cum au reactionat partenerii vostri?

[cristinika 0]

Hello

 

Sunt Cristina, am 28 de ani si am aflat de anul trecut ca am hepatita c. Presupun ca am luat-o cu mai multi ani in urma, cand am avut blocaj renal si mi s-a facut dializa la spitalul floreasca. Am transaminazele putin marite, viremia mica (100.000), ecografia normala.... Mai departe nu m-am dus cu investigatiile, pentru ca, din ce am citit eu pe net (mai mult decat multi doctori din romania, dupa cum am constata, din pacate, ulterior), m-am hotarat sa nu fac tratament cu interferon, ribavirina etc. Am repetat analizele de mai sus acum, la un an, au iesit la fel.

 

Problema mea de acum e alta.

Sunt cu un barbat de 3 ani, locuim impreuna, eu ziceam ca ne iubim si vom face copii etc. I-am spus anul trecut ca sunt bolnava, care e stadiul bolii, care sunt, dupa cunostintele mele si ale doctorului meu, sansele de transmitere, atat la el, cat si la un eventual baby. I-am explicat ca-l inteleg daca nu mai vrea sa fim impreuna.

Nu a vrut sa ne despartim si am fost tare fericita si recunoscatoare lui Dumnezeu ca mi-a dat asa un iubit. Singurul lucru cu care nu am prea fost de acord a fost faptul ca nu s-a dus sa se testeze, dar nu am avut ce sa-i fac, aminsistat degeaba.

 

Anul acesta, dupa ce mi-am repetat analizele, i-am spus despre asta si ca au iesit la fel ca anul trecut.... Surpiza: de data asta s-a panicat foarte tare (desi nu era nimic nou, practic) si s-a dus sa se testeze. Testul a iesit negativ, dupa cum zic eu ca era de asteptat. Numai ca el spune ca nu mai poate sta cu mine de frica sa nu se infecteze de acum incolo. El stie foarte putine despre hep c, nu s-a interesat sa afle, stie doar de la mine cate ceva si am aflat ca a mai vorbit cu o "persoana de incredere" care i-a povestit cat de nasoala e boala si tratamentul cu interferon....

 

Eu, rational, il inteleg ca s-a speriat si nu vrea sa mai stea cu mine. Noi am facut sex fara nici o protectie si inainte sa aflu de boala si dupa... Parerea mea este ca, daca era sa ia boala o lua pana acum si sansele sa se intample de acum inainte sunt foarte mici... dar nu pot, intr-adevar sa neg ca aceste sanse exista si nu poti cere nimanui sa-si asume riscul.

Emotional insa sunt complet daramata :P Am senzatia ca fara el viata nici nu mai merita traita, cu atat mai mult cu boala asta nenorocita care, pana sa ma omoare, ma face sa raman singura, probabil pentu tot restul vietii, fiindca imi imaginez ca si ceilalti barbati pe care-i voi cunoaste de acum inainte vor reactiona la fel.

Ma impacasem oarecum cu ideea bolii, mai ales ca citisem ca, daca viremia e mica etc, poti chiar sa faci un copil, cu sanse minime de transmitere a virusului. Imi dau seama acum ca am fost o idioata si ca nici un barbat nu se va apuca sa fac un copil cu o femeie care poate sa-i transmita belelusului un virus... probabil ca si doarinta mea de a avea un bebe in conditiile astea era doar un egoism.

 

In momentul asta nu mai vad niciun motiv pentru care sa ma lupt cu boala :P

V-am scris ca sa va intreb cum au reactionat partenerii vostri la aflarea vestii, dar imi dau seama ca are prea putina importanta, pentru ca al meu deja are hotararea luata si nici macar nu pot pretinde ca nu-l inteleg. Probabil in weekendul asta o sa ma mut inapoi la ai mei ;)

Editat Noiembrie 24, 2005 de cristinika

[elandi 4]

Buna Cristina!

Poti sa incerci tratamentul. sa omori virusul si sa faci un copil fara riscul de a-l infecta. Dar nu sunt atatea alte riscuri (statistic) pentru nou nascutii?...

Dificultatile care incearca o relatie, ca si in situatia ta, pot "developa" fatete ascunse pana acum ale relatiei sau ale personalitatii prietenului tau. Daca el si-a schimbat atitudinea de la un an la altul relativ la aceasi problema, este foarte posibil ca aceasta problema (riscul infectarii cu virusul C) sa fie un pretext, o fatada care se ascunda alte "motive" de nemultumire.

Voi reveni,

Dan

[Enigma 0]

Buna Cristina,

 

este indradevar neplacut ca partenerul tau te paraseste acuma...dupa 3 cand deja stie foarte clar ca ai acest virus. Nu prea inteleg aceatsa schimbare a lui, banuiesc ca are de-a face si cu sentimentele lui fata de tine care probabil sau schimbat, altfel un barbat care te iubeste nu te-ar parasi, mai ales cand stie ca o infectare este aproape exclusa. Partenerul meu nu ma parasit, din contra ma motivat, incurajat, desi bineinteles ca am avut si noi emotii daca cumva are si el virusul. Rezultatul a fost negativ, asa cum este la 99% la aceste cupluri.

Pe de alta parte Cristina, tu ai in mana situatia ta, tu o poti schimba....esti f. tanara...de ce refuzi categoric un tratament? ai viremia mica, esti femeie, tanara, ...ai conditiile perfecte de a fi un responder la tratament!!!!!! Nu inteleg aceasta pozitie a ta...chiar vrei sa imbatranesti cu acest virus? Ai sansa sa fii intr-un an-doi sanatoasa si tu o refuzi???? Gandeste-te bine ce faci! Efectele nu sunt asa de rele precum se zvoneste tot timpul...fiecare organism reactioneaza altcumva.

Sper ca ti-am dat un impuls sa faci investigatiile necesare!

 

Cristina

[Sky 0]

Pe de o parte nu pot sa iti spun ca nu il inteleg pe partenerul tau ca s-a panicat, insa cam aici se opreste intelegerea mea. Ar trebui sa i se explice clar cat este riscul, sa i se explice boala si sa inteleaga ca cei mai multi nu si-au infectat partenerii, chiar dc un risc exista. Daca ai fi avut hepatita B ar fi fost mai greu, pt ca se transmite mai usor pe cale sexuala, insa si acolo nu e chiar asa de mare procentul. Eu iti spun ca ar fi trebuit sau macar acum sa urmezi tratamentul. De ce? Pt ca ai avea sanse mari sa scapi de virus si sa duci o viata normala. Eu zic sa nu mai amani, sa iti faci toate analizele si sa incepi tratamentul pt a fi cat mai sigura ca nu ai parte de acelasi tratament si din partea viitorilor parteneri. Dc ne intrebi pe noi cum au reactionat partenerii, iti pot spune ca in cazul meu nu s-a schimbat nimic. Si-a facut testele, a vazut ca sunt negative, s-a vaccinat (din pacate asta e problema cu hep C ca nu exista vaccin) si a inteles ca nimeni nu e de vina si ca daca ma iubeste cu adevarat va ramane cu mine. Asa ca am ramas impreuna si in plus ne-am casatorit, asa ca situatia a intrat in normal. Important e sa i se explice exact tot ce trebuie si tu sa urmezi tratamentul pt ca daca ai noroc si te ajuta si organismul intr-un an poti sa scapi definitiv de virus. Hai ca nu e chiar asa de greu si pana la urma iti ve gasi si un partener intelegator si iubitor.

[Gia 0]

Cristina, nici nu-ti imaginezi cat m-a intristat mesajul tau. Si nu atat pt faptul in sine ca ai fost parasita ci pt faptul ca un barbat atat de tanar poate lua asa o hotarare in necunostinta de cauza. Sau poate boala e doar un pretext.

Te-as sfatui sa mai incerci sa-l convingi ca boala nu se transmite pe cale sexuala ( sunt sanse extrem extrem de mici doar TEORETIC pt ca nu am auzit practic sa se fi confirmat). Ar putea in schimb, sa ia boala de la dentist, si sa spuna ca a luat-o de la tine. Deci, trebuie neaparat sa se informeze. Inteleg ca te-ai hotarat sa pleci. Totusi, inainte de a o face, listeaza tot ce poti de pe net, tot ce ti se pare semnificativ de pe acest forum chiar, intocmeste un dosar si lasa-i-l sa-l studieze. Poate, dupa ce va ramane singur, i se va deschide gustul pt lectura si atunci va realiza ca un virus ca C-ul nu poate sta in calea unui cuplu daca acolo exista dragoste. Sunt altele mai rele care nu reusesc totusi sa desparta doi oameni.

Daca nu ai citit inca, mai scriu aici pt a suta oara: sunt maritata de 20 de ani, am boala de 14 ani si sotul meu este negativ. Deci pe mine nimeni nu va reusi sa ma convinga ca boala se transmite sexual.

Imi dau seama acum ca am fost o idioata si ca nici un barbat nu se va apuca sa fac un copil cu o femeie care poate sa-i transmita belelusului un virus... probabil ca si doarinta mea de a avea un bebe in conditiile astea era doar un egoism.

Da-mi voie sa te contrazic. Nu esti egoista!! Vrei doar sa-ti traiesti viata in mod normal si nu vad de ce nu ai face-o! Sansele de a transmite copilului la nastere virusul exista, dar tot asa, sunt reduse. Incearca sa intri pe forumurile straine sa vezi cate femei cu hepatita C fac copii! Si foarte multe chiar dupa tratament cu interferon. Bineinteles, pastrand distanta de rigoare intre sarcina si terminarea tratamentului. Chiar aici pe forum este cineva, DanaM, care a nascut un copilas perfect sanatos acum in iunie.

Deci nu este nimic in neregula sa te gandesti la viitor. Nu este nimic anormal cu tine. Nu cu tine. Doar cu el.

Daca totusi se va informa si hotararea pe care a luat-o va fi aceeasi, atunci, draga mea, da-mi voie sa-ti spun ca nu te merita oricum si boala doar te-a ajutat sa vezi acest lucru. Stiu ca te doare acum, dar timpul va vindeca aceasta rana si iti va trimite, sa-ti fie alaturi, un om intr-adevar deosebit ca si tine.

Multa sanatate, suntem alaturi de tine :P

[cristinika 0]

nu stiu ce sa mai zic sau ce sa mai fac. eu i-am explicat cat am putut ca sansele de infectare de la sex sunt foarte mici, dar el se agata foarte tare de ideea ca "totusi este posibil", care e adevarata... pur si simplu e decizia fiecaruia daca riscul asta i se pare suportabil sau nu. presupun ca, in cazul nostru, el e mai inspaimantat de acele putine procente decat de ideea ca 100% va trai fara mine.

 

probabil ca, mai mult sau mai putin constient, s-a instrainat din ce in ce mai tare de mine pe parcursul acestui an de cand am aflat ca sunt bolnava, desi eu m-am straduit din rasputeri sa nu ma port ca o persoana bolnava, sa fiu normala si vesela... sau poate sunt altele, nu stiu.

eu una, din ce am citit de 1 an de zile, nu am gasit nici macar un caz in care sa se fi produs infectia dovedit pe cale sexuala. am citi despre cupluri in care aveau amandoi, dar genotipul virusului era diferit, ceea ce dovedeste ca l-au luat din surse diferite... stiu ca riscul este mult mai mare daca ai si hiv, dar, multumesc lui Dumnezeu, asta nu mi s-a intamplat.

dar poate am citit doar ce vroiam eu sa citesc, poate am facut eu un screening subconstient.. nu stiu. daca intrati pe alte forumuri, veti vedea ca mai toata lumea din romania spune ca hep c se ia prin sex :P

 

nici nu stiu de unde si ce sa ma apuc sa printez... pentru ca ce cauta el e o garantie 100% ca nu va lua nimic, care nu exista :P in plus, dupa ce i-am explicat ca virusul se transmite doar prin sange, a dezvoltat o alta teorie, si anume ca o sa ia boala pentru ca are gingivita... prin sarut. mi se pare aproape imposibil sa mai incerc sa-l conving sa nu ma paraseasca ;)

Editat Noiembrie 24, 2005 de cristinika

[Costin1805 0]

...E trist ce ai patit, dar in situatii limita se vede caracterul omului si taria sentimentelor...prietena mea a parasit domiciliul in ziua cand am aflat rezultatul analizei.:P

[elandi 4]

Buna Cristinika!

Lumea te incurajeaza se faci tratamentul. Vrei sa actionezi in sensul asta?

Prietenul are nevoie de o consiliere. Ar accepta-o, macar pe e-mail?

Dan

[cristinika 0]

1. decizia de a nu face tratamentul cu interferon sau celelalte am luat-o dupa foarte multa gandire si razgandire... deocamdata nu vreau sa revin asupra ei.

 

 

2. nu stiu daca si ce ar accepta.

mi-a spus ca va consulta un doctor, dar a refuzat sa-mi spuna care, sau sa ma ia cu el. nu stiu nici cine este "binevoitorul" care l-a informat despre cat de nasoala e boala si tratamentul ei.

 

eu m-am simtit oarecum prost ca pe el nu l-a interesat de anul trecut sa stie mai multe despre boala.... la momentul respectiv nu aveam bani pt viremie, mi i-a dat el si m-am gandit ca este felul lui de a-mi arata ca-i pasa. mi-am zis ca nu ma intreaba nimic ca sa nu ma faca sa ma simt mai bolnava decat sunt, ca sa putem continua sa traim "normal".

in clipa de fata sunt putin ...dezorientata ca anul trecut nu a parut sa-i pese prea tare ca e o boala grea, iar acum e atat de panicat.

de fapt nu mai conteaza, macar acum sa se intereseze, dar am senzatia ca decizia lui e deja luata... indiferent la ce doctor se va duce si ce-i va spune acesta. sunt oricum ingrijorata ca nu se va duce la un specialist ci la unul dintre cei multi care nu stie sa-i spuna decat ca e grav si trebuie sa fuga...

[Enigma 0]

Cristina, este decizia ta daca vrei sau nu sa faci tratamentul, poate momentan nu este potrivit din cauza ca ai alte probleme.....insa pe termen lung ar trebui sa te gandesti serios daca ai motive intemeiate de a refuza...o insanatosire inseamna si un nou drum...o noua viata...