[Aujourdhui]

.
toti oamenii plang atunci cand se despart de cineva . fie ca sunt sau nu credinciosi .

[hipnotiq]

HMM.....srry man fac ce fac si tot de tine ma iau...anyway , din experianta mea , oameni plang de nervi , sau cel putin asa fac eu......tocmai asta e ideea , orice despartire depinde de EL si EA , sunt lucruri pe care le influentam in mod direct , ori cand vine vorba de moarte nu putem face ambolut nimic , iar senzatia de neputinta , de nedreptate ca ni se ia ceva si nu putem face absolut nimic in privinta asta ne face sa tipam sa urlam , in fine fiecare cu modul lui de a se exterioriza......te insala iubitul , ii dai doua palme si treci mai departe , nu il mai suporti , la fel ii zici vreo 2 si iti vezi de viata , insa cand cineva drag moare se aduna atata frustrare , pe care unii nu o exteriorizeaza nicodata si devin introvertiti , si nu trec cu adevarat peste moment niciodata.....

[Diela]

oamenii plang uneori si cand se despart doar temporar, cand cineva pleaca in alta tara de exp

cu atat mai mult cand stii ca cineva drag nu va mai face parte din viata ta, nu-i vei mai sarbatori ziua de nastere, nu va veti mai petrece vacantele impreuna, nu veti mai rade impreuna, nu veti mai plange impreuna si alti nu mai ...

[Apopii]

Plansul este o manifestare valabila pentru toti oamenii si nu cred ca doar credinciosii plang atunci cand se despart de cineva drag, indiferent ca este o despartire temporara sau definitiva.

[Bejan Elena]

Plang de dor...,de durere...ai pierdut vreodata pe cineva drag sa vezi cum e?Nu trebuie sa fii credincios ca sa plangi la inmormantare

Dar pana parasesti lumea ce te faci cu durerea din suflet?Nu mai este langa tine,nu-i mai poti vorbi...

[Deceneus]

Nu cred ca are vreo legatura cu credinta plansul la inmormantari, din contra chiar, as indrazni sa spun.
Dar daca tot s-a deschis subiectul, am si eu o intrebare. Stiti de unde provine obiceiul asta cu bocitoarele? Care-i faza?

[ma-o]

plangem pt ca nu acceptam despartirea, ca suntem neputinciosi, furiosi

[hans]

E o intrebare buna.
Adevarul este ca, desi orice om indiferent ca este sau nu este credincios, are voie sa planga fara a fi condamnat, credinciosii ar trebui sa dea un alt exemplu celor de langa ei. Plansul la inmormantare, pentru cei ce spun ca au credinta este echivalentul necredintei. Adica ei nu cred 100% ca ii vor revedea in carne si oase pe cei ce au plecat in inexistenta pana la o vreme.
Un adevarat credincios, va spune si va crede precum Iov:"Chiar daca mi se va nimici pielea si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totusi pe Dumnezeu." (Iov.19:26) ..."Daca omul odata mort ar putea sa mai invie, as mai trage nadejde in tot timpul suferintelor mele, pana mi se va schimba starea in care ma gasesc. Atunci m-ai chema, si Ti-as raspunde, si Ti-ar fi dor de faptura mainilor Tale."(Iov 14.14-15). Fara sa planga.
Pavel de asemenea spunea:"Nu voim, fratilor, sa fiti in necunostinta despre cei ce au adormit, ca sa nu va intristati ca ceilalti, care n-au nadejde." (1Tes.4:13) Adica, deznadejdea, plansul, tristetea este o caracteristica a celor ce nu cred in puterea lui Dumnezeu de a reanvia, a celor ce nu stiu ce ii asteapta, a celor ce sunt nesiguri cu privire la mantuire.
Unul care crede cu adevarat in capacitatea lui Dumnezeu de a reda viata, in fata mortii nu plange, ci o priveste in fata transmitandu-i linistit si sigur mesajul:"E pur si muove!"...esti trecatoare.

Aceasta postare a fost editata de hans: 05 March 2010 - 10:08 AM

[haym herman]

Si totusi hans.
Eu am prieteni martori in Romania,si unul destul de tinar ,sub 40 de ani ,a mincat ciuperci si a murit.
Au ramas 2 copii gemeni,sa nu mi spui ce a fost.
La scurt timp a murit si sotia,au ramas copii in grija a 2 surori.
Crezi ca nu au plins?
Si sint foorte foarte ,asa cum crezi tu.

[hans]

Haym,
nu cred ca m-ai citit cu atentie. Eu nu am spus ca a plange este un lucru de condamnat, nici pentru credinciosi nici pentru necredinciosi. Am spus doar ca lipsa de credinta neclintita a omului, se transforma in lacrimi...Pentru credinciosi, cred ca s-ar astepta la mai mult.