am locuit cu ai lui ani buni de zile in care mi-au mancat zilele fara ca el sa riposteze, am zis lasa sa tac sa fie bine pt noi, ne'am mutat slava domnului la casa noastra iar el a inceput sa se raceasca din ce in ce mai tare,in sensu ca, in afara de sex si cateva momente f rare de tandrete venind din partea mea eram ca 2 colegi de apartament, care din pacate nici prieteni nu erau caci la finele oricarei zile povesteam mereu ce au facut cei mici sau la serv cand m'am angajat si el tacea tot timpu privind in gol:( am tot tras de al am avut atatea discutii, plangeam mereu, ii spuneam sa se schimbe, ca mi-e teama ca o sa ajuns sa nu-l mai iubesc...
insa nimic, cu prietenii era f f deschis cu ai lui la fel numai cu mine nu:( iesea cu prietenii la bere mereu, ba sa vada nush ce meci cu ei, etc etc, pana si de faptul ca a avut probl f f grave la serv nu mi-a povestit, eu am aflat cred printre ultimele persoane,,,azi asa maine asa, eu incepusem sa petrec mai mult timp pe net..pe un site, intr-o noapte tarziu, am cunoscut un tip cu care am lesinat de ras de la primele replici ale lui,,,am facut schimb de id-uri iar de atatea vorbeam in fiecare seara dupa ce dormeau copii(sotul oricum nu imi simtea lipsa)..au trecut 4 luni de zile asa si intamplarea a facut ca sediul locului meu de munca sa fie aproape de orasul lui...si ne-am vazut...prima intalnire a fost asa...am ras la fel de mult...dupa a vrut sa ma vada iar iar eu m'am eschivat si abia dupa 1 luna jum m'am hotarat sa-l las sa ma vada iar....acasa situatia era din ce in ce mai grava, el nu ma mai baga in seama deloc si chiar l'am lasat sa vada ca vbesc cu cineva pe net zic poate asa macar devine gelos si are si el o reactie ceva il scot din amorteala...nimic
in fine sa n-o mai lungesc, eu ma intalneam cu acel tip de apr 1 an si ceva, sotul nu stie asta, doar banuieste si a intentat divort, a vorbit f urat despre mine la multe persoane,parintii lui fac la fel,eu cand am vazut citatia am inceput sa plang si i-am zis macar acum sa incerce sa fie bine i-am zis ca si eu o sa fac orice vrea el atata timp cat si el face la fel adica macar bani sa imi dea cand am nevoie ca eu de la el de mult nu mai vedeam ajutor material:( tot ce imi spunea era sec ca nu se mai poate i-am zis bun dar hai o incercare pana la prima infatisare i-am zis pt cei mici macar, nu vrea si nu vrea...
eram dispusa sa renunt la acel tip desi il iubesc, desi e mai mic decat mine cu 4 ani din salariul lui cumpara mereu jucarii pt cei mici, mie nu mai zic cate imi ia, si ma simt asa aiurea ca de la sotul meu nu am prim niciodata nimic nici macar de ziua mea:(
problema mea e ca am cazut intr-o depresie f f mare, nu mai pot iesi din ea, sotul m'a batut acum 2 zile( nu o mai facuse niciodata) mi-a dat numai in cap cu pumnii, mi-am scos si certificat medico legal, iar celalalt trage de mine cat mai tare sa nu ma las batuta...celalalt vrea un viitor cu mine si cei mici si eu nu-i pot oferi asta..pur si simplu simt ca nu mai pot,,,toata lumea stia ca sotul meu divorteaza de mine numai eu nu stiam,,
ma simt f vinovata pt ceea ce am facut desi n'am disperat niciodata daca nu ii aveam pe cei mici ma aruncam de la etaj fara nicio urma de regret:( desi constientizez ca sotul nu m'a iubit cu adevarat niciodata, mi-a si spus 'am tinut la tine nu zic nu,,' desi stiu ca in situatia mea poate orice femeie ar fi incercat sa fie macar putin fericita, eu totusi ma simt vinovata,,vreau sa renunt si la celalat, vreau sa raman singura cu cei mici si atat dar el nu intelege, nu vrea, i-am si zis esti tanar, arati bine, o sa fie bine pt tine dar el nu vrea, nu concepe...doamne ce sa fac sa trec mai usor prin situatia grea si fara iesire in care am intrat singura??? astept pareri sincere oricat de dureroase si taioase ar fi pt mine,va multumesc din suflet
Aceasta postare a fost editata de bridget jones: 12 September 2009 - 04:26 PM
Motiv editare: renunta la limbajul de mirc, e interzis prin regulament
Contact
Facebook
Twitter
RSS
















