca eu noaptea am cel mai des atacuri de panica. Uneori nu ma pot culca pana la ora 3 - 4 dimineata. Mi-e frica ca nu o sa mai ma trezesc a doua zi. Ma culc la acele ore deoarece ma incurajeaza venirea diminetei. Parca mai am cateva "franturi" din vechile sentimente... dimineata era partea mea favorita a zilei
. Imi da curaj. D.p.d.v al depresiei, pot spune ca e ceva, dar totusi sunt foarte rational si nu ma las dus de val 
.De mentionat faptul ca in ultima vreme, de cand am acest setniment am probleme cu vederea, vedere incetosata si sensibila la lumina puternica. Eu nu am avut niciodata probleme cu vederea. Mai adaug faptul ca incerc pe cat posibil sa evit locurile unde stiu ca pot face un atac. Locuri unde de obicei le fac, incerc sa le evit si sa frecventez locuri unde ma simt bine si imi creeaza o stare pozitiva ( lucruri ce imi placeau in trecut ). Deci va dati seama cat afecteaza d.p.d.v. social acest lucru!
O sa ma duc cat de curand la psiholog ca m-am saturat
Ceea ce ar mai fi de adaugat este faptul ca mi-e frica sa mai ies din casa, mai ales seara, deoarece mi-e frica sa nu am un atac in plina strada, sau sa patesc ceva. Nasoala chestia
...Am discutat si cu familia pe tema asta dar ei imi spun sa fiu tare si sa am ganduri pozitive, sa nu mai ma gandesc la acest lucru... dar nu prea merge
Inca un lucru de mentionat:
In familie, eu nu am persoane ce au probleme psihice de orice natura.
Sper ca ma puteti ajuta intr-un fel, cu niste sfaturi. Diagnosticul de atac de panica/depersonalizare l-am dat eu prin numeroase cercetari pe net, unde m-am regasit in "simptome". Am cautat ajutor peste tot. Ceea ce am eu este chiar depersonalizare ? Va rog, deci e prea mult pt. mine, vreau sa scap de acest lucru!
Cam asta ar fi. In rest e bine.
P.S: Am obiceiul de a ma pierde in discutii deci scuzati-ma daca am lungit-o cam mult
)Multumesc mult.
Salut si sanatate multa!
Credeam ca nu imi v-a raspunde nimeni...
