[lorelai1907]

ieri am stat de vorba amical,cu mama.printre altele,i-am spus ca stiu ca in timpul casatoriei cu tata a mai avut o relatie cu altcineva.imi amintesc cand eram mica si vorbea cu celalat la telefon.imi amintesc excat si tonul vocii si ce vorbea...i-am spus sa stea linistita,ca nu o judec.doar ea imi spunea mai demult ca mama e cea mai buna prietena a fiicei ei.drept urmare,eu i-am spus ei orice tinea de mine.a sarit ca arsa.m-a intrebat cum imi permit!ca sunt "paranoica" si ca as avea nevoie de un psihiatru...ca ma insala memoria...dar stiu sigur!ce ma deranjeaza cel mai mult,nu e faptul ca ma minte,ci ca ma minte cu atata nerusinare.de ce ne mint parintii?din rusine?dar eu fata de ea nu am secrete.ea m-a crescut asa.si acum imi demonstreaza ca nu imi intoarce aceeasi fata a monezii...sau poate,in incercarea de a ascunde adevaruri rusinoase,mintea ne joaca feste si deformeaza realitatile trecute pentru a ne ferii de un consum emotional prea mare(cazul ei)...voi ce credeti?