[Apopii]

J u l y, la Sep 16 2009, 11:48 PM, a spus:

muribundul acela sa aiba afinitate mai mare fata de Dumnezeu si atunci nu va avea "vedenii" cum spui tu in mod ironic.
Iar felul in care vb tu despre Dumnezeu, numindu-L "personajul unei carti" se numeste HULA si este pacat de moarte.

Nu am spus-o deloc in mod ironic

VEDÉNI//E ~i f. 1) Reprezentare imaginară a unor lucruri ireale ca produs al unei stări patologice a psihicului; halucinatie; fantasmă; viziune.

Este pacat de moarte sa nu crezi in dumnezeu?

[hade 61]

......... mi-ar place sa ai un nume .ai scris undeva despre ultima zi din viata lui Gelu si m-am gandit ca eu , o straina am suferit cumplit la moartea unui om , dar tu cum supravietuiesti cu tine , cu amintirile tale si cu cele din ultima zi in viata lui Gelu ?
condoleante .
cine vorbeste din auzite si da citate din carti si sfaturi sablon , cred ca e in afara subiectului .

[DidaJames]

Dimineata, la Sep 17 2009, 02:09 PM, a spus:

Ortodoxia e in deplina concordanta cu Biblia. La fel e in deplina concordanta cu ce au scris crestinii din Bierica primara.
Lumina Sfanta vine la ortodocsi .
Dumnezeu sa-l odihneasca pe Gelu.


Aici este ingerul mortii ii povesteste lui Abraham ce se intampla la moarte:
http://www.pseudepig...grapha/1007.htm

il odihneste, Dimi, si asta cred ca in proportie de 80% ti se datoreaza tie personal, nimanui altcuiva. o spun cu toata seriozitatea si responsabilitatea.
nimeni, nici o fiinta de pe pamant n-a fost atat de curata la inima si de deschisa la suflet incat Gelu sa-mi poata spune atata de clar ce avea de spus.

prin ceea ce tu ai visat, Dimi, Gelu mi-a aratat precis, la milimetru motivul mortii si persoana care poarta pe maini si pe suflet singele si vina mortii lui.

Domnul , Unul si Acelasi in care credem amandoi si pe Care mi l-ai mai descoperit inca putin, sa-ti rasplateasca intentiile tale de o desavarsita curatenie si faptele la fel.
MULTUMESC, DIMINEATA. multumesc ca din cauza ta diminetile mele sunt altfel, cu totul altfel si asa vor fi forever from now on. din cauza ta.

[J u l y]

mi-a povestit cineva ca inainte de a muri toti au vb cu cineva, se temeau, se zbateau, vedeau parca pe cineva.
una tot striga un nume, si fiul ei fiind acolo a recunoscut dupa nume pe cine striga. era o vecina de a ei dar care murise deja cu mult timp in urma.
de aceea au chemat preotul sa ii spovedeasca. si dupa spovedanie absolut toti s-au linistit si au plecat linistiti.
stiu lucrurile astea din sursa sigura si apropiata.

uite un exemplu:

"cand m-am apropiat de sfarsitul vietii mele si a sosit ceasul despartirii sufletului meu de trup, am vazut o multime mare de arapi stand imprejurul patului meu.Fetele lor schimonosite erau negre ca funinginea, ca taciunele si ca smoala; ochii ca niste carbuni invapaiati de foc si vederea lor era grozav de urata, ca gheena focului infernal.
Aceia faceau o mare tulburare si galceava.Unii rageau ca dobitoacele, racneau ca fiarele salbatice, altii latrau ca niste caini, urlau ca lupii, boncaluiau ca taurii, guitau ca porcii...
Toti iutindu-se asupra mea, ma ingrozeau si se repezeau scrasnind cu dintii ranjiti la mine, vrand sa ma inghita.
Acele duhuri rele si uracioase se pregateau, aducand o multime de pergamente( hartii intocmite in forma de sul) , asteptand parca sa vina oarecare judecator.
Ei isi desfaceau hartiile, in care erau scrise faptele mele cele rele.
Atunci sarmanul meu suflet a fost cuprins de mare frica si cutremur.
Astfel fiind muncita de relele acelea, desi imi era destula amaraciunea mortii, acea infricosatoare vedere a acelor groaznici arapi, mi-a fost assemenea unei alte morti si mai cumplita.
.......
Pretutindeni vedeam numai arapi grozavi inarmandu-se impotriva mea, si nu era cine sa ma ajute.
.......
Deodata insa am vazut doi Ingeri ai lui Dumnezeu, luminati si foarte frumosi care au venit la mine cu fata vesela.
Chipurile lor erau luminoase. ochii privitori cu dragoste, perii capului albi ca zapada, cu stralucirea in chipul aurului, hainele lor erau ca fulgerul si incinsi crucis cu braie de aur.
Aceia s-au apropiat de patul meu, unde zaceam........
....arapii aceia s-au departat putin de patul meu......
......unul dintre Ingerii incepatori de lumina, a certat cu manie pe acei arapi intunecati, zicandu-le:
"......ptr ce apucati voi a veni inainte la cei ce mor, facand atata galceava, ingrozind si tulburand pe tot sufletul ce se desparte de trup?....."
".....Milostivirea lui dumnezeu este cu dansul si voi nu aveti nici o parte la sufletul acesta"
Atunci arapii, aratau pacatele mele: "nu avem nici un castig aici? dar aceste pacate ale cui sunt? au nu ea singura a facut acestea?"
......
......
Deodata fara veste a sosit moartea.
......
Sfintii Ingeri, privind, au zis mortii: " De ce zabovesti? Elibereaza sufletul acesta din legaturile trupesti.Dezleaga-l degrab si cu usurinta ptr ca nu are multa greutate de pacate"
........

Si descrierea continua.

Daca cineva doreste sa citeasca, sa caute despre Sfanta Teodora.care era o maicuta.

Sunt multe asemenea relatari.
Si din cate am citit si am vazut, ca la inceput si eu eram sceptica privind credibilitatea relatarilor, sa stiti ca exista cateva lucruri comune in relatarile lor.
Si anume: "aia rai" vin intai.
Intodeauna sunt doi ingeri care vin in ajutorul sufletului. Unul este ingerul pazitor pe care l-a primit omul la nastere, iar celalt nu se stie cine este.Dar in orice caz sunt 2.
Atunci cand vin aia rai, sufletul se ingrozeste ptr ca totul devine mai real decat era pe pamant, si omul recunostate, cumva stie ca toate lucrurile de care este acuzat, sunt adevarate.
Cei doi ingeri cand vin, vin sa aduca incredere sufletului, ca nu este singur si sa nu ii fie atat de teama.
Ei pot si arata faptele bune ale sufletului pe care le-a facut in viata.
Si aici e lupta.
Diavolii au un singur interes. Ptr cea mai mica gresala, vor sa fie sufletul a lor si sa-l ia cu ei.
Dar atunci ingerii arata faptele bune.
Daca omul cat a trait s-a spovedit, diavolii nu mai gasesc nimic scris pe sulul de hartie.Foaia e goala si ei se enerveaza.
Iar faptele bune compenseaza si sterg intotdeauna pacatele aratate.

[Bagherra]

Bateti cimpii la greu!
Chiar nu da cu tirnu' niciun moderator p'aci? Sau macar,mutati topicul la "bla-bla"...

[Darianna]

Desi nu am postat, ma intereseaza si pe mine subiectul si mi-am pus mainile in cap cand am intrat aici. Am fost nevoita sa citesc aproape 100 de mesaje, dintre care trei sferturi erau offtopic sau despre spovedanie. Va rog sa continuati ONTOPIC. Orice mesaj care nu respecta tema, va fi sters sau mutat, dupa caz.

[J u l y]

cred ca am scris on. am scris despre ce am stiut eu sau am gasit de la cei mai intelepti ca mine. si anume, ce vad muribunzii.


daca tu bagherra crezi ca am batut campii, in ultima mea postare am scris doar despre ce vad muribunzii.

mai explicita de atat nu pot fi.

daca credeti totusi ca nu e on ce am scris eu, sau altii legat strict de tema, sau nu coincide cu perceptia si puterea de acceptare a unui lucru cert, ramane la aprecierea voastra daca mai continuati pe tema.

pot sa va aduc mii si mii de exemple legat de tema.

alta marturisire:

[Dimineata]

Nu conteaza cate rele ai facut, conteaza sa te opresti din ele si sa faci bine.
O alta experienta in care un om povesteste ce i s-a intamplat in moarte clinica:
" "Prinzandu-ma de brate, ingerii m-au dus de-a dreptul prin zidul salonului in strada. Incepuse sa se intunece, ningea linistit, cu fulgi mari. Vedeam lucrurile astea, in schimb frigul sau macar o diferenta de temperatura intre interiorul camerei si exterior n-am simtit. Evident, aceste fenomene isi pierdusera semnificatia pentru corpul meu modificat. Incepuram sa ne inaltam cu repeziciune. Pe masura ce urcam, spatiul care se desfasura inaintea ochilor nostri devenea din ce in ce mai larg, astfel ca in final ajunsese la proportii atat de coplesitoare, incat m-a cuprins teama cand am realizat cat de nesemnificativ eram eu insumi in raport cu acest tinut infinit ...

Notiunea timpului era cu totul absenta din mintea mea, in acel moment, asa ca nu stiu cat anume ne-am deplasat in sus cand, dintr-o data, a inceput sa se auda, indistinct la inceput, un zgomot, dupa care, tasnind de undeva cu tipete si rasete salbatice, un stol de tot soiul de fiinte hidoase incepu sa se apropie cu viteza de noi.

Spirite rele! - am realizat si apreciat dintr-o data, cu iuteala uluitoare, starnita cu siguranta de groaza care cuprinsese, o groaza cu totul deosebita si necunoscuta pana atunci. Spirite rele! O, cu cata ironie, cu cata convingere n-as mai fi ras doar cu cateva zile inainte de asa ceva. Chiar cu cateva ore inainte, daca cineva mi-ar fi spus, nu ca el ar fi vazut cu ochii lui spirite rele, ci si numai ca crede in existenta lor ca in existenta a ceva cum nu se poate mai real, ar fi starnit in mine aceeasi reactie de ras copios! Asa cum se cuvenea pentru un om "bine educat" de la sfarsitul secolului al XIX-lea, eu intelegeam aceste lucruri ca desemnand inclinatii maladive, patimi ale fiintei umane si, din aceasta pricina, sintagma in sine nu avea pentru mine semnificatia unui nume, ci a unui termen care defineste un concept abstract. Si dintr-o data, acest "concept abstract" uni aparea in fata ochilor intr-o personificare vie !...

Dupa ce ne-au inconjurat din toate partile, printre chiote si zgomote nerusinate, spiritele rele cerura sa le fiu dat lor; incercau sa ma apuce cumva si sa ma smulga dintre ingeri, dar era evident ca nu indrazneau sa faca asta. Din mijlocul vacarmului zbieratelor, de neimaginat si tot atat de repugnant auzului, ca si infatisarea lor vazului, mai reuseam sa prind din cand in cand cuvinte si chiar fraze intregi. "Al nostru este: s-a lepadat de Dumnezeu" - strigara dintr-o data, aproape la unison, si se napustira asupra noastra cu atata inversunare incat pentru moment am simtit ca-mi ingheata sirul gandurilor in minte, de frica. "Asta-i o minciuna! Nu-i adevarat!" - as fi vrut sa strig, revenindu-mi in fire; dar o amintire impovaratoare imi lega limba. Intr-un mod cu totul necunoscut mie imi reveni in minte, dintr-o data, o secventa atat de lipsita de importanta din viata mea si atat de indepartata in timp, din vremea tineretii, incat nu credeam ca eu sa fi fost vreodata in stare a mi-o mai aminti".

Aici, autorul rememoreaza un incident din anii studentiei: candva, intr-o discutie filosofica dintre cele mai obisnuite printre studenti, unul dintre colegii sai exprimase aceasta opinie: "De ce trebuie sa cred? Nu este oare la fel de posibil ca Dumnezeu sa nu existe?". La care autorul raspunse: "Se poate". Acum, confruntat cu demonii acuzatori, autorul revine:

"Aceasta propozitie fusese in cel mai deplin sens al cuvantului o "vorba goala"ť: cuvintele lipsite de sens ale colegului meu nu putusera starni in mine nici cea mai mica indoiala cu privire la existenta lui Dumnezeu. Nici macar nu ascultasem prea atent ce spunea, de altfel, iar acum realizam ca acea vorba goala pe care o aruncasem atunci nu disparuse nicidecum fara urma. Am fost deci nevoit sa ma justific, sa ma apar de acuzatia care mi se aducea, in asa masura incat Noul Testament s-a verificat in practica: intr-adevar, avem de dat socoteala pentru orice cuvant desert, daca nu prin voia lui Dumnezeu, care cunoaste tainele inimii omenesti, atunci prin furia vrajmasilor mantuirii.

Aceasta acuzatie era, evident, cel mai puternic argument adus de spiritele rele spre pierzarea mea, iar ele pareau sa prinda puteri noi de aici, judecand dupa indrazneala atacurilor si dupa faptul ca acum se roteau deasupra noastra cu mugete de furie, impiedicandu-ne sa inaintam.

Mi-am amintit o rugaciune si am inceput sa ma rog chemandu-i in ajutor pe toti oamenii sfinti ale caror nume mi le aminteam sau imi veneau in minte. Dar asta nu i-a speriat pe vrajmasii mei. Ca un jalnic ignorant, crestin doar cu numele poate ca pentru prima oara in viata mea de-abia atunci mi-am adus aminte de cea care este numita Mijlocitoarea crestinilor.

Si sigur ca rugaciunea mea catre ea a fost intensa, sigur ca sufletul meu era plin de invataturi gresite, caci cu greu mi-am putut aminti si i-am putut rosti numele, dar la un moment dat aparu totusi deasupra noastra ceva ca un fel de ceata alba care, curand, acoperi in intregime gloata de spirite rele. Le ascunse din fata ochilor mei, inainte de-a apuca sa se retraga de la sine. Mugetele si chicotele lor se mai auzira inca o vreme dar, din scaderea gradata a intensitatii zgomotului, pana la stingerea lui completa, mi-am putut da seama ca teribilii vanatori erau treptat lasati in urma". "

Aceasta postare a fost editata de Dimineata: 18 September 2009 - 04:29 PM

[Darianna]

Dimineata, la Sep 18 2009, 05:26 PM, a spus:

O alta experienta in care un om povesteste ce i s-a intamplat in moarte clinica:

Si sursa acestor marturii care e?! Cum stim daca sunt reale?
Ca una e sa vina un user si sa zica "bunica, tata, sotu' etc a vazut....", si alta e sa zici "un om povesteste ce i s-a intamplat in moarte clinica".

[otilia*]

J u l y, la Sep 17 2009, 09:27 PM, a spus:

mi-a povestit cineva ca inainte de a muri toti au vb cu cineva, se temeau, se zbateau, vedeau parca pe cineva.
una tot striga un nume, si fiul ei fiind acolo a recunoscut dupa nume pe cine striga. era o vecina de a ei dar care murise deja cu mult timp in urma.
de aceea au chemat preotul sa ii spovedeasca. si dupa spovedanie absolut toti s-au linistit si au plecat linistiti.
stiu lucrurile astea din sursa sigura si apropiata.

uite un exemplu:

Un exemplu dat copy/paste din
http://www.crestinortodox.ro/diverse/69484...-presus-de-fire

Un pic de respect n-ar strica.

Darianna, la Sep 18 2009, 05:34 PM, a spus:

Si sursa acestor marturii care e?! Cum stim daca sunt reale?
Ca una e sa vina un user si sa zica "bunica, tata, sotu' etc a vazut....", si alta e sa zici "un om povesteste ce i s-a intamplat in moarte clinica".

Sursa este aici:


http://www.crestinor...read.php?t=2576