[catalin_andrei20]

Dupa aproape 7 luni de relatie cu prietena mea acum se intampla pentru prima sa stam departe unul de altul. Ce-i drept nu e o perioada lunga de timp(a plecat luni si se intoarce miercuri) dar dorul de ea este la fel de mare ca si cand ar sta plecata o vesnicie.
Acum vreau sa trec la subiectul pt care am deschis acest topic. Face oare dorul parte din iubire? Este el benefic relatiei?

Eu cred ca DA! Eu vad sentimentul de dor unul total diferit fata de cel de iubire dar totodata indispensabil lui. Ca sa fiu cat pot de scurt as spune ca dorul este un rau necesar! Voi ce credeti?

[Itsi Bitsi]

sunt de acord cu aproape tot, dar dorul si iubirea se interconditioneaza...nu ne este dor decat de lucrurile pe care le iubim, asa ca nu sunt sentimente atat de diferite...

[fericirea]

- dorul nu ar trebui sa faca parte din iubire (daca iubirea adevarata este acea iubire in care nu este inclusa partea sexuala, libidinala). Dorul e un travaliu, e o forma de egoism care apare atunci cand pierdem definitiv sau temporar (cateva zile aici) obiectul investit afectiv/libidinal (persoana pe care spunem ca o iubim ) . O data ce obiectul a revenit in preajma noastra, dorul dispare facandu-ne noua un bine. In concluzie dorul nu are legatura cu persoana iubita, dorul are legatura cu noi - a avea sau a nu avea relatia cu obiectul investit. Cu cat dependenta fata de obiectul investit este mai mare, cu atat creste si intensitatea dorului.

p.s Le recomand celor atinsi in propriul narcisism si Ego ca inainte sa vina cu contra argumente ca tot ceea ce am spus acuma sunt niste tampenii si aberatii (ceea ce este o reactie normala de aparare a Eu - lui, pana la urma pt unii) sa stea si sa reflecteze/mediteze/introspectioneze un pic.

Aceasta postare a fost editata de fericirea: 26 August 2009 - 12:23 AM

[Ghere]

fericirea, la Aug 26 2009, 01:10 AM, a spus:

- dorul nu ar trebui sa faca parte din iubire (daca iubirea adevarata este acea iubire in care nu este inclusa partea sexuala, libidinala). Dorul e un travaliu, e o forma de egoism care apare atunci cand pierdem definitiv sau temporar (cateva zile aici) obiectul investit afectiv/libidinal (persoana pe care spunem ca o iubim ) . O data ce obiectul a revenit in preajma noastra, dorul dispare facandu-ne noua un bine. In concluzie dorul nu are legatura cu persoana iubita, dorul are legatura cu noi - a avea sau a nu avea relatia cu obiectul investit.

Banuiesc ca majoritatea au resimtit "dor", se poate afirma despre asta ca este benefic sau nu ?

Aceasta postare a fost editata de Ghere: 26 August 2009 - 12:32 AM

[gargbird]

fericirea, la Aug 26 2009, 12:22 AM, a spus:

p.s Le recomand celor atinsi in propriul narcisism si Ego ca inainte sa vina cu contra argumente ca tot ceea ce am spus acuma sunt niste tampenii si aberatii (ceea ce este o reactie normala de aparare a Eu - lui, pana la urma pt unii) sa stea si sa reflecteze/mediteze/introspectioneze un pic.

Chiar daca ai dreptate din punct de vedere rational, permite-mi sa spun ca asta a fost cea mai urata identificare (pentru ca nu este chiar definitie) a sentimentului "dor".
Eu as fi defini dorul cu totul si cu totul altfel.

Iar acum, ca sa raspund initiatorului topicului, o sa spun ca dorul fara iubire este posibil, dar iubirea fara dor nu este posibila.

[bistro]

fericirea, la Aug 26 2009, 01:22 AM, a spus:

Perfect de acord. Nu suport să tânjesc căci devin legumizată, gândurile-mi sunt greoaie şi mă simt de parcă aş purta în suflet 10 mii de tone de ciment ori aş fi îmbrăcată pe timp de vară cu ditamai cojocu' miţos.

Dacă mi-e dor, stagnez, nu cresc.

[Amarena]

fericirea, la Aug 26 2009, 01:22 AM, a spus:

Perfect. Deci, in doua cuvinte.. dorul este o forma de egoism. Pam-pam. Ca incepem noi sa-i punem floricele si sa il imbracam in ceva frumos... e alta mancare de peste.

[fericirea]

Ghere, la Aug 26 2009, 01:26 AM, a spus:

Banuiesc ca majoritatea au resimtit "dor", se poate afirma despre asta ca este benefic sau nu ?

- depinde de interpretarea subiectiva a persoanei in cauza, daca leaga dorul cu ceva pozitiv in relatia respectiva atunci este benefic pentru Eu. Dar daca dorul intervine in buna desfasurare a proceselor psihice atunci este ne - benefic pentru persoana.

[Ghere]

gargbird, la Aug 26 2009, 01:33 AM, a spus:

permite-mi sa spun ca asta a fost cea mai urata identificare (pentru ca nu este chiar definitie) a sentimentului "dor".

Uite una mai poetica: oamenii sunt un soi de animale angelice.

fericirea, la Aug 26 2009, 01:50 AM, a spus:

- depinde de interpretarea subiectiva a persoanei in cauza, daca leaga dorul cu ceva pozitiv in relatia respectiva atunci este benefic pentru Eu. Dar daca dorul intervine in buna desfasurare a proceselor psihice atunci este ne - benefic pentru persoana.

Da, de interpretare tine, poate sa fie si mitos cum spune teasa, daca iti place sa topai vara in el, asta e.

Aceasta postare a fost editata de Ghere: 26 August 2009 - 01:08 AM

[BlueSugar]

fericirea, la Aug 26 2009, 12:22 AM, a spus:

...

De acord.
Uneori plec pentru o saptamana la sora mea.Inainte de asta am discutii cu sotul,de ce plec,pe el cui il las,el nu poate sa doarma fara mine,ca ii va fi DOR....Egoism din punctul meu de vedere,nu DOR(cum ne place sa-l indulcim).
Azi,pentru prima data dupa ani de casnicie(el fiind la munca)am iesit in oras cu o prietena ce m-a invitat la o cafea si o plimbare.L-am sunat pe domnu' pe la 10 si i-am spus ca la ora 13 ma intalnesc cu Marta.Ca un facut,o sunat telefonul meu fix la 13.Cu mesajul ''Deja mi-e DOR de tine''...
Pai cum dracu bre?Cand stau singura acasa si el e la munca,nu ma suna sa-mi spuna ca ii e DOR de mine,taman azi cand am iesit si eu in oras l-a trasnit DORUL?
Eu mai degraba numesc asta ingrijorare,oleaca de egoism amestecat cu gelozie...
Dar DOR,nicidecum.
Mi-e dor de multe lucruri,de multi oameni ce azi nu mai sunt....
Dar de DOR egoist nu am suferit niciodata.