[PunkY StylE]

Nu stiu cat de mult ma cunoasteti voi, dar cred ca sunteti singurele persoane la care pot sa ma descarc ... am 16 ani si tot ce pot sa spun este ca nu am pe nimeni aproape! Parintii mei parca sunt salbatici, n-am putut niciodata sa vorbesc cu mama despre problemele unei fete, despre absolut nimic.Ba mai mult, acum vreo 2 saptamani mi-a zis "MORI!" in timp ce ne certam.Eu consideram ca e fiinta care ar trebui sa ma ajute cel mai mult, mai ales la varsta asta cand am nevoie de atata sustinere si intelegere... de fiecare data tipa la mine si face ca toate alea, chiar si cand imi e rau. Daca incerc sa o iau in brate si sa ma apropii de ea ma respinge si spune sa o las in pace ca ii e cald ca nu stiu ce. Inteleg ca are problemele ei dar nu trebuie sa si le descarce pe toate pe mine. Eu nu mai suport, m-am imbolnavit, am luat antidepresive, am tensiunea foarte mare numai din cauza asta... Celor de varsta mea degeaba le spun pentru ca nu ma inteleg, nu ma asculta, iar persoane mature cu cunosc asa pentru a ma putea descarca la ele...Doar un "prieten" am caruia i-am spus acum cate ceva si a zis ca incearca sa ma ajute cat poate.... dar nu stiu ce sa zic... eu mai incercat sa ii zic mamei ca ma deranjeaza, dar fara rezultat:a tipat la mine ... acum iar m-am certat cu ei si efectiv nu mai suport! Am tipat am aruncat cu toate alea... pur si simplu nu stiu ce sa mai fac... ma simt atat de mica intr-o lume atat de mare... Sunteti singurele persoane mature care ma mai pot ajuta...

[K0ntr0VerSy]

Niciun 'ajutor!'

Situatia ta e buna spre foarte buna.
La varsta asta, si chiar dupa implinesti magica varsta de 18 ani (cand te asigur ca nu remarci nicio diferenta), toti au probleme de genul asta cu parintii.
Iar 'informatia' asta trebuie sa te linisteasca.

Sigur, e destul de descurajant sa fii respinsa la modul asta de catre mama, insa conotatiile pe care le dam matriarhatului nu coincid intotdeauna cu realitatea.
Sad but true.

Incearca sa judeci cat mai rational, gaseste-ti preocupari si surogate pentru afectiune daca intr-adevar parintii tai te resping asa cum sustii.
Usor nu este. Insa nu si imposibil.

[Rami]

PunkY StylE, la May 27 2009, 11:39 PM, a spus:

...

Adolescenta implica in toate situatiile divergenta cu parintii , din varii motive. Diferentele de conceptii , de idei,de atitudini, duc la o perfecta incompatibilitate a tanarului cu parintii. Cred ca toti am trait asta , in mai mica sau mai mare masura. Vestea buna este ca are un final. Si ca poti supravietui.

[stupid_me]

Mie mi se pare ca tu deja ai inceput sa te ridici asupra conditiei tale. Se intampla si la case mai mari. Ce gandesti tu acum si ce te preocupa pe tine, in mod normal ar trebui sa fie material de studiu pt mama ta, si nu pentr tine. dar iar, nu e vina ei ca e mai slabuta de spirit..si nu doar de mama, ci ca si persoana.

Esti deja mare si tre sa faci diferenta intre comportament general si comportament subiectiv. daca mama ta nu e o persoana afectiva ca asa e ea, cam trebuie sa accepti ca din partea ei nu o sa ai parte de iubirea aceea de care sigur tu ai auzit la prieteni, ai vazut in filme, ai citit in romane.

Ei, dar macar tu cand vei avea copilul tau, il vei imbagoati sufleteste mai mult.

Accepta faptul ca duci crucea unui om mai evoluat decat parintii tai. Categoric e mai greu, dar poate fi si mai frumos totodata.

Cat despre comunicare cu adulti, poti incerca si aici pe forum..si posibil sa te dedai pe langa o matusa, vecina mai apropiata..mama a unei prietene. Sau poti sa iti cauti singura raspunsuri prin carti. Citeste mult si garantat jumatate din problemele tale se vor calma, pentru ca vei intelege ca defapt nu sunt probleme.

[BlueSugar]

Eu cred ca este perioada tipica de trecere din adolescenta spre maturitate.
Acum depinde si de tine.De ce te certi asa rau cu ei?Tu nu faci niciodata prostii care sa ii supere?
Inteleg,parintii nu ar trebui sa spuna asemenea cuvinte copiilor,dar nici copiii nu ar trebui sa arunce cu ce le vine in mana.
Daca mama ta te respinge,incearca alte cai de apropiere.Fa-i surprize,vino cu note mari,trezeste-te intr-o dimineata inaintea ei si fa-i o cafea,apoi stati amandoua la masa si vorbeste despre ce iti vine in cap.Fara reprosuri,fara nimic,pur si simplu vorbaraie.
Dupa ce mancati,spune-i sa mearga la televizor ca speli tu vasele si faci ordine.Sunt lucruri marunte ce pot fi facute.
Daca merge la munca,scrie un biletel mic pe care sa il pui in agenda ei in care sa scrii un ''te iubesc mama si iarta-ma ca ieri te-am suparat!"
Sunt zeci de solutii.Eu inteleg cum te simti,am trecut prin asta.Totul este sa accepti ca nu numai ei sunt de vina,o parte din vina ai si tu.Urasc sa spun asta,dar am avut si eu 16 ani si stiu in ce hal imi suparam parintii de ajungeau sa-mi spuna ''mori'' sau ''tarfa esti'' si multe altele....
O mica deschidere si intelegere a parintilor tai nu strica sa stii.
Chiar de par invechita o sa iti spun totusi ca parintii tai au trecut si ei prin asta si probabil stiu ce e mai bine pentru tine.
Off adolescenta,grea boala este,pentru parinti si pentru copii.

[babs]

eu aveam probleme cu taica-miu la un moment dat. era nervos, servici bla bla si isi descarca nervii pe mine: orice chestie cat de mica il facea sa tipe la mine. am indurat eu asta ceva vreme (plans, tristete, insomnii) pe urma i-am zis frumos ca daca 'vorbeste' asa cu mine eu il ignor. pur si simplu daca incepea sa tipe nu-l bagam in seama, sau ma uitam la el si ma gandeam la cu totul altceva decat situatia de fata. l-am lecuit de boala rastitului la mine in vreo cateva saptamani

ai doar 16 ani,,, mai asteapta un pic si o sa vezi ca apele o sa se linisteasca. eu mi-am cunoscut cei mai buni prieteni la varsta asta. nu stiam atunci ca vor fi cei mai buni prieteni ai mei,, dar 5 ani mai tarziu,,they're still there. si parintii mei sunt super! ..dar mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama de asta

hai, fruntea sus.. nu mai fii trista. crede-ma se poate si mai rau

[Dix]

"Cunosc asemenea probleme cu parintii. Tu nu esti deloc vinovata in treaba asta. Cu mama ta este problema nu cu tine. Poate si ea are probleme foarte mari si nu mai are mult chef sa fie draguta cu tine . Sau poate chiar atunci prinzi momentul sa vorbesti cu ea cand e nervoasa si obosita si de aceea iti raspunde in asa fel. De aceea ti-as sugera sa eviti discutii in sens negativ cu mama ta cand vezi ca e nervoasa, obosita, sau cand nu are chef. Incearca si ii faci pe plac si sa incerci sa faci pentru ea ce vezi ca ii place. Incearca sa vorbesti cu ea si sa ii explici frumos si dragutz sentimentele tale stresurile tale si chiar depresiile tale care fac referinta la comportarea ei cu tine. Daca nici asta nu da nici un rezultat nu dispera. Ai o viata lunga inaintea ta si nu merita sa te stresezi. Si te inteleg ca e ft. greu. Dar totdeauna trebuie sa mergi inainte."

Am rugat-o pe fiica mea sa-ti raspunda pentru ca e mai apropiata in varsta de tine si simte mai bine situatia prin care treci.

Din partea mea, doar atat vreau sa iti spun ca, din pacate, cei mai multi trec in aceasta perioada printr-o mare criza sentimentala, ce se datoreaza, printre altele, secularizarii intense a societatii de azi.

[Ryea]

PunkY StylE, la May 27 2009, 11:39 PM, a spus:

Ba mai mult, acum vreo 2 saptamani mi-a zis "MORI!" in timp ce ne certam.Eu consideram ca e fiinta care ar trebui sa ma ajute cel mai mult, mai ales la varsta asta cand am nevoie de atata sustinere si intelegere... de fiecare data tipa la mine si face ca toate alea, chiar si cand imi e rau. Daca incerc sa o iau in brate si sa ma apropii de ea ma respinge si spune sa o las in pace ca ii e cald ca nu stiu ce.

E greu pentru ca esti debusolata. Mama este fiinta care trebuie sa te iubeasca cel mai mult pe lumea asta, sa iti ierte orice si sa fie mereu alaturi de tine la greu. Dupa cum vezi nu e asa. Nu numai ca nu se comporta in acest fel dar te respinge si fizic.
Singura concluzie pe care trebuie sa o tragi tu din toata aceasta poveste e ca nu te iubeste.

E greu sa accepti ca propria ta mama nu te iubeste dar odata ce ai constientizat acest lucru iti va fi mult mai usor. In primul rand nu vei mai fi confuza si vei intelege de ce se comporta asa cu tine. Nu vei mai astepta de la ea ceea ce nu iti poate da. Nu ii datorezi nimic ea va fi mereu dezamagita de tine si va incerca sa te traga in jos.

Acum esti tu cu viata ta. Mediteaza la ea si vezi ce poti face in viitor. Fa-ti prieteni, fa sport sau alte lucruri care iti fac placere, ocupa-te de scoala, incearca sa fii fericita independent de iubirea si acceptarea mamei tale. Daca nu te aduni si nu lupti pentru fericirea ta, te va strivi cu indiferenta ei.

[PunkY StylE]

Multumesc pentru ajutor ... ca sa va raspund tuturor...
De ce ma cert asa rau cu ei? ... Nu stiu ... de exemplu ieri n-am mers la scoala pentru ca mi-a fost foarte rau si a trebuit sa stau in pat toata ziua ... abia m0am ridicat sa ma duc sa mananc.. si am sunat-o si i-am zis si s-a ofticat ca nu ma duc la scoala, iar apoi cand a venit acasa nici n-a intrat bine pe usa ca a inceput sa tipe cat o tinea gura ca am stat acasa toata ziua si nu am facut nimic, ca n-am spalat farfuria si i-am zis ca n-am putut dar nu mai stiu exact ce a zis... stiu ca a incheiat cu un "Da-o dracu de farfurie" si o usa trantita.Deci ne certam din tot felul de prostii si daca ridic eu tonul incepe tata sa ma certe si sa tipe... daca ii zic sa vorbeasca mai calm ii zic degeaba.
Toate prostiile pe care le fac eu ... ar fi faptul ca imi mai las cateodata farfuria nespalata, nu sterg praful si cam atat.
Legat de notele mari ... vin cu note mari dar nu cred ca o intereseaza in mod deosebit... imi zice "Bravo" rastit.
... Ea nu isi bea cafeaua dimineata, o bea seara.Si reuseste sa doarma.Iar daca ar sa i-o fac eu ar zice ca nu stiu eu sa fac cafeaua cum o face ea... nici nu cred ca ar bea-o.
Daca ii zic sa mearga la tv ca spal eu farfuriile, o si vad cum zice cu vocea aia exagerata "Ei na, le speli tu acuma, a dat harnicia in tine, mai am o groaza de treaba aici, hai pleaca si lasa-ma."


Ieri dupa ce ne-am certat nici nu am mai bagat-o in seama... a vorbit singura, n-am mai mancat cu ei cand m-au chemat... azi am de gand sa fac la fel ... si stiu ca aseara m-a cam tratat si ea cu indiferenta pentru ca stie ca eu iert foarte repede si ca azi voi vorbi cu ea ... dar o sa incerc sa nu ... si daca ma gandesc bine v-a trebui sa o ajut sa inroseasca oua ca e Inaltarea... nu stiu ce o sa fac, cred ca o sa ii zic tot ce nu-mi convine de la cap la coada...

Aseara ne-am certat mai rau pentru ca eu vroiam sa imi ia papagal... si le-am zis ... si au fost de acord... mama incepuse sa ma streseze sa caut pe la crescatorii de pe net, ca vroiam Micul Alexander si nu prea se gasesc astia in petshop-uri.Si m-am chinuit sa caut si am gasit o singura persoana care vindea pui... am luat legatura cu omul acela si mama mi-a spus sa ii zic sa mi-l aduca joi (adica azi) ... si i-am zis ... am programat ora, tot (urma sa merg cu tata); iar aseara cand i-am intrebat cum facem azi, au sarit amandoi cu gura, au cautat motive cum ca nu e timp de el, ca n-avem unde sa il lasam cand plecam de acasa etc... Si le-am zis "daca ati promis ceva, de ce nu va tineti de promisiune... eu m-am chinuit atata sa il caut, m-am facut si de rahat la omu' ala." si m-am ales cu un simplu "hai gata taci".


..... Si sa mai mentionez ca mama nici nu ma lasa sa am prieten, daca ii zic de un baiat, asa ca fap[t divers nici nu ma asculta... a zis ca nu ma lasa sa am prieten pana la 18 ani, ca ce fac, ma marit la 16?
Iar eu nu pot sa stau pana la 18 ani, se joaca cu sentimentele mele, n-am voie sa iubesc, sa ofer afectiune? Daca ea nu imi ofera ceea ce imi trebuie, caut si eu in alta parte... si am gasit persoane care chiar au putut sa-mi ofere....

[Ryea]

PunkY StylE, la May 27 2009, 11:39 PM, a spus:

Ba mai mult, acum vreo 2 saptamani mi-a zis "MORI!" in timp ce ne certam.Eu consideram ca e fiinta care ar trebui sa ma ajute cel mai mult, mai ales la varsta asta cand am nevoie de atata sustinere si intelegere... de fiecare data tipa la mine si face ca toate alea, chiar si cand imi e rau. Daca incerc sa o iau in brate si sa ma apropii de ea ma respinge si spune sa o las in pace ca ii e cald ca nu stiu ce.

E greu pentru ca esti debusolata. Mama este fiinta care trebuie sa te iubeasca cel mai mult pe lumea asta, sa iti ierte orice si sa fie mereu alaturi de tine la greu. Dupa cum vezi nu e asa. Nu numai ca nu se comporta in acest fel dar te respinge si fizic.
Singura concluzie pe care trebuie sa o tragi tu din toata aceasta poveste e ca nu te iubeste.

E greu sa accepti ca propria ta mama nu te iubeste dar odata ce ai constientizat acest lucru iti va fi mult mai usor. In primul rand nu vei mai fi confuza si vei intelege de ce se comporta asa cu tine. Nu vei mai astepta de la ea ceea ce nu iti poate da. Nu ii datorezi nimic ea va fi mereu dezamagita de tine si va incerca sa te traga in jos.

Acum esti tu cu viata ta. Mediteaza la ea si vezi ce poti face in viitor. Fa-ti prieteni, fa sport sau alte lucruri care iti fac placere, ocupa-te de scoala, incearca sa fii fericita independent de iubirea si acceptarea mamei tale. Daca nu te aduni si nu lupti pentru fericirea ta, te va strivi cu indiferenta ei.