[imaginatie]

Buna,

eu tot citesc pe forum, nu prea postez ca nu stiu cat sunt in masura sa dau sfaturi.

Nu credeam ca ajung in situatia asta de acum, insa am nevoie de o privire din afara.Povestea e cam asta(incerc sa o scurtez)

Eu am plecat la studii in alta tara acum cativa ani. La vremea respectiva , aveam un prieten la cer tineam foarte mult. In final ne-am despartit( din decizia lui), insa eu m-am impacat greu cu ideea si am suferit mult. In timpul cat eu sufeream , m-am apropiat foarte tare de cel mai bun prieten al meu din tara respectiva(care nu e roman) , care mi-a acordat mult sprijin emotional. A ajuns sa se indragosteasca foarte tare de mine, si timp de cateva luni (sa fi fost si vreo 6-9, deci mult), a avut rabdare cu mine, mi-a facut o gramada de surprize, m-a inveselit si in final mi-a propus sa avem o relatie.

Eu am avut foarte multe dubii la inceput, pentru ca nu prea aveam incredere in faptul ca pot sa am o relatie care sa merga, dar vedeam ca suntem si din culturi relativ diferite,avem principii religioase diferite(el e mai liberal) iar dupa studii eu planuiam sa ma intorc acasa iar el evident nu ar avea ce face in Romania. Totusi, dupa multe tatonari din partea lui, am acceptat. Am avut parte de aproape doi ani de momente superbe, in care el s-a implicat total si nu as fi avut nimic de reprosat. M-a invatat sa traiesc, sa ma bucur de viata, sa iubesc... La un moment dat, insa , mi-am dat seama ca lucrurile devin foarte serioase, vorbeam de stat impreuna , copii si casatorie( nu acum , dar in cativa ani), moment in care eu m-am speriat foarte tare. Nu stiu nici acum de ce, pentru ca eu intotdeauna am vrut o relatie serioasa cu cineva, care in final da... sa duca la casatorie. I-am cerut o pauza in care am devenit foarte nesigura pe sentimentele mele. Vroiam sa imi dau seama daca relatia nu devine cumva prea serioasa pt mine.. stiu ca suna ciudat, dar m-am gandit ca daca in perioada asta o sa imi fie dor de el si o sa imi dau seama ca el e persoana vietii mele, continuam totul si voi fi impacata. Insa pe el l-a ranit foarte mult intentia mea... dupa doua saptamani de la ' pauza' ceruta de mine, el a zis ca e totul sau nimic, si daca nu renunt la pauza ne despartim. Eu am zis ca mai am nevoie de putin timp... insa el era hotarat. Ne-am despartit, dar am tinut contactul- in lunile respective, eram in tari diferite. Era aproape la fel conversatiile noastre. Eu am fost si la el de ziua lui....

In final, ne intorcem in acelasi oras, in care suntem si acum, eu foarte hotarata ca da, nu pot trai fara el. Totul a parut ok timp de cateva zile, dar apoi el mi-a zis ca nu mai simte la fel de mult fata de mine, ca nu stie daca ma mai iubeste si crede ca totul s-a terminat. si a propus sa nici nu ne mai gandim la a fi impreuna. Si il vad: nu mai e la fel de entuziasmat, nu ma mai suna de 120 ori pe zi sa vada ce fac, ne vedem ca si ' prieteni'. Si eu simt ca mor, nu intelg cum a 'uitat' totul. Prietenii au zis ca o sa-si revina, eu nu stiu. toata lumea a zis ca se vede ca inca tine mult la mine. Eu nu stiu ce sa fac... daca am insistat sa incercam macar sa fim impreuna, el a spus ca mai bine nu, ca nu poate , si nu ar fi corect fata de mine. ne mai intalnim cu diverse pretexte, dar simt ca nu mai e la fel din partea lui.mi-a zis ca fizic il atrag, ca sunt o persoana minunata cu gramada de calitati, ca sunt extrem de importanta pentru el dar.. nimic. stiu ca e vina mea pentru tot, l-am ranit si a suferit ca vreau pauze.. nu stiu daca m-a iertat.

Oare ce sa fac? o mai fi vreo sansa?eu nu mai vreau sa insist. sa incerc sa fim' prieteni'?noi am fost inainte sa avem relatia... o mica speranta inca mai am... si cred ca voi fi dezamagita...a sa nu uit de mentionat ceva: pentru el asta a fost prima relatie serioasa.

Aceasta postare a fost editata de imaginatie: 27 August 2009 - 03:31 PM

[Nelinistita]

Eu zic sa ai si tu rabdare cum a avut el.. L-ai ranit cerandu-i o pauza - asta arata ca de fapt nu-l iubesti. Asa ca nici el nu stie daca merita sau nu sa te iubeasca - daca nu va iesi sifonat din aceasta relatie. Lasa-i timp. Timp in care sa-i demonstrezi ca il iubesti si stii ce vrei. Eu cel putin asta am simti cand cineva mi-a cerut o pauza - si oricat de mult il iubeam dupa ce mi-a cerut asta sunt mai reticenta.

Nici eu nu-l mai sun - nu de 120 ori - niciodata. Daca vrea ceva ma suna el. Daca chiar ma vrea langa el - e timpul sa demonstreze asta.

Aceasta postare a fost editata de Nelinistita: 27 August 2009 - 03:37 PM

[imaginatie]

el l-as astepta... oricum, nici nu ma intereseaza altii, deci evident ca pe el il vreau. Insa ma gnadesc ca daca imi zice ' ca nu crede ca ma mai iubeste' mai sunt sanse sa ma iubeasca.iubirea care simteam ca o are pentru mine inainte era imensa, ar fi fost in stare de orice pentru mine. Se gandise sa vina si in Romania, a invatat romana, s-a purtat extraordinar cu prietenii mei. Oare poate sa dispara asa sentimentele astea?

La un moment dat a zis unei prietene ca da, tine mult la mine si ne e greu acum, dar mai sunt atatea situatii in viata, sa suntem tineri si poate ca mai trebuie sa cautam persoana potrivita... so asta, evident, ma face sa sufar, pentru ca eu simt ca am gasit-o. Si la 23 de ani nu e prea devreme, nu?

[Nelinistita]

imaginatie, la Aug 27 2009, 04:41 PM, a spus:

el l-as astepta... oricum, nici nu ma intereseaza altii, deci evident ca pe el il vreau. Insa ma gnadesc ca daca imi zice ' ca nu crede ca ma mai iubeste' mai sunt sanse sa ma iubeasca.iubirea care simteam ca o are pentru mine inainte era imensa, ar fi fost in stare de orice pentru mine. Se gandise sa vina si in Romania, a invatat romana, s-a purtat extraordinar cu prietenii mei. Oare poate sa dispara asa sentimentele astea?

La un moment dat a zis unei prietene ca da, tine mult la mine si ne e greu acum, dar mai sunt atatea situatii in viata, sa suntem tineri si poate ca mai trebuie sa cautam persoana potrivita... so asta, evident, ma face sa sufar, pentru ca eu simt ca am gasit-o. Si la 23 de ani nu e prea devreme, nu?

Poate e ranit - si spune asta. Sau poate chiar a descoperit ca nu te iubeste. Va trebui sa ai rabdare sa iti dai seama de realitate. Daca chiar il iubesti vei gasi din nou drumul spre inima lui.