[vreausaiubesc]

Salutare tuturor,frati de suferinta si nu numai...am 23 de ani si am si eu povestea mea.Acum 6 ani l-am cunoscut pe L.Eram amandoi indragostiti nebuneste.Parintii lui nu au vrut in tot acest timp sa auda de mine,pentru ca eu nu m-am nascut la oras.Sunt saraca.Ei au o situatie destul de buna,si isi doresc ce e mai bun pentru fiul lor.Dar asta nu ne-a impiedicat ca 5 ani sa fim nedespartiti,cu certuri si neintelegeri,ca la oricare.Anul trecut insa,dupa o cearta cu el,l-am vazut intamplator,fiind in oras cu un prieten,cu o oarecare in masina,stationand.Initial nu puteam crede,chiar ma gandeam"ia uite ce seamana masina asta cu a lui",nici macar nu ma puteam gandi ca ar putea face asta.Relatia noastra era stransa,puternica,era totul pt mine,si eu pt el.In ultimul an era foarte stresat din cauza parintilor,voia mereu sa ne ascundem,sa nu ne vada ai lui.Astfel,in jur de ora 4 cand venea mama lui de la serviciu,nu mergeam pe strada unde circula tramvaiul,sa nu ne vada.Sau eu nu aveam voie sa vin in imprejurimile blocului lui,pentru ca dadeam de banuit.Parintii il amenintau ca nu ii mai dau bani,si ca ii vor lua masina.Am suferit enorm, dupa ce l-am vazut cu alta.Nu pot descrie ce a fost in inima mea.Am ajuns acasa,dar nu puteam sta locului.Am plecat catre blocul lui.L-am sunat,i-am zis ca daca nu coboara,o sa urlu si vor auzi ai lui.A venit.Am plans si eu si el.A zis plangand"Ce vrei sa fac,daca nu te mai iubesc?".Am plecat,scarbita,socata,si cu inima franta.O buna perioada apoi,ma umileam de cate ori aveam ocazia.Cautam orice modalitate de a ma vedea,de a-l intalni.M-am umilit in fata lui si a prietenilor lui,plangand si implorandu-l sa se intoarca.Fara sorti de izbanda.Desi nu voia sa ne impacam,ma cauta.Cand eu incetasem sa-i mai acord atentie,venea la blocul unde stau eu,si statea noaptea.Pur si simplu statea.Si ma durea inima vazandu-l,dar nu cedam.Dupa ceva timp,anul trecut,am aplicat pentru o bursa in strainatate,si am avut succes.Am plecat.Eram mandra de mine,le dovedeam lui si alor lui,ca nu sunt chiar asa cum ma cred ei.Am plecat.Am crezut ca 3000 de km sunt de ajuns pentru a ma resemna,a reusi sa-mi schimb sentimentele fata de el.Am cunoscut pe altcineva aici,si credeam ca sunt fericita,ca l-am uitat pe L.Dar m-am inselat.Am venit de sarbatori acasa,si l-am sunat.Simteam ca asta era ce aveam nevoie atunci.Voiam sa-l am aproape.Nu ma asteptam sa vina la intalnire.A venit,spre uimirea mea.Eram ca o copilita de liceu,ce-mi mai batea inima,si ce emotii aveam.....abia daca am vorbit,stateam si ne uitam unul la celalalt.Nu am plans(eu sunt o fire f plangacioasa,plang si la comedii,din acelea de dragoste).Am plecat din nou la studii in strainatate iar cu inima franta.OK,de atunci nu l-am mai vazut,probabil ca daca ma intorceam in Romania,cu siguranta il cautam.E ceva ce eu nu pot sa nu fac.Am incetat orice contact cu el,pentru ca prietenul meu e un inger,e ceva de necrezut.E un barbat ce n-am crezut ca exista.Este visul oricarei femei.Doar ca,eu acum,iubesc imperfectiunea.Am dat o sansa relatiei cu el,crezand ca ceea ce fac e bine,ca cu ajutorul lui,trec peste...nu?Nu asa spun toti?Toate revistele,toate forumurile,toti psihologii?Noi toti?Ei bine,la mine nu a fost asa.Cel putin pana acum,dupa 5 luni.Am vorbit intr-o zi cu L.,mi-a spus ca m-a visat,si imi povestea exact acelasi vis pe care l-am avut si eu,in aceeasi noapte.Sa fie coincidenta,sa fie soarta?Toate astea ma lasa cu gura cascata,si nu ma lasa sa ma rup,sa plec din ceata asta...Ma doare pentru ca stiu ca si eu insemn ceva pentru el...asta nu-mi da pace.Oare e mai presus o masa calda si o masina,in schimbul iubirii?Acum cateva zile,am reluat legatura cu el.Nu stiu de ce,dar aveam nevoie de asta.Voiam sa stiu ce mai face,cum o duce.Si am aflat,ca este bine,sanatos,are o relatie de un an cu o fata de 17-18 ani,care este cuminte,si este nascuta in oras.Acum problema mea este urmatoarea,eu peste 4 luni ma intorc acasa.Definitiv.Probabil ca il voi vedea cu ea,probabil ca voi plange,probabil ca nu voi putea avea o viata normala,cu bucurii,avand alta relatie,pentru ca el este in umbra mea.Oare indiferenta ii omoara pe barbati?Poate daca eram indiferenta de la bun inceput,si nu ma umileam,oare era altfel?Oare atata lasitate poate zace intr-un om care iubeste?Pentru ca ceva a fost,este si va fi,intre mine si el.Sau doar eu sunt de vina,pentru ca nu pot accepta asta pur si simplu?Oare e fericit ca are masina aia,si nu pe mine?Am atatea intrebari fara raspuns.Ce voi face peste 4 luni?Cum va fi?Cine are timp si starea necesara sa-mi citeasca povestea,cineva care poate a avut o problema similara,si daca se mileste sa-mi raspunda,cu o vorba buna,un sfat,o incurajare,va rog,sa o faceti.Pentru ca simt ca lumea mea se prabuseste.Vreau sa fiu fericita,cu sau fara el.Si vreau sa aflu cum.
Pe curand!

Fisiere atasate

•  ABCD0011.JPG (260.37K)
  Number of downloads: 36

[samsara]

Nu are rost sa te mai gandesti, nu te merita si nu stiu cand se va maturiza sa le poata zice parintilor care e dorinta lui Nu suport acest tip de barbati. Si chiar de mai erati impreuna, tot pe ascunse tot pe l acolturi si daca te lua de nevasta sa vezi tu atunci umilire din partea parintilor lui ca el nu are curajul sa zica pas. Fugi maica fugi!

[erena]

sincer daca el te iubea asa cum zicea el,cred ca nu ii mai pasa lui de parinti si de faptul ca ramane fara masina fara bani si chestii de genul asta.Da tu l-ai iubit enorm si ai avut incredere in el,insa el nu te-a meritat si-a batut joc de tine.Nu zic ca nu a tinut la tine dar se pare ca mai mult era atras de bani si de o situatie cat mai buna din punct de vedere material decat sa traga si cu dintii de o iubire.E un las nu stie sa lupte.Insa tu ai demonstrat ca esti mai tare ca el,va fii o perioada dificila si e normal sa suferi dar poti sa treci si in viitor vei vedea ca e mai bine fara el.

[vreausaiubesc]

Eu fug,de aceea st in alta tara.Dar din august unde naiba ma mai duc?Azi m-am hotarat(pentru a mia oara),sa intrerup legaturile cu el,pe internet.Vreau sa am vointa.Dar mi se pare ceva,incredbil de greu,sa inchizi ochii si sa te faci ca nu mai ai nimic de-a face.Maine ma operez,deci o ora cat dureaza anestezia,macar nu ma voi gandi la el.E un inceput nu? La cat mai multe operatii pe viitor din partea mea.Va multumesc pt sfaturi,si pt incurajari.

[erena]

Draga mea ,cel mai bine asa este sa intrerupi orice legatura cu el,si nu considera ca ce faci tu acum e fuga ca nu e asa,eu zic ca atunci daca tu faci ceva ce tie iti face bine ,e ok,nu te judeca asa de aspru.Problema e ca o astfel de relatie foarte greu se uita,e nevoie de timp si de rabdare.E bine ca ai pe cineva langa tine,si eu zic sa incerci sa i te dedici lui efectiv vhiar daca nu ai chef si nu esti motivata fa asta si o sa vezi ca cu timpul il vei uita pe celalat ,si chiar daca nu il iubesti pe actualul te vei atasa de el,va fi o legatura stransa intre voi.Ea tot ce s-a intamplat ca o experienta invata ceva din ea,gandestete ca pe viitor vei fi mai atenta la o relatie.Invata sa iti protejezi sufletelul sa stii cui merita sa i te dedici si cui nu.E nevoie de timp mult timp poate si ani dar hmmm daca stau si ma gandesc sa obtii o bursa dincolo nu e asa usor stiu eu cat m-am chinuit si ca am fost la un pas de a o obtine dar din anumite motive mi-a fost retras acest privilegiu....

[Blade Dancer]

ce frumos ai scris

[Dany29]

parerea mea e asa , daca te iubea indeajuns , nu v-ati fi despartit . Chiar daca esti plecata . el ar fi gasit solutia sa te gaseasca , si te-ar fi cautat si nu ar astepta in bratele alteia . Eu am trecut prin ceva similar , nu aceeasi poveste , dar eu am trecut peste . 3 ani a fost haos si nu stiam ce vreau , daca il vreau sau daca ma vrea ... Trebuie sa ai forta , pana la urma totul de rezolva .Incearca sa dai mai multa atentie celui care te vrea cu adevarat . Vezi ca atunci esti fericit cand iubesti nu cand esti iubit . Cand iubesti , se intoarce si la tine sentimentul ...Te impresioneaza ca se gandeste la tine , te suna , etc , dar nu ajunge atat . Si te tine cum zici tu in ceata ...tocmai asta trebuie sa eviti . pentru ca poate cel de langa tine e adevarata comoara si tu nu iti dai seama inca .

[Enki]

Să se ascundă de părinti, sa nu va vadă impreuna, să eviti strada pe unde trece maică-sa cu tramvaiu, daca e cu tine nu mai primeşte bani si maşina de la parinti... e clar: ai un fătălău sub fusta mamii. SI asta va fi sub fusta mamii si peste 10 ani chiar daca v-ati casatori. Da-i un sut si sa se duca schelalaind.

[Dix]

Ce sa zic. Ca in povesti. Ceea ce traiesti se cheama pe la noi: viata. Nu poti fugi de ea. Iar dragostea e mai tare ca moartea. Il vei iubi, poate toata viata. Dar, nu neaparat poti sa fii cu el. Aceasta e realitatea cumplita. I hate it, too!

[elena a]

iti irosesti viata daca stai dupa el....sa stii ca lumea asta nu se invarte numai in jurul lui....te inteleg suficient..cat sa-mi dau seama ca iti este f greu...deocamdata si eu sunt in proces de revenire..si eu am renuntat la el pt ca nu-mi oferea suficienta atentie(zic eu)..si am regrete ca m-am despartit..inca nu l-am uitat...dar nu mi se pare corect ca eu sa ma agit gandindu-ma la el...atata timp cat pe el nu il preocupa asa tare...dupa cate ai spus tu..si el are deja o relatie cu altcineva..poate ar trebui sa iti vezi si tu de relatia pe care o ai cu baiatu care spui ca e un "inger"...e greu..dar eu cred ca ai suficienta vointa
Mult noroc si intelepciune!