http://www.scribd.com/doc/10323541/Hipnoza...lie-P-Vasilescu
Hipnoterapia este o formă de psihoterapie ce combină inducţia transei hipnotice cu tehnici individualizate de consiliere. Foarte pe scurt, hipnoterapia este terapia sub hipnoză care ajută oamenii să se refacă.
Hipnoterapia se prezintă ca un sistem de intervenţie spectaculoasă şi rapidă, care remodelează sentimentele de competenţă şi de încerdere în sine ale clientului, fiind foarte utilă în rezolvarea unei arii largi de probleme.
Hipnoterapia presupune o abordare holistică a însănătoşirii, vindecării şi a stării generale de bine a individului. Unul din scopurile hipnoterapiei este acela de a contribui, prin intermediul relaxării, la eliminarea tensiunilor şi la restabilirea completă a controlului vietii individului.
Fiecare hipnoterapeut dispune de unelte specializate, tehnici şi un fond de cunoştinţe specific ariei de consiliere psihologică sau psihoterapiei.
Hipnoterapia îmbracă trei forme:
1. terapia centrată pe simptom ( are ca obiectiv eliminarea simptomului);
2. psihoterapia analitică – hipnoanaliza (combinaţia hipnozei cu psihanaliza)
3. sisteme de psihoterapie în care hipnoza se combină cu foarte multe tehnici de psihoterapie scurtă de orientare comportamentală şi experienţială.
De asemenea, hipnoterapia poate fi aplicată şi în susţinerea oricărui pacient cu afecţiuni organice.
Hipnoterapia actioneaza pe doua cai
Hipnoterapia are o utilizare relativ recenta. Nu se stie cu exactitate cind a fost intrebuintata pentru prima data, dar a fost mentionata in publicatiile americane dupa cel de-al doilea razboi mondial (hypnotherapy). Astazi, ea este foarte utilizata. Termenul de hipnoterapeut, la fel ca si cel de hipnoterapie nu desemneaza nimic precis. Parerea lui J.A. Malarewicz este ca: Hipnoza insasi nu este o terapie. Ea este unul dintre instrumentele pe care terapeutul il poate utiliza in fata unei situatii anume, in functie de experienta, de specificitatea situatiei si in functie de dorinta pacientului. Studierea fenomenelor hipnotice nu permite elaborarea unei teorii care sa serveasca drept baza la utilizarea lor terapeutica.
Mijloace si instrumente folosite in psihiatrie
In ciuda bazelor sale fragile, hipnoterapia tinde sa se constituie ca o disciplina autonoma. Ea dispune de mijloace si instrumente practice folositoare in terapeutica, mai ales in psihiatrie.
Hipnoterapia oscileaza intre doi poli:
instrument de cunoastere si de adevar, permitind accesul la mecanismele psihice inconstiente ale subiectului
instrument de influenta, permitind medicului sa influenteze bolnavul si sa-l dirijeze catre vindecare.
Hipnoterapia este un loc de intilnire intre pacient si terapeut, unde acesta din urma, prin sugestiile pe care i le insuseste pacientului, ii permite sa se vindece singur. In aceasta relatie nu exista dominant/dominat, relatia este de colaborare. Hipnoza este o stare naturala de spirit. Nu este vorba despre nimic artificial sau supranatural. Fiecare poseda o capacitate naturala de a raspunde la hipnoza.
Hipnoza, stare de constienta modificata
Hipnoza este momentul dintre starea de veghe si somn, momentul in care, aproape sa adormiti, nu sinteti nici complet treaz, dar nici nu dormiti. Pacientul aflat sub hipnoza se afla intr-o stare de relaxare fizica si de concentrare mintala. El isi poate explora resursele interioare, capacitatile fizice, dar si mintale, si poate vedea lucrurile diferit de gindirea constienta normala. Se poate spune de asemenea ca este o stare de constienta modificata de o transa realizata de terapeut sau chiar de pacient insusi.
Transa hipnotica nu inseamna somn
In ciuda numelui originar din grecescul hypno, care inseamna somn, si contrar cu ceea cred majoritatea oamenilor, starea hipnotica nu are nimic de-a face cu somnul obisnuit, este vorba despre o stare de ralaxare care atinge diferite niveluri de profunzime. De fapt, persoana ramine mereu constienta de ceea ce i se intimpla, chiar si in timpul celei mai profunde transe. Persoana isi limiteaza, dupa bunul plac, starea de atentie. Terapeutul nu-si exercita niciodata controlul asupra pacientului, caci acesta din urma produce transa voluntar, la indemnul hipnotizatorului. Orice sedinta de hipnoterapie incepe printr-o inductie, adica prin crearea unei stari de relaxare, care-i permite pacientului sa intre in transa. In transa hipnotica nu se poate vorbi despre somn, caci, spre deosebire de somn, in transa hipnotica se poate auzi in mod clar ceea ce se spune in jur, in acest sens, pacientul pastrind comunicarea constanta cu terapeutul.
Comunicarea cu inconstientul
Pacientul aflat in transa manifesta o constienta selectiva. Corpul si spiritul se afla intr-o stare de pasivitate, ceea ce-i permite sa ajunga la un nivel mai inalt de comunicare cu propriul inconstient. Terapeutul nu exercita nici o presiune asupra pacientului lucrind cu el intr-o relatie de incredere, bazata pe comunicare, pentru a-i solicita propriile capacitati de vindecare si de rezolvare a problemelor. Hipnoza moderna este o colaborare intre pacient si terapeut. Unui pacient nu i se va cere sa faca ceva ce este contrar moralei sau dorintei sale.
Contact
Facebook
Twitter
RSS
