[*fulgdenea*]

dar e acelasi articol
pe cine avem la New York ?


pe siteul UNICEF desene din Ucraina, cu dreptul la care face referire
sunt superbe
http://www.unicef.or.../media_328.htm#

un exemplu:

macar inca unul:

[tosca_5]

http://www.unicef.or...ite/364_378.htm

Am vazut un desen facut de Galyna - 15 ani , mi se parea staniu sa fie de un copil de 7-8 ani.



Paris -Grande Palais -Les Galeries nationales.

"De Byzance à Istanbul, Un port pour deux continents "



10 octombrie 2009 - 25 ianuarie 2010

Fisiere atasate

•  afis.jpg (42.8K)
  Number of downloads: 4

[tosca_5]

Alexandra Nechita ,"micuţa Picasso":„Trăiesc o viaţă luxoasă pe munca şi banii mei”

Cândva „micuţa Picasso”, Alexandra Nechita a devenit o superbă tânără de 25 de ani. A strâns până acum milioane de dolari din pictură, iar în prezent experimentează sculptura în bronz şi sticlă.

A devenit faimoasă prin picturile ei la vârsta de doi ani, iar la opt avea prima expoziţie în Los Angeles. Copilul-minune Alexandra Nechita şi-a continuat ascensiunea, iar piesele ei se găsesc în colecţii private ale unor nume ca Andre Agassi, Celine Dion sau Charlize Theron.

Ajunsă acum la 25 de ani, Alexandra este o încântătoare domnişoară, cu vise atât de mari că, spune ea, par ireale: experimentează sculptura în bronz şi sticlă şi vrea să creeze o capodoperă.

- Cum ai început să lucrezi în sticlă şi bronz?

- A început printr-o ofertă. Un atelier celebru din Veneţia, de pe insula Murano, tot insista să merg la ei şi să lucrăm pe aceste materiale. Îmi trimiteau tot timpul cataloagele lor, cu ceea ce făceau ei acolo, dar pe mine nu mă interesa la acel moment acest aspect.

Şi tatăl meu mi-a strecurat printre cărţi catalogul, în ideea că măcar o să privesc piesele şi poate îmi stârnesc interesul. Şi odată, din plictiseală, l-am răsfoit. Am rămas cu gura căscată. Ce minunăţii colorate din sticlă făceau ei acolo! Aşa că am plecat şi am stat în insula Murano ceva timp şi am început să lucrez.

- Cât de des sunt aşezate picturile tale în expoziţii?

- Asta a devenit aproape o rutină pentru mine, pentru că am în fiecare lună câte o expoziţie undeva în State. Acum, în noiembrie, mă duc în Thailanda, apoi în Hong Kong… aproape în toată lumea. Sunt destul de norocoasă, nu mă plâng deloc.

- În ce stadiu se găseşte proiectul pe care l-ai dezvoltat ca Ambasador al Păcii? Ai realizat o statuie imensă din oţel în Singapore şi ai declarat că urmează alte şase.

- Da, m-a mâncat limba... (râde) Acum toată lumea mă întreabă când le fac. Este un proiect pe care vreau să-l desfăşor pe parcursul vieţii mele: şapte statui, câte una pe fiecare continent. Mi-a luat patru ani să o fac pe prima. Vă daţi seama, are 17 metri înălţime. Următoarea va fi în SUA, apoi Europa... în Antarctica nu ştiu când ajung.

- Ar putea fi România locaţia pentru proiectul pe Europa?

- Ar avea cel mai mare sens să fie aici. M-ar încânta foarte mult.

- Pictezi foarte mult şi lumea se întreabă de ce eşti aşa prolifică. Simţi atât de acut nevoia să te exprimi?

- Absolut. Este singurul lucru care îmi conferă atâta plăcere. Sigur, sunt unele zile când mă simt devastată sau înfuriată şi atunci pânza cuprinde toate emoţiile acelea. Dar forţa, motivaţia principală este nevoia simplă de a spune ceva. Când cuvintele nu mă ajută, când oamenii mă dezamăgesc, simt că este un loc unde nu sunt judecată şi nu trebuie să mă justific nimănui.

- Ai scris o carte, „Mâini şi porumbei”, şi Larry King ţi-a scris prefaţa. Aveţi o relaţie mai specială?

- S-a oferit să o scrie şi este şi colecţionar al lucrărilor mele. Dar el este foarte potrivit pentru că nu are un background în artă, este ca orice om obişnuit care îmi priveşte picturile. Este absurd că arta pare inaccesibilă, adică pare rezervată doar pentru cei mai bogaţi şi cei mai deştepţi...

E cea mai mare porcărie, pentru că arta a început ca o nevoie primară, cu desene pe pereţii peşterilor. Sigur că expoziţia de galerie este cu şampanie şi oameni îmbrăcaţi foarte şic şi vin acolo cei care au bani. Dar cred că oricine ar trebui să se simtă confortabil să intre într-o galerie, într-un muzeu, chiar dacă nu sunt critici de artă sau intelectuali. Să privească doar pentru că le place să privească. Arta este acum o industrie prea cool.

- Celebritatea aceasta care te-a însoţit de mică nu te-a afectat?

- Nu. Părinţii mei au stat cu gura pe mine zilnic. Oricând aveam şi o nuanţă de aere, nu era permis. Până la urmă contează mediul în care te dezvolţi, iar în cazul meu, fiind expusă la o vârstă atât de fragedă, era ocazia perfectă să devin o pierdută şi jumătate. Dar nu s-a întâmplat.

- Nu ai sentimentul că nu mai ai ce să îţi doreşti?

- Eu am standardele ridicate acum la un asemenea nivel încât visurile mele nu mai sunt realiste. Dar nici nu vreau să fie, vreau să fie imposibile, să am capacitatea să împlinesc ceva extraordinar.

- Spui că eşti un om obişnuit. Cât de obişnuită este însă viaţa ta?

- Normal că trăiesc o viaţă destul de luxoasă şi o duc extraordinar de bine, şi călătoresc, şi am vacanţe minunate, iubesc să merg la cumpărături, bla, bla, bla. Totul pe munca şi pe banul meu, normal. Asta e o senzaţie pe care nimeni şi nimic nu ţi-o poate da, că tu cu mânuţele tale ai făcut ceva. Când nu lucrez şi când nu mă închid în atelier câte trei zile... fac lucruri obişnuite.

- De exemplu...

- Merg la filme, ador să joc şarade, ştii chestia aceea când trebuie să interpretezi o situaţie, fără să vorbeşti... Mimă cred că se cheamă. În fiecare sâmbătă jucăm asta, eu şi prietenii mei. Bem, fumăm şi jucăm mimă. E cea mai tare chestie! Apoi îmi place să mănânc enorm. De cel puţin patru ori pe săptămână ies să mănânc în restaurante noi.

- Se întâmplă să dispari trei zile?

- Da. (râde) Am încercat mai rar de când sunt într-o relaţie. Nu poţi să mai dispari aşa, pur şi simplu, că te sună iubitul şi întreabă: „Hei, ce faci, e totul în regulă? Îmi dai cumva papucii?”. Am învăţat să devin mai civilizată în felul ăsta.

- Vorbiţi româneşte în familie?

- Da, sigur. Bunica mea a venit la noi în America, în vizită, când eu aveam patru ani. Părinţii mei lucrau de dimineaţă până seara şi nu aveam cu cine să stau, şi bunica s-a hotârât să lase totul în urmă şi să aibă grijă de mine. Vorbim româneşte, dar vorbim şi engleză. Vreau să spun că bunica a învăţat engleză în trei luni. Ea face cea mai bună ciorbă de perişoare din Univers. Dar la noi acasă este ca în orice casă de aici, din România. Televizorul mereu pe canal românesc, iar când avem petreceri e muzică românească.

- De ce crezi că ai primit acest dar, al talentului pentru pictură?

- Cred că toate au un sens. Eu încerc să îmi folosesc viaţa într-o direcţie destul de pozitivă. Şi abilităţile mele şi succesul şi banii care au venit, încerc să le pun în sprijinul unor organizaţii, să ajut cum pot. N-o să stau pur şi simplu să pictez, sunt o persoană destul de activă. Şi, la urma-urmei, ai o viaţă, câţiva ani acolo, de ce să îi duci numai pentru tine? Doar nu sunt numai eu pe pământul ăsta.

Mini cv



Născută în 1985, la Vaslui, România.
La opt ani deschide prima expoziţie la Los Angeles.
A fost numită Ambasador al Păcii de către ONU, la 15 ani, conducând un proiect cultural global ce include 100 de ţări.
A făcut primul milion de dolari din tablouri vândute la vârsta de 12 an
http://www.adevarul.ro/articole/alexandra-...-banii-mei.html


Alexandra Nechita

Fisiere atasate

•  windowslivewriternechitamamaslullaby_52a2alexandra_nechita_mamas_lullaby10.jpg (133.3K)
  Number of downloads: 7
•  Alexandra_Nechita_4.jpg (3.33K)
  Number of downloads: 8
•  Alxandra_Nechita_3.jpg (4.49K)
  Number of downloads: 7
•  Alexandra_Nechita_2.jpg (4.08K)
  Number of downloads: 7
•  Alexandra_Nechita_1.jpg (5.2K)
  Number of downloads: 5

[tosca_5]

Roma Expozitie Caravaggio 20 februarie- 30 iunie 2010



http://www.scuderiequirinale.it/Mediacente...dia.aspx?idc=77

[tosca_5]

Patru ore de stat la rand pentru a intra la una din cele mai formidabile expozitii "Caravaggio" la Roma , vizitatori sunt din toate colturile lumii ,amenajarea perfecta , semiumbra da vizitatorului posibilitatea de-a trai punctele de lumina din operele geniului care a fost (si este )Caravaggio.

[The Unknown]

Musical Instrument Museum
(Opening April 24, 2010)

4725 E. Mayo Blvd.
Phoenix, AZ 85050
(480) 481-2460
www.themim.org


La noi abia s-a deschis acest muzeu intr-o cladire special construit cu scopul de a expune multe curiozitati din lume. Inca n-am fost acolo dar la prima ocazie cand vine cineva in vizita, il avem pe agenda si acest obiectiv cultural.

[tosca_5]

The Unknown, la May 24 2010, 02:11 AM, a spus:

Musical Instrument Museum
(Opening April 24, 2010)

4725 E. Mayo Blvd.
Phoenix, AZ 85050
(480) 481-2460
www.themim.org


La noi abia s-a deschis acest muzeu intr-o cladire special construit cu scopul de a expune multe curiozitati din lume. Inca n-am fost acolo dar la prima ocazie cand vine cineva in vizita, il avem pe agenda si acest obiectiv cultural.

Vin eu!

[tosca_5]

http://www.debanat.ro/2011/01/amintiri-din...a-triade/?show=


http://www.evz.ro/detalii/stiri/casa-triad...tor-918348.html

Mircea Baniciu invitatul surpriza al artistei plasitice Elisabeth Ochsenfeld, initiatoarea acestui eveniment de exceptie.

MNEMOSYNING - ART MUSEUM TIMISOARA - JANUARY 2011 de Elisabeth Ochsenfeld si cei 87 invitatii din toata lumea.



Muzeul de Arta Timisoara , Afisul expozitiei si mununata Lil

Fisiere atasate

•  163998_1831278179295_1160592006_32231531_7556156_n.jpg (68.87K)
  Number of downloads: 0
•  Mureul_de_arta_Timisoara.jpg (48.96K)
  Number of downloads: 0
•  Baniciu_la_Triade.jpg (269.99K)
  Number of downloads: 0
•  fotografia_mea_mesteceni.jpg (6.84K)
  Number of downloads: 0

Aceasta postare a fost editata de tosca_5: 02 February 2011 - 02:47 AM

[tosca_5]

22 Dicembre 2010 - 27 Marzo 2011
Museo Dell!ARA PACIS Roma


Chagall. Il mondo sottosopra

La mostra intende illustrare, attraverso una selezione di circa 140 opere tra dipinti e disegni realizzati tra il 1917 e il 1982, provenienti da prestigiose collezioni pubbliche e private, la sua straordinaria e personalissima rappresentazione del mondo, un mondo ”sottosopra”, in cui Chagall mette in atto un capovolgimento dell’ordinamento classico, sfidando nelle sue opere le leggi di gravità e creando una forte affinità con l’universo pittorico proposto dai Surrealisti.
«Un uomo che cammina ha bisogno di rispecchiarsi in un suo simile al contrario per sottolineare il suo movimento» così come «un vaso in verticale non esiste, è necessario che cada per provare la sua stabilità». È questo il mondo “sottosopra” immaginato da Marc Chagall (1887 - 1985), raccontato in una eccezionale esposizione a venticinque anni dalla sua morte.

Il mondo sottosopra” arriva al Museo dell’Ara Pacis. In mostra 140 opere tra dipinti e disegni, alcuni dei quali inediti, proveneienti da collezioni private, dal Musée National D'art Moderne Centre Georges Pompidou e dal Musée national Marc Chagall di Nizza.
Sono molti gli approcci possibili all'opera di Chagall: la relazione con i movimenti d'avanguardia a cui si è accostato nel corso della sua vita, ma da cui si è poi sempre distinto per originalità; i temi legati alle sue origini russe ed ebraiche e i suoi contenuti spirituali; la sua capacità di servirsi di tecniche miste per superare le frontiere fra pittura e grafica.
Questa mostra ha scelto di indagare le affinità che l’artista condivise con i Surrealisti - anche loro seguaci della “rivoluzione” e del sovvertimento dei valori stabiliti - e il forte legame con la sua identità religiosa.
Osservando le opere di Chagall si può cogliere la peculiarità che contraddistingue l’universo dell’artista: i personaggi, gli animali, gli oggetti che popolano paesaggi complessi spesso sfidano la legge di gravità. Il mondo che Chagall raffigura è, nel vero senso del termine, un mondo “sottosopra” in cui «il tempo non ha sponde», per riprendere il titolo di un quadro degli anni Trenta, nel quale fidanzati, sposi, rabbini, musicisti, orologi a pendolo, carretti, asini, galli e il pittore stesso - che si è ritratto tante volte nelle sue tele - si abbandonano ad audaci acrobazie come i circensi, altro soggetto che l’artista raffigura tanto volentieri.
Questo mondo capovolto è senza dubbio il frutto di una visione che si è formata attorno a molteplici assi. Uno di questi è la religione ebraica, con i suoi racconti fondatori in cui il caos iniziale, l’esodo delle folle erranti e altri celebri episodi sembrano anticipare gli sconvolgimenti della storia recente, i suoi esili e le sue diaspore. La rivoluzione d’Ottobre alla quale Chagall prese parte è il secondo. Le immagini che l’artista crea restituiscono ai termini “rivoluzione” e “capovolgimento” la loro piena accezione fisica. I fattori culturali e artistici sono una terza fonte. L’opera di Chagall si colloca facilmente tra le tradizionali stampe popolari russe (lubki) e le immagini derivanti dal Surrealismo, dimostrando così di aver tanto ricevuto quanto innovato.
Osservare le opere di Chagall ci porta ad individuare le peculiarità che contraddistinguono l’universo raffigurato. Ogni singolo quadro, popolato da personaggi di un’altra epoca che abitano improbabili spazi, da animali trasfigurati di cui è difficile individuare la specie, dominato da architetture raccolte che ospitano scene quotidiane raffiguranti altrettanti spettacoli magici, permette di contemplare un mondo in cui il capovolgimento dell’ordine costituito può derivare tanto da catastrofi e tragici sconvolgimenti quanto dal fascino e dal piacere.
Ogni singola tela di Chagall contiene episodi nei quali gli esseri umani, gli animali e perfino gli oggetti sono stati spostati, mossi, collocati in un luogo “altro”. La loro immagine si è liberata da ogni tipo di realtà contingente e da ogni punto di ormeggio, così da risultare più facile per lo spettatore lasciarsi trasportare in un mondo “sottosopra”.

Curatore/i
Maurice Fréchuret Direttore dei musei nazionali del XX secolo delle Alpi-Marittime e Elisabeth Pacoud-Rème Responsabile delle collezioni al Musée National Marc Chagall

Fisiere atasate

•  chagall.jpg (15.71K)
  Number of downloads: 1