[adynastase]

De-a lungul timpului oamenii au cautat sa dea sens vietii...Din pacate acest lucru ,pentru multi, nu a dat rezultatul dorit...De ce ?Cum poate avea viata un scop?...Cum poti fi fericit alaturi de cei dragi?..Sa fie viata asta totul ?...

Mai devreme sau mai târziu aproape fiecare om se întreabă
care este scopul vieţii? Să lucreze din greu pentru a-şi îmbunătăţi
condiţiile de viaţă, să se îngrijească de necesităţile familiei, să moară după, probabil,
70 sau 80 de ani şi, apoi, să dispară definitiv? Un tânăr
care împărtăşea această concepţie spunea că nu există alt scop în viaţă decât „să trăieşti, să ai copii, să fii fericit şi, apoi, să mori“. Dar acesta să fie oare adevărul? Şi chiar se sfârşeşte totul odată cu moartea?
Jimmy Carter, fost preşedinte al SUA, a spus:
„Am descoperit că posedarea de lucruri şi folosirea lor
nu ne satisface dorinţa arzătoare de a găsi sensul [vieţii] . . .
Acumularea de bunuri materiale nu poate umple golul unei vieţi lipsite de siguranţă sau de scop“

Văzând cum condiţiile de viaţă devin mai grele, mulţi oameni se îndoiesc că viaţa ar avea un scop...
. Peste un miliard de oameni din populaţia pământului
sunt grav bolnavi sau subnutriţi, ceea ce duce anual la moartea a circa zece milioane de copii numai în Africa.
De asemenea, în sec XX-lea au murit din cauza războaielor de patru ori
mai mulţi oameni decât în ultimele patru secole la un loc.
Pretutindeni se înregistrează o creştere a delincvenţei, îndeosebi
a celei marcate de violenţă. Destrămarea familiilor, consumul de droguri, SIDA,
bolile sexual transmisibile, precum şi alţi factori negativi contribuie şi
ei la îngreunarea vieţii. Iar conducătorii lumii nu au fost capabili
să ofere soluţii la multiplele probleme care năpăstuiesc specia umană.
Nu este de mirare, aşadar, că oamenii se întreabă care este scopul vieţii!

[adynastase]

Învăţatul confucianist Tu Wei-Ming spunea:
„Sensul primordial al vieţii se găseşte în existenţa noastră umană obişnuită“.
Conform acestei opinii, oamenii ar trebui să continue să se nască,
să se zbată pentru existenţă şi să moară.
O asemenea perspectivă nu oferă prea mari speranţe. Dar este ea cel puţin adevărată?

Elie Wiesel, un supravieţuitor al lagărelor morţii naziste
din timpul celui de-al doilea război mondial, remarca: „
«De ce ne aflăm aici?» este cea mai importantă întrebare la care trebuie să răspundă fiinţa umană .
 . . Eu cred că viaţa are sens în ciuda crimelor absurde pe care le-am văzut“. Totuşi, el nu a putut spune în ce constă sensul vieţii.
Publicistul Vermont Royster a afirmat:
„În ce priveşte înţelegerea fiinţei umane, . . . a locului său în acest univers, nu suntem cu mult mai avansaţi decât la început. Continuăm încă să ne întrebăm cine suntem, de ce existăm şi încotro ne îndreptăm“.

Evoluţionistul Stephen Jay Gould remarca:
„Poate că tânjim după un răspuns mai «elevat», dar acesta nu există“.
Pentru aceşti evoluţionişti, viaţa este o luptă în care
supravieţuiesc cei mai bine adaptaţi, moartea punând capăt la toate.
Nici această concepţie nu oferă vreo speranţă. Şi, din nou se iveşte întrebarea: Este ea adevărată?Care este scopul vietii?...

Mulţi conducători religioşi spun că scopul vieţii constă în a trăi corect, astfel încât,
la moarte, sufletul persoanei să poată merge la cer şi să-şi petreacă veşnicia acolo.
Alternativa oferită celor răi este chinul veşnic în focul iadului.
Totuşi, potrivit acestei convingeri, pe pământ ar continua să domnească
aceeaşi existenţă lipsită de satisfacţie care a predominat de-a lungul istoriei.
Dacă scopul lui Dumnezeu ar fi fost însă ca oamenii să trăiască în cer,
asemenea îngerilor, de ce nu i-a creat în acest mod încă de la început, aşa cum a procedat cu îngerii?

Asemenea concepţii îi pun în dificultate chiar şi pe clerici.
Dr. W. R. Inge, fost vicar al Catedralei Sf. Pavel din Londra, spunea odată:
„Toată viaţa m-am zbătut să aflu scopul existenţei. Am încercat să rezolv trei probleme pe care le-am considerat întotdeauna fundamentale: problema eternităţii;
problema personalităţii umane; şi problema răului. Nu am reuşit. Nu am rezolvat nici una dintre ele“.....Oare care este sensul vietii ?

Care este efectul produs de atâtea idei diferite emise de erudiţi şi de conducători religioşi pe tema scopului vieţii? Mulţi reacţioneză asemenea unui bărbat în vârstă care a spus: „Aproape toată viaţa m-am întrebat de ce exist. Chiar dacă ar exista un scop, nu-mi mai pasă“.
Un număr foarte mare dintre oamenii care observă varietatea de păreri emise de religiile lumii ajung la concluzia că, într-adevăr, nu are importanţă ce anume crezi. Ei consideră că religia este doar un amuzament pentru minte, ceva care oferă puţină pace a minţii şi alinare, ajutându-te astfel să depăşeşti problemele vieţii. Alţii consideră că religia nu este decât superstiţie. Ei consideră că de-a lungul multor secole de speculaţie religioasă nu s-a răspuns la întrebarea legată de scopul vieţii şi nici nu s-a îmbunătăţit viaţa oamenilor de rând. Într-adevăr, istoria demonstrează că religiile acestei lumi au frânat de multe ori progresul omenirii şi au cauzat ură şi războaie.

Dar este oare cpsihiatrului Viktor Frankl:hiar atât de important să găsim adevărul cu privire la scopul vieţii? Iată răspunsul „Străduinţa omului de a găsi sensul vieţii constituie principala lui forţă motivaţională . . . Îndrăznesc să afirm că nu există nimic în lume care să-l ajute să supravieţuiască într-un mod atât de eficient chiar şi celor mai aspre condiţii, decât cunoaşterea faptului că viaţa are sens“.
Da este important sa cunoastem sensul vietii...

[adynastase]

Ideea că materia neînsufleţită ar fi putut veni în existenţă din întâmplare, printr-un accident
al hazardului, este puţin probabilă, practic imposibilă. Nu, nici unul dintre lucrurile vii de pe
pământ atât de minunat concepute nu ar fi putut veni în existenţă accidental, din moment ce orice proiect trebuie să aibă un proiectant.
Cunoaşteţi vreo excepţie? Nu există nici una. Şi cu cât este mai complicat proiectul, cu atât mai priceput trebuie să fie proiectantul.
De asemenea, putem ilustra această situaţie în felul următor: Când vedem o pictură o acceptăm drept
o dovadă a existenţei unui pictor. Când citim o carte, acceptăm existenţa unui autor. Când vedem o casă, acceptăm existenţa unui constructor. Când vedem un semafor, ştim că există un organ legislativ. Toate aceste lucruri au fost create cu un scop de către cei care le-au făcut.
Şi, în ciuda faptului că nu înţelegem, poate, toate aspectele cu privire la cei care le-au proiectat, nu ne îndoim de existenţa acestor persoane.

În mod similar, dovada existenţei unui Proiectant Suprem poate fi recunoscută din complexitatea,
ordinea şi modul în care au fost proiectate lucrurile vii de pe pământ. Ele poartă toate marca unei Inteligenţe Supreme.
Acest aspect este valabil şi în ce priveşte modul de proiectare, ordinea şi complexitatea universului cu miliardele sale de galaxii,
fiecare dintre acestea conţinând miliarde de stele. Şi toate corpurile cereşti sunt controlate de legi exacte, ca de pildă cele ale mişcării, căldurii, luminii, sunetului, electromagnetismului şi gravitaţiei. Pot exista legi fără să existe un legislator? Specialistul în astronomie dr. Wernher von Braun a spus:
„Legile naturale ale universului sunt atât de exacte încât nu ne este greu să construim
o navă spaţială care să zboare pe lună şi putem să calculăm durata zborului cu o precizie de fracţiune de secundă. Aceste legi trebuie să fi fost stabilite de cineva“

[Enki]

adynastase, la Apr 13 2009, 01:56 PM, a spus:

De asemenea, putem ilustra această situaţie în felul următor: Când vedem o pictură o acceptăm drept
o dovadă a existenţei unui pictor. Când citim o carte, acceptăm existenţa unui autor. Când vedem o casă, acceptăm existenţa unui constructor. Când vedem un semafor, ştim că există un organ legislativ. Toate aceste lucruri au fost create cu un scop de către cei care le-au făcut.

Dupa acelasi rationament probabil ca tu consideri ca atunci cand tuna si fulgera, cineva face lucrurile alea in mod special, cu un scop anume.
Un nene ca asta, adica:
 zeus.jpg (37.25K)
Number of downloads: 12

Aceasta postare a fost editata de Enki: 13 April 2009 - 01:20 PM

[fitzroy]

Nu exista dovezi in favoarea unuia sau altuia din presupusele scopuri spirituale ale vietii, in afara de cele explicate prin evolutionism. Ceea ce nu inseamna ca nu pot exista. Ci doar ca, daca exista, nu le cunoastem. Daca te ajuta in vreun fel sa-ti formezi un crez in favoarea vreunei teorii care nu e probata empiric, ai tot dreptul sa o faci, ba mai mult, e posibil sa-ti fie benefic. Dar nu te astepta si nici nu pretinde adevaruri universale. Tot ce poti gasi sunt alti oameni cu adevaruri personale asemanatoare. Care nu vor fi insa nici mai bune, nici mai rele decat ale altora.

[Obsoletus]

Enki, la Apr 13 2009, 02:19 PM, a spus:

Ce concluzie puerila ai putut trage ....

Totul trebuie sa aiba un anumit scop/sens sau orice desfasurare de evenimente are o cauza si un scop....Altfel, NU AR MAI FI EXISTAT NIMIC NICIODATA.

adynastase, la Apr 13 2009, 01:56 PM, a spus:

Aceste legi trebuie să fi fost stabilite de cineva“

Au fost si sunt in continuare stabilite de ceva ,nu cineva.

Aceasta postare a fost editata de Amarena: 14 April 2009 - 11:24 AM

[Enki]

Cu ce scop iti cresc tie unghiile, Toranagasama?

[Raffael Aedrius]

Scopul vietii este sa-ti gasesti sinele suprem sau pe Dumnezeu din tine, sa ajungi la o Cunoastere dincolo de perceptia umana. Sa inveti din propriile greseli si sa ajungi la un autodidacticism, sa iti perfectionezi ideile ca sa le poti aplica practic.

[ironic]

Raffaello_Venutti, la Apr 13 2009, 05:21 PM, a spus:

Scopul vietii este sa-ti gasesti sinele suprem sau pe Dumnezeu din tine, sa ajungi la o Cunoastere dincolo de perceptia umana. Sa inveti din propriile greseli si sa ajungi la un autodidacticism, sa iti perfectionezi ideile ca sa le poti aplica practic.

Frumos scop ti-ai ales Raffaell. Sunt de acord in totalitate cu tine.

[obadia]

ironic, la Apr 13 2009, 05:45 PM, a spus:

Frumos scop ti-ai ales Raffaell. Sunt de acord in totalitate cu tine.

si dupa aia ...sa-ti cante popa ...prohodul ...!

frumos scop....