[abcde_f]

Sursa articolelor: www.lovendal.net




Iubita secretă a lui Dickens  F6DLCAFMCJLJCAUPUGRTCA501H8NCAHJV6T1CAGT6QUZCAKWJMGGCAJZGSF1CA7I7ZA0CALNBGE8CADJKD9HCAPFZ1VPCA1I3DONCA1HNGQNCA8TNWX4CAUB3VTSCA18MVE3CAH4WT7ZCA150SS8CA9Z1VMI.jpg (1.35K)
Number of downloads: 0

În 1857, Charles Dickens, de 45 de ani, a început o relaţie extraconjugală cu actriţa Ellen “Nelly” Ternan, de doar 18 ani, relaţie care avea să dureze pînă la moartea acestuia.


La acel moment, Charles Dickens era cea mai admirată celebritate a timpului său – un idol al celor săraci şi nevoiaşi, un apărător al reformelor sociale, ridicat în slăvi pe băncile Westminster Abbey. Reprezenta cele mai înalte virtuţi victoriene şi, prin opera sa, a creat un univers moral unde binele era recompensat, iar răul pedepsit amarnic. În 1857, era căsătorit de 20 de ani. El şi soţia sa, Catherine, aveau 9 copii şi erau văzuţi ca o familie-model.

Cînd Dickens s-a îndrăgostit de Nelly, o actriţă săracă şi nu prea talentată, de-o vîrstă cu fiica sa, imaginea sa imaculată a fost ameninţată. Scriitorul a făcut tot posibilul să ţină această relaţie secretă – şi-a ars toată cores­pondenţa, în jurnal scria codat şi îi punea pe prieteni să jure tăcere. A reuşit să îşi ascundă atît de bine po­vestea, încît, în 1939, cînd biografia fiicei sale, Katey Dickens, a menţionat-o, ca şi pe copilul născut din această relaţie, publicul a fost scandalizat şi a numit-o pe Katey “nebună”.

Dickens a întîlnit-o prima dată pe Nelly cînd a angajat-o pentru o producţie în care era implicat. Peste cîteva săptămîni, a încuiat uşa dormitorului matrimonial şi a început să rescrie povestea căsniciei sale. A acuzat-o pe Catherine că nu-şi iubeşte copiii şi că suferă de probleme mentale. Curînd, aceasta a fost alungată într-o casă din Londra, iar copiii au rămas în grija surorii ei, Georgina.
Amanta sa, Nelly, a fost nevoită să trăiască în umbră. El o întreţinea, închiriindu-i case sub nume false, mai întîi în Anglia, apoi în Franţa. Pentru a-şi şterge urmele, Dickens a început să facă lecturi publice, călătorind astfel peste tot prin ţară. Acestea îl ajutau să-şi ascundă viaţa dublă pe care o purta şi să-şi asigure în continuare statutul de celebritate. Cînd a murit, de atac de cord, pe 9 iunie 1870, la vîrsta de 58 de ani, era deja doborît de efortul acestei vieţi.

După moartea lui, Nelly Ternan, în vîrstă de 31 ani, s-a reinventat ca studentă şi s-a măritat cu un profesor tînăr, George Robinson, reuşind cumva să-l convingă că are doar 18 ani şi ştergînd astfel cu buretele cei 13 ani de relaţie cu Dickens. Niciodată nu le-a dezvăluit soţului sau celor doi copii vîrsta reală.

[Dingo25]

WTF!?

[abcde_f]

RICHARD NIXON  images_3_.jpg (3.31K)
Number of downloads: 1

Se ştie, din istoria Americii, că preşedinţia SUA şi băutura merg adesea mână în mână. Casa Albă a preşedintelui Richard Nixon (1913-1994) nu făcea excepţie. Totuşi, problema cu Nixon era propria toleranţă, care-i lipsea cu desăvârşire. Henry Kissinger, care era pentru Nixon consilier pe probleme de siguranţă naţională şi secretar de stat, a spus odată: „Două pahare de vin erau suficiente ca să devină violent, după încă unul devenea belicos sau sentimental, vorbind împleticit.” Istoricul Anthony Summers susţine chiar că Nixon amesteca uneori alcoolul cu somniferele.
Slăbiciunea lui Nixon pentru băutură i-a alarmat pentru prima dată pe membrii administraţiei în 1969, când un avion american a fost doborât de un avion de vânătoare nord-coreean în apele internaţionale. Faptul că Nixon a cochetat cu ideea de răspunde folosind armele nucleare este suficient de şocant-însă, după cum relatează Seymour Hersh în Preţul puterii, noul preşedinte era ameţit atunci când a izbucnit criza.
Slaba sincronizare a preşedintelui s-a repetat de mai multe ori de atunci, după spusele lui Anthony Summers, în special când teroriştii palestinieni au deturnat avionul de pasageri al companiei TWA şi l-au forţat să aterizeze în Damasc, până când le-au fost satisfăcute cererile. Când Henry Kissinger l-a sunat pentru a-l informa pe Nixon cu privire la situaţie, preşedintele, care era ametit, i-a spus: „Bombardaţi aeroportul din Damasc”. Nu s-a întâmplat nimic, întrucât Kissinger şi ceilalţi oficiali ai administraţiei ştiau suficient cât să nu acţioneze în baza unui edict inspirat de alcool

[abcde_f]

LINCOLN  images_6_.jpg (3.02K)
Number of downloads: 0

Mesajul secret din ceasul lui Lincoln era un mit până în acest an, când Muzeul Naţional de Istorie al SUA a descoperit în maşinărie un text scris de ceasornicarul preşedintelui. Nici Lincoln însuşi nu a ştiut ce purta în buzunar.
Textul secret se referă la Războiul de Secesiune, iar ceasornicarul, Jonathan Dillon, vorbise despre acele inscripţii într-o ediţie de acum un secol a ,,New York Times’’ . Era un imigrant din Irlanda şi singurul simpatizant al Uniunii din atelierul de ceasornicărie unde lucra. Când s-a dat vestea că a început războiul, “aveam în mână ceasul lui Abraham Lincoln pe care trebuia să-l repar”, a scris Dillon. Aşa a ajuns să scrie în interior un mesaj precum “Fort Sumter a fost atacat de rebeli. Slavă Domnului că avem un guvern”. Stră-strănepotul lui Dillon, un avocat din New York, povesteşte că Jonathan romanţează puţin inscripţiile în povestea sa din ziar, unde acesta spunea că ar fi scris “primul foc s-a tras. Sclavia a murit”.
Directorul muzeului a constatat cu tristeţe că mesajul ceasornicarului nu conţinea textul despre sclavie, dar s-a arătat entuziasmat de impulsul acelui om obişnuit de a consemna atât de inedit importanţa istorică a acelor zile.

[mau77mau]

Atunci când ai doar 1,64 metri înălţime nu îţi găseşti prea uşor perechea. Însă pentru Bernie Ecclestone, de 78 de ani, înălţimea nu e o problemă pentru că iese numai cu femei de 1,80 metri. Şi eventual de... 16 ani.

Miliardarul de 78 de ani a fost surprins de paparazzi la ieşirea dintr-un club londonez, la braţ cu o tânără de doar 16 ani, care se mai şi împleticea pe picioare. Dincolo de diferenţa de înălţime de aproape 20 de centimetri, între cei doi sunt 62 de ani distanţă.

Dar, asta nu este o problemă pentru bossul din Formula 1. Evident el a explicat că micuţa Missy Mallick, care se ţinea de braţul lui este “o prietenă de familie şi că petrecerea la care tocmai participase era organizată cu prilejul aniversării celor 16 ani ai fetei”.

.........................

Cu ocazia asta putem fi mai intelegatori cu irinel

Fisiere atasate

•  Missy_Mallick_with_bernie_1.jpg (9.43K)
  Number of downloads: 30

Aceasta postare a fost editata de mau77mau: 06 June 2009 - 10:55 AM

[Sarah N....]

Cine a fost amanta profesorului Sigmund Freud
de Eva GALAMBOS | 29 IANUARIE 2007 (ziarul 'Gandul')

Inca in timpul vietii sale, in cercurile vieneze dar nu numai, au circulat zvonuri despre prezenta in viata profesorului Sigmund Freud - parintele psihanalizei si primul om de stiinta care, in atmosfera de pudoare exagerata a secolului al XIX-lea, a avut curajul sa vorbeasca despre importanta vietii sexuale - unei amante. Printre cei care considerau o certitudine a fost si Carl Gustav Jung, discipolul elvetian si apoi inamicul profesorului. Elevii lui Freud au respins vehement cele sustinute de Jung, afirmand ca Freud a avut intotdeauna o viata de familie exemplara si si-a iubit mult sotia. De curand mitul a devenit realitate si ceea ce pana acum a fost doar o supozitie, s-a confirmat scriptic. Da, profesorul Freud a avut o amanta, nimeni altcineva decat cumnata lui, Minna Bernays, sora Marthei Bernays, sotia mult iubita. Dovada - o semnatura in registrul hotelului Schweizerhaus din Maloja, Alpii elvetieni, din 13 august 1898, profesorul Freud certificand ca se afla acolo "cu sotia". Or, se stia ca in acea perioada Martha era la Viena si ca Freud a facut o calatorie, impreuna cu Minna in Elvetia, fapt despre care si-a informat sotia printr-o ilustrata, a relatat "The New York Times". Descoperirea semnaturii ii apartine sociologului german Franz Maciejewski, specializat in psihanaliza. In august 2005, el s-a aflat in Elvetia, pe urmele traseului facut de cei doi, pe care intentiona sa-l descrie intr-o viitoare biografie a lui Freud. La un moment dat, manat de un "instinct freudian", a revenit la hotelul din Maloja si l-a intrebat pe proprietarul hotelului care functioneaza si astazi, daca mai are registrele vechi. Rasfoind paginile ingalbenite, a dat de semnatura lui Freud: "Dr. Sigm Freud u Frau", abreviatie in germana pentru dr. Sigmund Freud si sotia. Proprietarul hotelului Schweizerhaus i-a declarat ca stia de existenta acestei semnaturi, dar voia sa o dezvaluie cand hotelul implinea 125 de ani. Minna Bernays, sora Marthei, si-a pierdut logodnicul in 1886 si nu s-a casatorit niciodata. Timp de peste 42 de ani a locuit impreuna cu Freud si sora ei pe care a ajutat-o sa-si creasca copiii. Biografii lui Freud au amintit ca, desi profesorul se indragostise de Martha, s-a simtit atras si de Minna, o femeie extrem de inteligenta si spirituala. Ei, si nu sotiei, ii citea lucrarile si discuta cu ea diferite aspecte ale cercetarilor sale. Desi a existat si ipoteza ca Minna ar fi ramas insarcinata si ar fi facut un avort la Meran, o statiune balneara din Austria, discipolii lui au negat vehement natura sexuala a relatiilor celor doi. Astfel, in 1953, Ernest Jones, fost student al lui Freud si primul sau biograf, a incercat sa risipeasca legenda "celei de-a doua sotii" a lui Freud, scriind ca "Freud era monogam convins. Sotia lui a fost singura femeie din viata lui intima si intotdeauna s-a situat inaintea tuturor muritorilor", a aratat Jones. Dupa cele descoperite de Franz Maciejewski, biografia profesorului va trebui modificata. Potrivit profesorului Peter I. Rudinsky, editorul revistei de psihanaliza "American Imago", "aceasta descoperire nu trebuie trecuta cu vederea, deoarece viata intima a oamenilor, asa cum a aratat insusi Freud, cu atat mai mult a celor ce se ocupa cu psihanaliza, are o importanta deosebita". Descoperirea a facut valva in multe tari, dar cel mai putin in Austria, patria natala a profesorului Freud. Potrivit Corneliei Vospernik, de la televiziunea austriaca ORF, la Viena, faptul ca Freud isi insela sotia cu Minna, ajunsese de mult "secretul lui Polichinelle".

[abcde_f]

THEODEORE ROOSEVELT

 images_2_.jpg (2.08K)
Number of downloads: 0 Theodeore Roosevelt, preşedintele SUA între 1901-1909, când era copil era o fiinţă plăpândă, bolnăvicioasă şi astmatică. Aşa că a început să îşi transforme corpul, ridicând greutăţi şi practicând boxul. Mai târziu, el s-a apucat de artele marţiale.
O fi fost Roosevelt un atlet neobişnuit, realizat prin propriile puteri, însă îi plăcea să mănânce în exces. Muşchii abdominali nu puteau ascunde un stomac născut din nişte mese copioase. De exemplu, pentru Roosevelt, un mic dejun tipic consta din căni uriaşe pline cu cafea şi 12 ouă. Da, 12. Rezultatul a fost arterioscleroza, care probabil i-a şi venit de hac.

Aceasta postare a fost editata de nimfa: 07 June 2009 - 01:47 PM

[abcde_f]

ION CREANGA  images_1_.jpg (3.15K)
Number of downloads: 0

12 decembrie 1858, Ion Creangă căpăta „Formalnicul atestat” de cleric. Aştepta cu nerăbdare căsătoria şi hirotonisirea. Nu s-a însurat la el în sat, nici cu Smărăndiţa pe care ,,o fi văzut-o mereu cu ochi galeşi”. G. Călinescu lămureşte problema: „În căsătoria ce-a urmat-o, Creangă n-a avut vreun factor sentimental, ci numai o socoteală profesională”. Se gândea să se aşeze la oraş, în căutarea unei biserici cu fată de măritat. Avea 21 de ani, înalt (1,91 m) încă subţirel, prelung la faţă, cu mustaţă fină şi bărbiţă tunsă, însprâncenat şi cu căutarea pătrunzătoare, şiret şi jovial în colţul buzelor. Cu trei ani înainte se ungea seara „cu seu amestecat cu muc de lumânare şi aluna ursă, ca să-i crească barba deasă.”
Creangă umbla prin vara lui 1859, „teleleu” prin Iaşi. Îi sări în ajutor preotul Ivanciu:
- Măi băiete, nu-i păcat de tinereţile tale să umbli aşa teleleu?… Mai bine te-ai însura ş-ai intra în rândul oamenilor.
Pus pe petit, popa Ivanciu îi găseşte ca mireasă pe Ileana, o fetiţă de numai 15 ani, fata părintelui Grigoriu de la biserica „Patruzeci de Sfinţi”. Ioan Grigoriu, văduv şi care voia să scape de-o grijă îşi dă acordul, astfel că la 23 august avu loc cununia. Din „binefacerile căsătoriei” rezultă, la un an de zile, pe 19 decembrie 1860, un băiat pe care-l numi Constantin.
„Anecdota spune că nu mult după hirotonisire, Creangă şi cu prietenul său, Ienăchescu, au plecat să dea singuri, fără diaconiţe, o raită pe la mănăstiri şi că într-una din zile Creangă cunoscu o tânără maică Evghenia de neam boieresc şi cu mare avere, frumoasă şi sprinţară”. „Se pretinde chiar că maica Evlampia sau Evghenia i-ar fi născut mai târziu un băiat Valeriu, mort la vârsta de 15 ani”. G. Călinescu adaugă: „Lucrul în sine nu e dovedit, dar spiritul anecdotei este probabil”. Şi totuşi…
În 1867, Creangă primeşte o lovitură zdravănă chiar din propria sa casă. Ileana, soţia sa, îl părăseşte, nemaivoind a mai trăi cu el ,,nicio zi”. Cauzele sunt multiple: Creangă „n-a fost iubit de nevastă”. El susţine însă că necazul lui se datora din „răutatea şi corupţia unui călugăr”. Rudele lui „o bănuiau pe Ileana de necredinţă şi susţineau că fusese prinsă cu un bărbat în casă la Târgu Neamţ”. Şi, ar mai fi o cauză: Creangă era adeptul ideii că „femeia nebătută e ca moara neferecată”. Niciun cuvânt despre infidelitatea soţului cu maica Evghenia şi despre copilul lor Valeriu. Aşadar, aventura lui Creangă cu măicuţa nu avusese loc până atunci.
Rămas singur, diaconul Creangă „fu fericit când, redevenit ţăran, îşi luă o ţiitoare din prostime pe care o ţinu cum se ţin femeile la depărtare şi-o bătu în lege cât crezu că se cuvine”. Se pare că aventuri ar fi avut adeseori, fie la Iaşi, fie la Piatra Neamţ, fie la Sculeni. Va nota chiar el: „Astăzi 16 ianuarie 1872 s-a întâmplat un făcut accident pentru mine”. Totuşi, Calinescu arată: „Lucrurile trebuie să fi mers foarte prost şi Creangă se porni în căutarea unei ţiitoare”.
În 1884, Creangă a venit pentru prima data la Slănic Moldova „pentru băi”. S-a simţit mai bine şi în vara lui 1885 îşi face din nou apariţia aici. Are 48 de ani, „copt” „e vesel”, spune „poveşti, snoave, la masă sau pe drum, sau stând sub un fag. Slănicul era plin de învăţătorime şi profesorime, care se înţelege, înconjurau pe povestitor cu respect şi simpatie”. Toţi voiau să facă „cu părintele Smântână” poze pe tinichea. Creangă avea „o poftă nebună de vorbă şi veselie” şi „stimulat de aerul rece şi de băi mânca cu o poftă sporită”. Într-una din zile, se pare, i-a ieşit în cale maica Evghenia Costache, „tânără şi sprinţară”. Tot la Slănic e posibil să se fi consumat ore şi de ce nu, zile de dragoste! Mai mult ca sigur că din idila lor s-a născut băiatul Valeriu.
Era pasibilă de o asemenea faptă o călugăriţă? Da. „Călugăriţele - scria Călinescu, erau atunci în cea mai mare parte fete fără vocaţie monahală, aruncate la mănăstire din socoteli familiare… Maicile trăiau în case proprii strânse in jurul unei ogrăzi, având cele mai bogate apartamente cu mobile la modă, argintărie şi vase de porţelan“. Fireşte că fuga de la mănăstire nu mai însemna în aceste condiţiuni nimic scandalos şi oricând o maică putea ieşi spre a se mărita, de găsea cu cine.
Şi Creangă în tinereţe, mărturisea de ce pleca din Iaşi: prinsese „gust de călugărie”. Ce s-a întâmplat cu acest Valeriu? A trăit doar 15 ani. Dacă primul copil, Constantin a ales uniforma militară, Valeriu să fi urmat cariera ilustrului povestitor!?.

[abcde_f]

D'exiles Prevost,

cunoscut şi sub numele de abatele Antoine Francois, este un prozator francez rămas celebru datorită romanului "Manon Lescaut" scris în 1731, în care prezintă decăderea morală a nobilimii feudale, lucrare prin care inaugurează exotismul în literatura franceză.
Călugărindu-se, el a avut parte de o moarte tragică, dar şi neobişnuită. După cum relatează unii istorici, pe 25 noiembrie 1763, după ce a luat cina la călugării benedictini de la Mânăstirea Sfântului Nicolae din Acy, abatele a fost lovit de apoplexie şi a căzut la rădăcina unui copac în pădurea Senlis, în locul numit Croix-de-Courteuil, unde a fost găsit a doua zi, fără simţire, ţeapăn şi îngheţat.
Fiind crezut mort, justiţia a dispus să i se facă autopsia, pentru a se află adevărata cauză a morţii. în momentul când bisturiul i-a deschis toracele… "cadavrul" a scos un răcnet care a cutremurat sala de operaţie. Îngrozit, chirurgul a încercat să-şi coase pacientul la loc, dar rana era prea adâncă şi ghinionistul abate n-a mai putut fi salvat. A fost înmormântat la mânăstirea benedictină unde se ospătase pentru ultima oară.

Aceasta postare a fost editata de nimfa: 09 June 2009 - 05:17 PM

[abcde_f]

Al.Ioan Cuza


De-a lungul istoriei, au existat iubiri pasionale, unele durabile şi strălucitoare, altele trecătoare sau discrete, mulţi parteneri preferând iubirea ascunsă, ferită de ochii lumii. O frumoasă poveste de dragoste a avut loc între Maria Obrenovici, fiica lui Costin Catargi, şi Alexandru Ioan Cuza, apreciată de unii, acceptată de Elena Cuza, soţia domnitorului, dar criticata vehement de alţii.

Dacă despre Al. I. Cuza nu cred că mai e nevoie să amintim cine a fost, ar fi interesant să vorbim puţin despre Maria Catargi, femeia care i-a tulburat sufletul domnitorului român, deşi acesta era un om căsătorit.

Maria, s-a născut la Iaşi în 1835. A fost căsătorită cu un general sârb, a devenit apoi soţia lui Efrem Milos Obrenovici, mort în 1860, cu care a avut un băiat, Milan, viitorul rege al Şerbiei. Era mai tânără decât Elena Cuza cu 10 ani, mai frumoasă şi mult mai feminină. Dorea din tot sufletul să ia locul Elenei, motiv pentru care a întrebuinţat toate armele arsenalului feminin.


Domnitorul îi cumpărase o locuinţă pe strada Amzei, nr. 3 din Bucureşti, cu mobilă luxoasă, adusă de la Paris, cu covoare comandate în Orient şi tablouri ale unor pictori celebri.

În urma iubirii pasionale ce a avut loc între ea şi domnitor au rezultat doi copii înfiaţi de Elena, deoarece nu putea să-i ofere lui Cuza acest dar. Cei doi băieţi au primit numele de Alexandru şi Dimitrie. Primul suferea de o boală cardiacă. În 1889, s-a căsătorit cu Maria Moruzi şi după şase luni, a murit la Madrid în timpul unei excursii. Cel de-al doilea avea o afecţiune pulmonară incurabilă, motiv pentru care, deprimat, s-a sinucis în 1888, la Ruginoasa.

Gurile rele şopteau pe la colţuri că Elena Cuza a fost deosebit de răbdătoare cu interminabilele aventuri ale soţului. Şi-a permis, totuşi, câteva clipe de consolare în braţele căpitanului Mitica Pruncu şi ale colonelului Mavrichi.

Destinul tuturor celor 2 participanţi a acestei aventuri amoroase a fost tragic. Al. I. Cuza, după ce a fost forţat să abdice în anul 1866, şi a luat drumul exilului, a murit la doar 53 de ani, în urma unei complicaţii la plămâni. Amanta sa, Catargi, s-a sinucis la Dresda, în anul 1876. Există şi bănuiala că a fost asasinată pentru spionaj. Elena Cuza, soţia lui Cuza, a mai trăit mult timp după aceea, şi s-a stins abia în 1909, la vârsta de 83 de ani..