[tota_puri]

„Am avut revelaţia că înafară de Dumnezeu nu există adevăr”
„Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba.”
să mori tu încă o dată? şi revelaţia asta te-a făcut să-i faci pe alţii „dihori”? cu ce drept a spus tâmpitul de ţuţea că vreun om „se naşte degeaba” cu de la mă-sa putere? avea el drept de a da viaţă şi moarte ca Dzeu?

„Intuiţia este nemijlocire, şi nu poate fi niciodată nici pură nici şi nici atotcuprinzătoare”
să mori tu că nu e pură? înseamnă că habar nu ai ce vorbeşti măi nene ţuţea! iată că am ajuns să vorbesc şi cu un mort...
păi dacă e nemijlocire înseamnă că negi intelectul omului măi nene ţuţea... şi înseamnă că între Intelectul divin şi cel al omului există nemijlocire, deci razele soarelui nu se ataşează soarelui care le conţine indistinct... deci omul nu e capabil prin creaţie să aibă acces la Absolut? Păi de ce crezi mă nene ţuţeo că Dzeu ar fi creat fiinţe incapabile să-l cunoască în principiu? din gelozie? muahahahah!

„A fi creştin înseamă a coborî Absolutul la nivel cotidian.”
aha! deci cobori ceva ce nu cunoşti, nu ai acces la el şi mai mântuieşti şi dihorii dimprejur cu el! păi dacă tot s-au născut degeaba de ce să-i mai mântuieşti (şi cu ceva ce nu cunoşti şi nici nu ai putea cunoaşte în principiu)?

„Omul a depăşit condiţia de animal abia atunci când în el a apărut ideea nemuririi, care nu trebuie confundată nici cu permanenţa speciei, nici cu concepţia estetică a gloriei.”
nu măi nene ţuţeo... omul nu e animal gânditor care se spiritualizează ci fiinţă gânditoare (manu) prin excelenţă şi privilegiu... ideea nemuririi nu a apărut... ci o avea adânc împlântată în teomorfismul său... altfel am presupune că orice animal prin post şi rugăciune se spiritualizează de la sine (ceea ce nu e departe de aberaţia evoluţionistă)... ceea ce e eronat... doar omul este centrul creaţiei, prin faptul că este în primul rând câmpul de manifestare al intelectului transcendent şi de-abia a posteriori aparţine de vreun regn, cel de animal... ţuţeoooo!

rugăciunea nu face altceva decât să actualize polul calitativ în om ţuţueooooooooooooo!

„În Ispita de pe munte - retro satana - Iisus spune: "Împărăţia mea nu e din lumea aceasta". Asta-i nemaiauzit! Du-te în împărăţia Lui cu trenul sau cu racheta dacă poţi. Nu poţi! Înotăm în Univers ca mormolocii, şi lumea lui Hristos se situează transcendent ca-n Ispita de pe munte, în mod etern.”
măi nene ţuţeo... acel „retro satana” înseamnă exact „(PIEI) ÎNAPOIA MEA SATANĂ” cu precizarea că „PIEI” este singurul verb aplicabil aici. Căci Neantul nefiind, există doar afirmarea sa, ca tendinţă, care ghici ce e? Infernul ţuţeo... de aceea se spune PIEI! cu sens de ÎMPRĂŞTIE-TE...
din acest punct de vedere dragă ţuţeo, ispita este a Vrăjmaşului: îmbracă un neant care nu există decât ca tendinţă, în haină de fiinţă şi ispiteşte nu prin rău ci prin înşelăciune pe cei care nu ştiu să-l recunoscă şi să-l trimită să se împrăştie...
Cât despre ISPITĂ nene ţuţeo află că are adânci noime metafizice! şi nu e de nasul oricărui mistic...
Ispita nu e pur neant ci se integrează şi ea într-o pozitivitate... ia ghici unde? Ispita, nene ţuţeo, depăşeşte Universul, afirmă Absolutul în totalitatea lui infinită!

„şi lumea lui Hristos se situează transcendent ca-n Ispita de pe munte, în mod etern”
nu ţuţeo... nu există transcendent fără imanent... din postura ta mistică nici asta nu ştii?

„Conceptul este expresia jocului dintre empiric şi logic.”
nu ţuţeo... e infinit mai mult de atât... cum? nici de conceperea prin Intelect in divinis nu ai auzit? Dar de Voce ai auzit?

„Un sfânt poate fi şi analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ideea de sfinţenie e legată de ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul face isprăvi, nu minuni. ”
măi nene ţuţeo... minunile sunt „efecte colaterale” ale sfinţeniei cuiva nu cauza sfinţeniei sale... sfinţenia ţine ÎN PRIMUL RÂND de de Prezenţă... un sfânt este sfânt „mai întâi” prin Prezenţă şi „apoi” prin minuni... de ce confunzi matale cauza cu (d)efectul? aaa .. că poţi lua minunile drept semne ale sfinţeniei cuiva... asta e altceva... de aia e plin calendarul de sfinţi... însă nu uita că nici IH nu vroia să facă minuni în faţa unora care nu simţeau Prezenţa Adevărului... se implică reciproc unul pe altul...

„Creştinismul este o religie absolută, dar, vorba lui Gandhi, are un cusur: e prea perfect! Poţi să-l imiţi, imperfect, dar una e imitarea şi alta e participarea care te face să te realizezi în tine, prin el, în mod total.”
absolută? perfectă? hmmmm... deci dacă e absolută ţuţeo e una cu Dzeu! deci ţuţeo Dzeul tău nu e infinit, Absolut, Perfect! deci ţuţeo religia ta nu e absolută! deci eşti cumplit de prost!

ps: dacă spuneai că are caracter absolut intrinsec prin prisma Revelaţiei, ceea şi alte religii au... te credeam... aşa... eşti doar un alt prost...

„Melancolia e o tristeţe subiectivă fără ieşire.”
offf... nu măi ţuţeo... îmbracă noime metafizice care-ţi scapă... nu te poţi urca la ele... ai auzit de Melancolia lui Lucifer? Să învii tu?

„Comunismul este un cancer social. Unde se instalează, rămâne pustiu.”
da? şi misticismul creştin ce-o fi?

„Scara valorilor umane conţine: sfântul, eroul, geniul şi omul obişnuit, iar înafara acestora se află infractorul.”
da? şi un eliberat în viaţă ce o fi? infractor? am înţeles... scara ta ţuţeo se opreşte la sfinţi... mai sus nu te poţi sui...dar vezi că şi printre sfinţi există eliberaţi! deci dacă te referi şi la ei precizează... ca să ştie omul dacă e infractor sau nu...

„Ideea morţii absolute stă la baza smintelii moderne.”
nu ţuţeo. Mrtyu (Moartea), Absolutul nu sminteşte... poate doar moartea cosmică a unora care nu înţeleg ce-i Moartea!

„A şti la scară umană, poate fi folositor - dar în niciun caz mântuitor.”
scară umană zici? hmmm... da de Omul Universal ce zici? Deci, nici IH, ridicat la ipostaza de Om Universal, nu e mântuitor... am înţeles! Păi mă nea ţuţeo, scara asta a matale nu e izolată, nu e doar umană în sens barbar al termenului, ci duce la ipostaza Omului Universal care sintetizează în El toate treptele Existenţei Universale!
Poţi ştii la scară umană dar nu ca un simplu om, ci din ipostaza de Om Universal poţi şti cum e să fii om şi să ştii ca om!

„Nivelul meu intelectual, chiar dacă sunt savant, nu depăşeşte nivelul unui popă obscur din Bărăgan. Pentru că preotul ăla, în ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatră, stă de vorbă cu absolutul.”
nu bre... nu stă de vorbă cu Absolutul... Absolutul nu vorbeşte... Tace... şi când tace... vorbeşte Fiinţa...
aa deci eşti „savant” deci dihor! claro che si! sau vrei să spui cumva că nivelul intelectual e una şi cel sufletesc e mai înalt... aaa am înţeles... păi ai redus intelectul la raţional... deci... am înţeles.. eşti prost... deci dacă intelectul aşa cum afirmi îi e dat omului să primească Adevărul, înţeleg că la matale, fiind ceva sub suflet (şi nu peste) nu poţi primi decât în mod savant! claro!

„Omul e liber şi eliberat numai în templul creştin, acolo, în ritual, când se comunică tainele care îi învăluiesc deopotrivă şi pe sacerdot, şi pe credincioşi. Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să înlocuieşti infinitul şi autonomia gândirii cu credinţa în Dumnezeul crestin: "Robeşte-mă Doamne, ca să fiu liber!”
aaa.. claro! numai în templul creştin! de ritualurile templului interior ştii ceva? sau acolo nu-s valabile cele creştine?

„Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să înlocuieşti infinitul şi autonomia gândirii cu credinţa.”
zău? să înlocuieşti infinitul? muahahahha! adică să înlocuieşti Cunoaşterea Celui-cu-totul-altul cu credinţa! Aaa am înţeles! să mori tu? păi de unde vine credinţa asta dacă nu din certitudinea că acea cunoaştere-a-celui-cu-totul-altul e infinită?
mda... offf... ţuţeo, ţuţeo...

„În biserică afli că existi.”
nu. afli că trebuie să mori. rugăciunea nu o afli în biserică, o afli când spui: „eu exist”.. pt. că atunci dai mărturie unui principiu (Fiinţa) prin care exişti şi afli asta... simpla constatare a propriei existenţe e o rugăciune... când dai mărturie eşti martor şi martir, deci mori...

„Omul se complace estetic în jocul absurd al existenţei, care îl depărtează de obiectul real al cunoaşterii.”
jocul Fiinţei cu ea însăşi nu e absurd, existenţa poate ţine loc de cunoaştere reală acolo unde obiectul ei nu este prezent

„Comunistul ştie că e animal, ştie că e raţional şi ştie că e absolut muritor. Dar în felul ăsta, cu toată raţionalitatea lui, între el şi dihor nu e nici o deosebire.”
nici un om nu e ABSOLUT muritor, indiferent ce crede sau nu crede... că sunt unii „oameni” care mor ca dihorii se ştie din analele monahale... nimic nou sub soare, nici o dihoare!

„Shakespeare, pe lângă Biblie, - eu demonstrez asta şi la Sorbona - e scriitor din Găeşti.”
ţuţeoooo... ipocritule fudul... Shakespeare nu e pe lângă Biblie ci în ea! Pot să-ţi demonstrez şi în mormânt că infinit mai sus ca tine şi te aşteaptă cu Bliblia-n braţe să desluşeşti sensurile adânci ale ei... dar nu ca dihor!

„E mai mântuitoare o rugăciune într-o biserică din Găieşti decât Platon.”
Platon e şi în rugăciune... deci mântuieşte... iar pe cine-l citeşte, îl şi eliberează de mântuire...

„Ceea ce e ciudat la Cioran, nu e neliniştea de a fi om, ci neliniştea de a fi român.”
ţuţeo ai mâncat vreodat' carne de rumân? crezi că cioran era canibal ca tine de suflete? nu că aş fi mai aproape de cioran, dar aşa ca rumân îţi spun: ai mâncat suflet de om vreodat'?

„Moartea mă determină să fiu esenţial. M-a impresionat foarte mult sunetul pământului căzând pe cosciugul lui Nae Ionescu.”
eu cred că mai întâi te-a impresionat pământul văzător din el şi apoi cel orb căzând pe coşciugul lui... că dacă era coşciugul altuia poate nu te impresiona aşa de mult... un pământ orb care cade sună altfel decât unu care vede urcând... nu crezi?

„Prima funcţie a unei religii reale este consolatoare... Ne naştem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrânim şi murim. Şi întreg peisajul speciei om culminează în cimitir. Destinul uman nu e o invitaţie la fericirea de-a trăi. Singurul mod de-a evita neliniştea metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir - cum a intrat prietenul meu Cioran - prin disperare.”
destinul uman nu e din lumea asta...

„Singurul mod de-a evita neliniştea metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir - cum a intrat prietenul meu Cioran - prin disperare.”
1. măi nene ţuţea... metafizica invocată ai de tine e filozofie... care nu e metafizică deci... deci sintagma „nelinişte metafizică” este inc orectă pentru cei care asimilează adevărata metafizică filozofiei aşa cum confunzi matale problemele şi lucrurile...
2. decât curvă creştină care crede că e la o vizită-n cimitir, află că disperarea (despirarea) lui cioran e net superioară oricărei prosteli cu iz mistic de găeşti... dacă Dzeu ţi-ar face cunoştinţă cu Marele Vid, ai dispera apofatic în toate plimbările tale prin cimitire, nocturne sau diurne...

„Un creştin îţi spune că advărul se defineşte prin jocul celor două lumi: cea de aici o oglindeşte imperfect pe cea de dincolo. Spune contra dacă poţi!”
se oglindesc reciproc... lasă, ştim că acum nu poţi să spui perfect contra...

Aceasta postare a fost editata de tota_puri: 28 August 2009 - 01:15 AM