Salt la continut


Fotografie
* * * * * 1 voturi

Descoperirea din Bucegi


  • Topic inchis Acest topic e inchis
168 replici la acest subiect

#1 Elia

Elia

    Crin

  • Advanced Member
  • StricaStricaStricaStricaStrica
  • 959 mesaje

Scris 17 October 2005 - 12:23 PM

Va prezint un citat mai amplu din cartea lui Radu Cinamar "Viitor cu cap de mort - In culisele puterii", aparuta in 2004. Poate ca unii dintre voi au citit cartea sau au auzit de ea. Ce parere aveti? Ne confrunta cu evenimente fictive sau reale?

"O a doua întâlnire cu marele mason Massini a avut loc în vila luxoasă a unei diplomaţii străine. Deşi întâlnirea a ţinut mai puţin de o oră, informaţia oferită de Massini a fost ca o bombă. El a spus că dispune de o informaţie ultrasecretă care provine direct de la Statul Major al Pentagonului, şi că acea informaţie se referă la un anumit loc din România.
Mărturisind că grupul Bilderberg are reprezentanţi în cele mai importante dintre organismele politice, economice şi militare ale SUA, a afirmat că există câteva grupuri oculte a căror putere este foarte mare. Dincolo chiar si de aceste grupări foarte puternice, există formaţiuni de elită care supervizează viaţa ştiinţifică şi tehnologia pe întreaga planetă, economia mondială şi curentele politice globale. Deasupra tuturor se află grupul Bilderberg. Tot ceea ce e mai important şi se descoperă pe planetă este adus imediat la cunoştinţa celor din elita mondială. Acesta a fost şi cazul observaţiilor secrete în ceea ce priveşte teritoriul României.

Pentagonul spionează cu sateliţi

Pentagonul are mai multe programe militare secrete şi de spionaj geodezic, folosind mai mulţi sateliţi geostaţionari de înaltă tehnologie. Unul dintre aceştia, care se bazează pe tehnologia bionică şi pe cea a undelor de formă, a reperat în anul 2002 o structură aparte într-o anumită zonă a munţilor Bucegi. În primul rând, spaţiul gol identificat în interiorul muntelui nu comunica cu exteriorul, ci începea direct din interiorul muntelui, la o anumită distanţă de panta acestuia. În al doilea rând, avea forma unui tunel foarte regulat care cotea brusc spre centrul muntelui, sub un unghi de 26 de grade. Traseul tunelului era perfect plan. Cel de-al treilea element a pus pe gânduri echipa Pentagonului.
Scanarea din satelit a muntelui a evidenţiat două blocaje majore ale structurii din interiorul solid de piatră care mărgineau începutul tunelului şi sfârşitul lui şi respingeau orice tip de sondare sau analiză, ca şi cum ar fi protejat ceva în acel loc. Erau baraje energetice artificiale: primul era plan, drept ca un zid, ca un perete care bloca accesul în tunel. Al doilea era imens, ca o cupolă sau semisferă, care se afla la capătul opus tunelului, aproape de centrul muntelui. Massini a recunoscut că acolo se afla ceva extrem de important şi care era foarte bine protejat. Ansamblul tunel-hemisferă se afla într-un plan paralel cu solul, iar barajul hemisferic se află pe verticala ce corespunde stâncilor de pe creastă numite Babele. De fapt, verticala ieşea la aproximativ 40 de metri între Babele şi Sfinxul din Bucegi.

O structură similară în Irak

Echipa de la Pentagon a observat că barajul energetic hemisferic are exact aceeaşi frecvenţă de vibraţie şi aceeaşi formă ca cel dintr-o altă structură subpământeană foarte secretă pe care ei o descoperiseră înainte, în apropiere de Bagdad, în Irak. La scurt timp după descoperirea din subsolul Irakului s-a declanşat războiul şi după câteva luni americanii au avut acces, în cel mai mare secret, la zona respectivă, despre care irakienii nu ştiau absolut nimic. Oricât s-au străduit, nu au reuşit să penetreze zidul energetic, iar întreaga operaţiune era ţinută în cel mai mare secret.

Trecutul misterios al planetei

Massini a mai precizat ca ceea ce se afla acolo avea legătură cu trecutul misterios al planetei dar şi cu istoria organizaţiei lor. Faptul că Pentagonul a remarcat similitudinea datelor de investigare între structura subterană de lângă Bagdad şi cea interioară din munţii Bucegi i-a agitat foarte mult pe cei din elita masonilor. Iniţial aproape devenise panică generală. Panica era datorită faptului că această structur㠖 mult mai mare şi mai complexă decât cea din Irak – se afla pe teritoriul României. Corelând acest fapt cu unele aspecte referitoare la viitorul României ajungem la o viziune corectă a motivelor de îngrijorare pe care le au în prezent marii masoni. Oricât de mult ar dori ei să disimuleze aceasta, acţiunile şi intenţiile lor ne arată cu prisosinţă contrariul.
O enigmă foarte mare era felul în care reuşiseră cei care l-au construit să realizeze structura şi golurile direct în interiorul muntelui, fără nici-o iesire la exterior. Massini a furnizat planul corect pentru a ajunge la tunel, aşa cum a fost el calculat de specialiştii din Pentagon. Cea mai apropiată străpungere era posibilă la 60-70 de metri de primul baraj energetic, pe coasta muntelui. Venerabilul a garantat sprijinul tehnologic ultra sofisticat al armatei SUA pentru realizarea străpungerii spre primul baraj energetic. Era vorba de un dispozitiv foarte performant de forare în mare viteză a rocii care utiliza un jet de plasmă puternic şi un câmp magnetic rotitor. Massini a cerut însă respectarea cu stricteţe a secretului şi prezenţa lui fermă în acel loc în momentul străpungerii muntelui.

Adio secrete!

În ultimile zile ale lunii iulie 2003 a avut loc forarea în interiorul muntelui, însă totul s-a aflat la vârfurile puterii de stat: adio secret! Maşina a forat mai întâi după o ciudată deviaţie a câmpului magnetic, apoi însă s-a corectat traiectoria. Galeria semăna cu un tunel de metrou, era perfect şlefuită şi ducea până la tunelul enigmatic descoperit din satelit. La capătul apropiat al tunelului se afla o poartă imensă din piatră care se deplasase prin culisare spre stânga. Înaintea acestei porţi uriaşe se afla celebrul baraj energetic. Trei oameni din prima echipă de intervenţie specială s-au apropiat foarte mult de barajul invizibil şi l-au atins imprudent, murind pe loc de stop cardiac. Orice obiect (rocă, plastic, metal sau lemn) aruncat spre el se prefăcea imediat în praf fin. Doi generali de la Pentagon şi consilierul prezidenţial american erau acolo.

Marea Galerie

Massini ştia cel mai mult despre originea acestei descoperiri şi avea cunoştinţe despre cel puţin un element care se găsea în sala cea mare semisferică. Dincolo de barajul energetic redutabil, care a cauzat moartea a trei oameni, se afla poarta imensă din rocă solidă. În peretele tunelului, în faţa porţii se afla o zonă pătrată cu latura de 20 cm perfect finisată pe care era trasat cu precizie un triunghi echilateral cu vârful în sus. Pătratul şlefuit se află între imensa poartă de piatră şi barajul energetic invizibil. Cezar a simţit că există o anumită compatibilitate între energia barajului şi cea a lui, ceva în genul unei simpatii reciproce. Atingând uşor cu mâna suprafaţa invizibilă a barierei energetice, Cezar a simţit fine furnicături pe piele. A înaintat şi a trecut cu totul prin barajul care nu avea mai mult de un centimetru grosime. Oficialii americani erau absolut uluiţi.
Atingând triunghiul de pe pătratul de rocă şlefuită, Cezar a deschis astfel poarta uriaşă de piatră care a culisat silenţios în perete. Această comandă unică anula barajul energetic şi deschidea totodată poarta de piatră. Marea Galerie care se arăta acum în toată splendoarea ei era luminată, fără să conţină totuşi nici-o sursă de lumină. În mod straniu, imediat după dezactivarea primului baraj energetic de la intrarea în Marea Galerie, scutul semisferic uriaş de la celălalt capăt al ei s-a activat brusc trecând la un nivel de vibraţie superior şi emiţând o mare radiaţie luminoasă.
La o analiză mai atentă, peretele Marii Galerii era acoperit ce părea sintetic dar crea senzaţia că are şi o parte organică în el. Avea culoarea petrolului dar reflexiile erau verzi şi chiar albastru închis. Nuanţele culorilor aveau un efect profund relaxant asupra psihicului şi modificau sensibil aprecierea corectă a distanţei. Materialul peretelui era oarecum aspru la pipăit dar nu putea fi nici zgâriat şi nici îndoit. Rezista la orice tentativă de rupere, străpungere zgâriere sau tăiere. În mod straniu, flăcările focului erau absorbite înăuntrul său: practic, focul nu pute subzista pe acel material. Americanii au recunoscut că materialul este o stranie combinaţie între materia organică şi cea anorganică. La 280 de metri galeria cotea brusc spre dreapta într-un unghi ascuţit. La o distanţă mult mai mare, în depărtare, se vedea o lumină albastră feerică, ce scânteia ca o stea. Înregistrările din satelit arătau existenţa unui spaţiu imens la capătul Marii Galerii, dar acesta era şi el protejat de un ecran energetic. Lumina albastră de la capătul galeriei este doar reflexia unei porţiuni din scutul energetic protector al uriaşei săli în formă de aulă.

În subsolul Irakului

În ce priveşte structura similară din subsolul Irakului, ea a fost descoperită folosind indicaţiile oferite de acelaşi satelit de spionaj militar care revelase şi datele pentru structura din munţii Bucegi. Consilierul american pe probleme de securitate naţională a primit un fax ultrasecret prin care era înştiinţat de faptul că scutul energetic hemisferic din subsolul Bagdadului se activase brusc, pulsând cu o mare frecvenţă. Informaţia uluitoare era aceea că în faţa lui apăruse o hologramă a planetei care prezenta secvenţial şi progresiv continentul Europa, apoi zona de sud-est, apoi teritoriul României apoi munţii Bucegi şi în sfârşit localizarea structurii din interiorul lor arătând coridorul marii galerii şi scutul energetic hemisferic pulsând cu putere. Era evident că cele două scuturi energetice hemisferice erau într-o directă dar misterioasă legătură astfel încât activarea unuia a dus la activarea şi a celuilalt. Poate există chiar o reţea de astfel de structuri subpământene în întreaga lume.

Deconspirarea operaţiunilor

Vestea proastă era că preşedinţia SUA a fost înştiinţată şi a contactat diplomaţia română prin intermediul serviciilor secrete. În doar câteva zeci de minute, întreaga operaţiune fusese deconspirată. Planul seniorului Massini se ducea de râpă. Iniţial au vrut să preia controlul la nivel politic, insă politicienii noştri care aveau dreptul să fie avizaţi asupra acestor aspecte au intrat în panică şi nu puteau face faţă evenimentelor. Cezar s-a decis să dezvăluie toate aspectele, intrigile şi planurile care implicau legăturile cu Massini. Tensiunea diplomatică creştea din ce în ce mai mult deoarece presiunile Washingtonului cereau imperios comunicarea cu generalii de la Pentagon aflaţi la locul operaţiunilor.

Şedinţa de urgenţă a CSAT

Discuţiile de la Bucureşti au avut succes, în sensul că faptele au fost aduse la cunoştinţa unor persoane cu mare probitate morală şi care sunt profund patriotice. O şedinţă de urgenţă a Consiliului Suprem de Apărare al Ţării (CSAT) a creat un imens val de simpatie pentru Departamentul Zero. Cei mai mulţi au fost cutremuraţi de ceea ce au aflat atunci. După decizia CSAT de a se continua cercetările sub conducerea Departamentului Zero, s-a inventariat tot ceea ce se găsea în uriaşa Sală a Proiecţiilor. De la Bucureşti, ordinele se succedau unele peste altele, se anulau reciproc, erau când vehemente, când evazive, şi trădau o mare tensiune. Membrii CSAT erau într-o şedinţă continuă, menţinând legătura cu baza din munţii Bucegi. Ei au hotărât să facă publică această descoperire formidabilă din munţii României, după ce în prealabil au dezbătut problema pe toate feţele. Statul român urma să facă întregii lumi o declaraţie oficială. Câţiva membri CSAT s-au opus cu vehemenţă.

Declaraţia oficială a României

Când diplomaţia americană a fost informată că România va transmite un comunicat mondial de presă de o importanţă crucială pentru omenire, totul a devenit un haos. Nimeni nu ştia, dar toţi bănuiau că se întâmplă ceva foarte grav şi important. Preşedintele a fost chemat pentru o convorbire telefonică directă cu Casa Albă. În câteva ore fuseseră blocate toate tranzacţiile şi înţelegerile statului român cu organismele financiare internaţionale. Se aştepta din clipă în clipă ordinul de declarare a stării de urgenţă în zona montană şi în capitală.
Discuţiile dintre oficialii americani care sosiseră de urgenţă la Bucureşti şi partea română s-au făcut fără translator. Au fost atât de violente încât nu puţine au fost momentele de criză în care diplomaţii strigau unii la alţii cât puteau de tare, proferând multiple ameninţări cu represalii. Celelalte state ale lumii nu cunoşteau nimic din această problemă, iar americanii ştiau bine că existau oricând câteva ţări foarte puternice care s-ar fi coalizat imediat cu România pentru susţinerea declaraţiei publice.
Declaraţia ar fi cuprins principalele date ale descoperirii din munţii Bucegi, punând la dispoziţia întregii lumi dovezi, fotografii şi alte elemente esenţiale pentru clarificare. Ar fi fost invitaţi cei mai mari oameni de ştiinţă pentru studii şi cercetări. Dar cel mai important aspect l-ar fi constituit dezvăluirile despre trecutul extrem de îndepărtat al omenirii şi despre istoria reală care a fost aproape complet contrafăcută.

"În nici-un caz!"

Americanii au reacţionat cu vehemenţă pentru că acea declaraţie ar fi spulberat într-o clipă influenţa lor planetară, şi poate ar fi aruncat în haos economia şi societatea ţării lor. Acesta a fost motivul principal invocat de ei, acela de a nu crea panică. Dar au uitat să recunoască că această posibilă stare de angoasă şi perturbare socială ar fi apărut ca rezultat direct al minciunii şi manipulării realizată deliberat de-a lungul secolelor de către francmasonerie. S-a primit şi o intervenţie specială a Papei care îndemna la o mare cumpătare înainte de acest pas fundamental pentru omenire. Papa a transmis chiar că va pune la dispoziţia statului român anumite documente străvechi din arhiva secretă papală care sunt de o mare importanţă pentru România şi sprijină dovezile descoperirii din munţi. După 24 de ore de discuţii s-a ajuns la un acord final de colaborare româno-american în nişte termeni precişi. Poziţia statului român a fost aceea de amânare a dezvăluirilor, de prezentare a lor în mod gradat omenirii.

Sala Proiecţiilor

Marea Galerie se termină brusc în aula gigantică din interiorul muntelui care avea o înălţime de 30 de metri şi o lungime de 100 metri. Sala Proiecţiilor este delimitată de scutul energetic şi are dimensiuni mai mici decât aula din munte. Avansând spre scutul energetic, porţiunea de scut din faţă este delimitată ca o uşă şi devine străvezie şi apoi dispare pentru a putea intra în Sala Proiecţiilor. Scutul are rolul de a proteja de diversele influenţe nefaste din exterior. Odată intrat în Sală, scutul redevine compact. Din interior, scutul are o culoare alb-aurie.
În partea din spate, scutul nu mai cobora până la nivelul solului, ca în zona din faţă: Sala Proiecţiilor avea jumătatea din spate acoperită de zidul de rocă. În acel masiv perete din piatră, înalt de circa 10-12 metri, sunt dispuse trei guri enorme de tunel: una drept în faţă, iar celelalte dou㠖 simetric, de o parte şi de alta a acesteia şi sunt luminate difuz, într-o nuanţă verzuie. Accesul la aceste tunele este strict interzis, prin protocolul secret care a fost semnat între statul român şi SUA.

Mese gigantice pentru uriaşi

Începând din faţă, de la intrare, Sala Proiecţiilor conţine un şir de mese imense din piatră, dispuse de-a lungul peretelui din dreapta, urmând curbura acestuia. Similar, există un alt şir de-a lungul peretelui din stânga. Nici una dintre mese nu avea o înălţime mai mică de doi metri. Pe grosimea plăcii de deasupra sunt tăiate în relief, cu precizie, semne diferite dintr-o scriere nemaivăzută care seamănă cu caracterele cuneiforme din antichitate. Scrierea conţine şi simboluri mai generale, cum ar fi triunghiul şi cercul. Deşi semnele nu sunt vopsite, ele ies în evidenţă printr-o uşoară radiaţie fosforescentă, în culori diferite de la o masă la alta.
Sunt câte cinci mese pe fiecare parte a sălii. Pe unele dintre ele există diferite obiecte care par a fi instrumente tehnice. De la multe dintre ele coboară spre sol o mulţime de fire albe translucide care se adună în cutii dreptunghiulare dintr-un material lucios, argintiu, aflate în afara mesei, direct pe sol. Cablurile fine sunt extrem de flexibile şi uşoare iar în interiorul lor se observă mici impulsuri luminoase care alunecă pe toată lungimea lor.
La apropierea de oricare dintre mese, se activează simultan pe suprafaţa ei o proiecţie holografică care prezintă aspecte dintr-un anumit domeniu ştiinţific. Imaginile tridimensionale sunt perfecte şi foarte mari, cu o înălţime de aproape doi metri şi jumătate. Pe suprafaţa dreptunghiulară a meselor din piatră şlefuită există o fantă îngustă, lungă de câteva zeci de centimetri, paralelă cu latura mare a mesei din care apar proiecţiile holografice. Proiecţiile rulează singure însă în acelaşi timp ele sunt interactive şi depind de cel care le urmăreşte şi atinge suprafaţa mesei.

Combinaţii genetice

Urcând pe un trepied adus special, se poate vedea că suprafaţa meselor este acoperită cu o peliculă dintr-un material sticlos, întunecat. Pelicula e împărţită în mai multe pătrate mari delimitate prin linii drepte, care formează un fel de caroiaj. La una dintre mese domeniul proiecţiilor este biologia astfel că se derulează imagini cu plante şi animale, unele complet necunoscute. Atingând unul dintre pătrate, holograma înfăţişează structura corpului uman a celui care dirijează proiecţia. Se derulează imagini holografice ale diferitelor zone ale corpului care se rotesc mereu. Alte pătrate arată proiecţii ale altor fiinţe, de pe alte corpuri cereşti. Atingând simultan două pătrate diferite se înfăţişează o analiză ştiinţifică complexă prezentând ADN-ul fiinţelor respective şi posibilităţile de compatibilitate între ele. Pe lateral, apar linii verticale cu explicaţii în ciudata scriere iar în final apare forma mutantă cea mai probabilă, ca o combinaţie între cele două informaţii genetice.

Giganţi adevăraţi

Cei care au construit întregul edificiu trebuie că erau foarte înalţi, altfel nu se pot explica dimensiunile gigantice ale tuturor obiectelor din Sala Proiecţiilor.
O confirmare a existenţei uriaşilor pe teritoriul României o găsim în ziarul Ziarul. "Echipa de la Ziarul este însoţită de cercetătorul Vasile Rudan, care a semnalat faptul că "poveştile" oamenilor din comuna Bozioru despre uriaşii care au locuit pe acele meleaguri au şi dovadă concretă: o necropolă cu schelete de uriaşi. Aceasta a fost descoperită întâmplător, în urmă cu peste 20 de ani, cand s-a hotărât ca în Scăieni să se planteze o livadă de meri. Săpând pe o colină, sătenii au descoperit schelete uriaşe, măsurând în jur de 2,40 metri, chiar mai mult. Drăgoi Ilie, unul dintre cei care au lucrat atunci la livada de meri, ne duce la faţa locului. Până la "culmea" unde fuseseră plantaţi pomii, coborâm în pantă abruptă, pe o uliţă înecată de noroi. O dată ajunşi, nea Ilie ne arată întreaga livadă, care acum nu mai rodeşte: "Peste tot sunt mormintele uriaşilor. Făceam gropi, să plantăm puieţii, când dau de o căpăţână de om, mare cât un dovleac de prăsilă. Nici că mai văzusem aşa ceva. Ne uitam toţi cruciţi. Sap mai departe şi dau şi de nişte oase de la picioare, cât aracii de vie. O namilă de om fusese răposatu"."
Există multe legende care amintesc despre vremurile când pe Pământ trăiau uriaşi. Mitologiile sumeriană, egipteană, hitită, greacă au un întreg "capitol" despre războaiele purtate de zeii cei bătrâni cu generaţia titanică, fiinţe de dimensiuni gigantice, zămislite de zei. Pe atunci, spun legendele, pe Pământ trăiau doar zeii. Giganţii aveau şi alte defecte în afară de statura colosală. Aveau mai multe braţe, capete sau feţe, adesea doar un ochi în frunte, din care cauză erau numiti ciclopi, şi erau cam tăntălăi. Buni de muncă grea, dar să nu te fi aflat în calea lor când se supărau. Aruncau cu stânci colosale de se cutremura pământul. Fiii "normali" ai zeilor s-au folosit de giganţi pentru a acapara puterea şi a-i detrona pe zeii bătrâni. Fotografia alăturată înfăţişează un schelet uman uriaş găsit de americani în Irak. Lucrurile încep să se lege...

Biblioteca universului

Pe fiecare latură a sălii sunt dispuse câte cinci mese uriaşe fiecare găzduind proiecţii din domeniul fizicii, cosmologiei, astronomiei, arhitecturii, tehnologiei, un domeniu care prezintă caracteristicile mai multor rase de fiinţe inteligente – care nu toate aveau aparenţă uman㠖 şi un domeniu al religiei. Pare ca o imensă bibliotecă a universului.
În mijlocul sălii se află un podium pe care este montată o instalaţie de emisie mentală, un posibil amplificator al energiei gândului, maşină structurată după proporţiile constructorilor ei.

Tabloul de comandă al României

Mai departe se află un tablou de comandă înfăţişând simboluri geometrice precise de diferite culori. Există şi două manete care pot culisa pentru a comanda ceva. În centrul panoului se află un buton roşu mai mare decât restul. Scopul butonului este arătat într-o hologramă explicativă: o imagine a Pământului de la vreo 25 km înălţime apoi se arată lanţul munţilor Carpaţi. Se arată apoi scurgerea unor imense cantităţi de apă către şes şi câmpie până când solul rămâne complet liber.
Apoi, din solul teritoriului României de azi şi al unei părţi din Ungaria şi Ucraina apar şuvoaie tot mai mari de apă ca nişte râuri gigantice din toate direcţiile îndreptându-se către munţi şi podişul Transilvaniei. Apoi imaginea se focalizează mai mult şi întreaga Românie devine practic o nouă mare din care apar doar în unele zone vârfurile munţilor ca nişte insule. Acţionând manetele de pe panou, apele încep să se retragă de pe teritoriul ţării noastre, însă se îndreaptă toate către un singur punct, în masivul Retezat, munţii Godeanu. Un adevărat manual de utilizare!

O amforă misterioasă

După tabloul de comandă există un pătrat mare cu latura de trei metri pe care se află o amforă. Conţinutul ei reprezintă unul dintre punctele forte ale descoperirii. Aceasta este ceea ce îşi dorea cu atâta ardoare venerabilul Massini pentru el şi pentru elita masonilor. Amfora conţine un praf alb foarte fin. Cercetătorii americani au rămas consternaţi să constate că substanţa are o structură cristalină necunoscută a aurului monoatomic care este foarte dificil de obţinut mai ales în formula de puritate foarte mare.
Venerabilul Massini era informat încă înainte de a pătrunde în sală de existenţa amforei. Pulberea de aur în forma ei pură stimulează foarte mult anumite fluxuri şi schimburi energetice la nivel celular şi neuronal. Adică provoacă un proces accelerat de întinerire. Teoretic, un om poate să trăiască în acelaşi corp fizic timp de mai multe mii de ani cu condiţia să consume, la anumite intervale de timp, şi în cantitate bine determinată, pulbere de aur monoatomic. Aşa se explică multe aspecte enigmatice legate de longevitatea incredibilă a unor personaje importante şi arată intenţiile ascunse ale elitei mondiale ale masonilor.

Istoria adevarată a planetei

În mijlocul pătratului se află un dom care proiectează o imensă hologramă cu elemente în mişcare. Sunt redate sintetic aspectele principale ale trecutului extrem de îndepărtat al omenirii, chiar de la originea sa. Teoria evoluţionistă a lui Darwin este astfel complet falsă. Adevărata origine a omului este înfăţişată holografic într-o formă condensată. După aceste lecţii de adevăr, se poate spune că 90% din istoria oficială a omenirii este falsă şi contrafăcută. Incredibil, dar ceea ce se consideră că s-a petrecut cu adevărat este în mare parte minciună, în timp ce miturile şi legendele popoarelor sunt aproape în totalitate adevărate. Această stranie inversiune a cauzat de-a lungul timpului multe probleme şi conflicte între oameni.
Majoritatea ideilor arheologilor sunt false. Unele "fantezii" ale savanţilor, cum ar fi hilara teorie a dispariţiei dinozaurilor în urmă cu 65 milioane de ani sau considerarea vechilor continente Atlantida si Lemuria ca fiind un mit, sunt acum complet spulberate pentru că proiecţia holografică arată clar cum s-au petrecut lucrurile în realitate. Din când în când holograma păstra imaginea evenimentului, dar pe fundal apărea harta cerului cu poziţiile marcate ale principalelor stele şi constelaţii la momentul respectiv. Astfel s-a reuşit datarea exactă a evenimentelor din prezentare. Deşi perioada de timp acoperită de proiecţii este foarte mare (mai multe sute de mii de ani), iar ciclul precesional al Pământului este de 25920 de ani, prin observarea numărului de ani platonicieni (cicluri de 25920 de ani) s-a calculat exact datarea evenimentelor. Munţii Bucegi s-au format în urmă cu 50-55 mii de ani.


Dezvăluiri şocante

Autorul recunoaşte că a văzut ce s-a petrecut în realitate la Potop şi unde au fost germenii civilizaţiei umane, însă aceste aspecte nu are permisiunea să le reveleze pentru că implică realităţi mult prea şocante pentru mentalitatea, ideile şi cunoştinţele omului contemporan.
Într-o tulburătoare desfăşurare de imagini se arată existenţa lui Iisus şi răstignirea lui pe cruce. Proiecţiile revelează multe persoane dintre cele care au asistat pe colină la răstignirea lui Iisus, care nu erau din acel timp, ci veniseră acolo din alte perioade istorice. Acele fiinţe umane, care nu se deosebeau la îmbrăcăminte de evreii prezenţi la momentul răstignirii, aveau totuşi trăsături ale chipului complet diferite de ale acestora şi tocmai de aceea îşi ascundeau faţa cât mai mult sub faldurile hainelor. Holograma mai arată secvenţial vieţile şi misiunile spirituale ale altor personaje excepţionale din trecutul foarte îndepărtat al omenirii, despre care nu se ştie absolut nimic acum. Atunci sistemul social şi distribuţia populaţiei planetei erau complet diferite de ceea ce se cunoaşte în prezent, iar arheologii şi antropologii ar trebui să-şi revizuiască din temelii concepţiile.

Trei tunele misterioase

Pe peretele din spate sunt cele trei deschideri gigantice, fiecare având un tablou de comandă asemănător cu cel principal, dar mai mici. Tunelele respective se îndreaptă pe mii de kilometri în trei zone diferite ale planetei. Cel din stânga duce undeva în Egipt, într-un ansamblu secret şi încă nedescoperit care se află sub nisip. Tunelul din dreapta ajunge la o structură similară dar mai mică din podişul Tibet. Din acest al doilea tunel există ramificaţii secundare care conduc într-o zonă din subsolul Buzăului, aproape de curbura Carpaţilor, iar o alta se îndreaptă spre structura din subsolul Irakului, lângă Bagdad. Apoi, în continuare, există încă o ramificaţie până în subsolul podişului Gobi din Mongolia.

Un secret mondial

Al treilea tunel, plasat central între celelalte două, face obiectul unui secret mondial asupra căruia SUA dorea garanţii foarte ferme. Cunoscând teribila influenţă politică a masonilor şi relaţiile venerabilului Massini în structurile politice ale României şi SUA, putem bănui că se încearcă o preluare treptată a controlului asupra bazei de către factori externi intereselor statului nostru. Există totuşi persoane foarte importante în aparatul politic şi administrativ care acum cunosc maşinaţiile masoneriei mondiale şi care se opun cu vehemenţă influenţei acesteia, mai ales în ce priveşte descoperirea din munţii Bucegi. Tunelul central coboară în interiorul scoarţei planetei şi poate oferi un răspuns cu privire la originea structurii din interiorul muntelui şi a celor care au construit-o.
Autorul afirmă în încheiere că se făceau pregătiri intense secrete pentru o expediţie mai întâi prin tunelul spre Egipt, apoi prin cel spre Tibet şi în final prin cel central către interiorul Pământului. Plecarea urma să aibă loc în septembrie 2003."
  • 0

Ultima colectie! Noile implanturi Allergan BRST

#2 tratak

tratak

    Boboc

  • Validating
  • Strica
  • 12 mesaje

Scris 18 October 2005 - 01:25 PM

Din păcate (sau din fericire) este adevărat.
  • 0

#3 Elia

Elia

    Crin

  • Advanced Member
  • StricaStricaStricaStricaStrica
  • 959 mesaje

Scris 18 October 2005 - 10:48 PM

Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pămînt, nici supt pămînt, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea. ... Şi pe toate făpturile, cari sînt în cer, pe pămînt, supt pămînt, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicînd: "A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpînirea în vecii vecilor!" (Apocalips 5,3.13)

http://www.hollow-earth.org/
http://www.nemesi.net/patent.htm
http://www.ourhollowearth.com/
  • 0

#4 Cela

Cela

    Lalea

  • Full Members
  • StricaStricaStrica
  • 201 mesaje

Scris 18 October 2005 - 11:51 PM

Mare e gradina Domnului! (si multi se pare ca s-au asuns in ea, ca sa nu fie inscrisi la scoala :D )
  • 0

#5 Elia

Elia

    Crin

  • Advanced Member
  • StricaStricaStricaStricaStrica
  • 959 mesaje

Scris 19 October 2005 - 07:54 PM

Mare e gradina Domnului! (si multi se pare ca s-au asuns in ea, ca sa nu fie inscrisi la scoala :D )


Cam sarac comentariul, pentru un fizician care intelege ceva din fizica Pamantului.
Sau iar n-ai avut "apetit" sa citesti textele, poate pentru ca erau in engleza.
  • 0

#6 Cela

Cela

    Lalea

  • Full Members
  • StricaStricaStrica
  • 201 mesaje

Scris 19 October 2005 - 10:42 PM

Cam sarac comentariul, pentru un fizician care intelege ceva din fizica Pamantului.
Sau iar n-ai avut "apetit" sa citesti textele, poate pentru ca erau in engleza.


Amice Elia, sincer imi "repugna" sa comentez cand n-am ce. Cand densitatea de prostie pe tzol patrat de ecran depaseste o anumita limita, dezarmez si eu . . . . ce sa fac?
Sunt un simplu om, ce n-a facut Dumenezeu mai bine, eu nu pot sa îndrept cu una cu doua. Daca vrei totusi, pot sa ma ocupa de textul asta dement, desi ce poti sa spui despre "tehnologia bionică" pentru detectia a ceva care mai mult ca sigur nu exista, sau de "unde de forma" . . . termenii sunt ori inepti si nepertinenti uzului indicat pentru acestia (unda de forma - cred mai degraba ca vrea sa spuna forma undei, ceea ce in engl. se exprima prin "waveform", caci unde de forma, e un termen . . . "de forma" :D ), ori prea generali ca sa poti sa identifici exact metoda prin care uzul este realizat (bionica).
Acesti termeni nu sunt pusi pentru cineva care realemente pricepe ceva din fizica si inginerie, ci pentru analfaetii tehnici si stiintifici, care valideaza spusele unui text functie de estetrica butaforica a termenilor.

Aceast mesaj a fost editat de Cela: 19 October 2005 - 10:48 PM

  • 0

#7 Elia

Elia

    Crin

  • Advanced Member
  • StricaStricaStricaStricaStrica
  • 959 mesaje

Scris 19 October 2005 - 11:01 PM

Amice Elia, sincer imi "repugna" sa comentez cand n-am ce. Cand densitatea de prostie pe tzol patrat de ecran depaseste o anumita limita, dezarmez si eu . . . . ce sa fac?
Sunt un simplu om, ce n-a facut Dumenezeu mai bine, eu nu pot sa îndrept cu una cu doua. Daca vrei totusi, pot sa ma ocupa de textul asta dement, desi ce poti sa spui despre "tehnologia bionică" pentru detectia a ceva care mai mult ca sigur nu exista, sau de "unde de forma" . . . termenii sunt ori inepti si nepertinenti uzului indicat pentru acestia (unda de forma - cred mai degraba ca vrea sa spuna forma undei, ceea ce in engl. se exprima prin "waveform", caci unde de forma, e un termen . . . "de forma" :D ), ori prea generali ca sa poti sa identifici exact metoda prin care uzul este realizat (bionica).
Acesti termeni nu sunt pusi pentru cineva care realemente pricepe ceva din fizica si inginerie, ci pentru analfaetii tehnici si stiintifici, care valideaza spusele unui text functie de estetrica butaforica a termenilor.


Cela, ma intereseaza parerea ta cu privire la "pamantul gol".
Esti la curent cu aceasta ipoteza? http://www.nemesi.net/patent.htm
  • 0

#8 Cela

Cela

    Lalea

  • Full Members
  • StricaStricaStrica
  • 201 mesaje

Scris 19 October 2005 - 11:13 PM

Pentagonul are mai multe programe militare secrete şi de spionaj geodezic, folosind mai mulţi sateliţi geostaţionari de înaltă tehnologie. Unul dintre aceştia, care se bazează pe tehnologia bionică şi pe cea a undelor de formă, a reperat în anul 2002 o structură aparte într-o anumită zonă a munţilor Bucegi. În primul rând, spaţiul gol identificat în interiorul muntelui nu comunica cu exteriorul, ci începea direct din interiorul muntelui, la o anumită distanţă de panta acestuia

Nu sunt o specialista in domeniu, insa cultura stiintifica de baza imi spune ca acest autor e un farsor, intrucat satelitiii de spionaj folosesc senzori optici in vizibil si infrarosu, sau o alta categorie fiind cei cu vedere in spectru radio. Atata . . . . In plus, ei nu sunt infailibili asa cum crede tolomacu' mediu, ba dimpotriva, fiind o afacere extrem de proasta pe care statele bogate, in speta SUA, l-au facut. Scriam candva, in replica la un text analfabet, insa infinit mai inteligent totusi decat asta al dumitale:

E vorba de faptul ca rezolutia cea mai buna azi este de 10, DACA NU 15 CM si nu de 1,5 cm; e vorba ca acestia sunt in general construiti pe o frecventa de observatie, ori vizibil (plus un pic de infrarosu-apropiat), ori radio. Cei din vizibil au capacitati doar limitate in infrarosul apropiat, asta daca sunt doar de ultima generatie, pana acum fiind doar 3 si doar la americani (acestia cu ceva capacitati in infrarosu pot ‘zari’ ceva-ceva prin cerul usor acoperit, au rezolutii in jur de ZECE METRII).
DECI MARELE INCONVENIENT AL TUTUROR SATELITILOR IN ACEASTA BANDA DE FRECVENTA ESTE CA PE TIMP DE NOAPTE SI PE TIMP CU CER ACOPERIT . . . . SUNT ‘ORBI’, DECI INUTILI.
Cei radar paliaza aceasta scadere a celor in vizibil, putând ‘vedea’ ceva, insa au rezolutii mult mai slabe . . . . MAI MARI DE 1M. Sunt vreo 6 pe orbita, dintre care 4 americani, restul rusesti;
DIN ACEST TIP NU AU MAI FOST LANSATI DIN MOTIVE TEHNOLOGICE SI FINANCIARE (progr. ‘optic’ KH-11, de ex., a costat si costa statul si cetateanul american 25 de milarde de dolari (americani), cât o costa sist radar Lacrosse, numa' Dumnezeu stie . . . .) NICIUNUL DIN 1988. Acestia au un ‘camp vizual’ extrem de ingust, vazand ‘ca printr-un ochean’, facand vederea-panorama ca si ‘scotocirea’ dupa un element cautat, imposibila sau extrem de costisitoare. Astfel, in timpul razboiului din Golf (primul), americanii ‘au pierdut’ pentru timp de 24 de ore urma a 4 divizii motorizate irakiene, desi aveau toti ‘ochii’ (optici si radio) disponibili si capabili pentru asta, pe aceasta zona. Alta ‘surpriza’, s-au trezit cu pe la sfarsitul lui august cu noi trupe desfasurate paralel cu fronitera saudita de care habar nu aveau . . . . . concluzia: o minte scurta si ceva aminitiri de pe la filmele de propaganda ‘sovietica’ ale Hollywoodului, pot induce in eroare gorobetele, care isi inchipuie ca SUA (sau altcineva) stie, vede si poate orice, oricand. Viata insa, e un pic mai complicata decat reusitele-miracol ale virtuosului Mario de pe jocurile electronice . . . .
Dupa asta, intervine problema facilitatiI inamicului de a ‘fenta’ aceste gauri negre financiare ale Americii imperiale: celebru cazul Indiei, care cu o mana de baieti inimosi si fideli tarii lor de obarsie - imigranti deh!!! - au ‘trasat’ evolutia in jurul Terrei a lui KH11 care ‘se ocupa’ de banda care cuprinde India timp de cateva saptamani (‘satelittes watchers’), comunicand prin Internet si anuntand autoritatile indiene din timp de fiecare trecere a ‘ochiosului’. Astfel, acestia au fost capabili in 1998 sa surpinda SUA si comunitatea internationala cu seria de 6 explozii nucleare, a caror pregatire a putut fi magistral camuflata timp de zile in sir . . . . sub nasul ‘fin’ de 10 cm a lui keyhole.
Asta este o alta problema a satelitilor cu banda de obsevatie vizibil: trebuie sa fie foarte jos plasati pentru a ‘vedea’ bine (LEO - low earth orbit), fiind ei la randul lor vizibili, facandu-i astfel vulnerabili si inutili pentru orice entitate statala care a depasit nivelul tehnologic de comuna primitiva gen Afghanistan . . . . .
Ei graviteaza pe orbite la înaltimi intre 100 si 300 km deasupra pamantului, avand perigeul mult mai scazut decat cei radar (LEO si ei) si infinit mai scazute decat cei geostationari (geosincroni, GEO), acestia din urma fiind foarte ‘grei’, ceea ce presupune costuri imense la lansare, si intrucat sunt mult mai departati de Terra cer timpi mai mari de trasmisie; au si costuri intre 8 si 12 ori mai mari, evident.
Nici o natiune nu-i utilizeaza pentru scopuri de spionaj (imagine), pentru ca sunt ‘miopi’, de-a dreptul orbi, ca urmare a distantei mari la care graviteaza in jurul Terrei (SUA au niste geostationari pentru comunicatii radio militare, si pentru ‘ascultare’ de comunicatii radio (MagnumVortex)). Problema cu ei, este ca pentru a ‘vedea’ trebuie sa evolueze pe orbite joase, insa pe orbite joase ca sa ramai acolo si sa nu te prabusesti, ordona fizica, trebuie sa ai viteze mari, care depasesc cu mult viteza cu care trebuie sa se învârta un satelit geostatioanar pentru a fi . . . . . "geostationar", adica ceva pe langa viteza de rotatie a unui punct de suprafata Terrei. O alta problema este cea a orbitei fixe, care genereaza pe pamant o banda larga de cateva zeci de km, pana la 2 sau 300 de km largime (functie de ‘vederea oblica’ a satelitului); KH 11 (3 pe orbita ramasi) are ceva facilitati de ajustare a orbitei, insa combusitbilul la bord trebuie judicios folosit, iar capacitatile de ‘deplasare’ sunt puternic limitate: nu poti sa vezi azi Coreea de Nord si maine Yemenul . . . .
Pe de alta parte, pentru ca graviteaza atat de jos, pentru a contra atractia si a ramane acolo, acestia trebuie sa se deplaseze cu viteze colosale, lucru care pe de o parte poate fi un avantaj (timpul scurt de 90 minute pana la cateva ore in care revine asupra unui acelasi punct de deasupra suprafetei Terrei), insa si un dezavantaj (timpul scurt de observatie continua de care poti ‘beneficia’ intr-un moment critic).
Alta problema este durata de viata scurta (3 ani (unul dintre ei a stat 6 - record!!!!) pentru keyhole 11), intrucat cu cat un satelit graviteaza mai jos cu atat are viata mai scurta; alta este si modul in care se obtin datele; de exemplu rusii, nu au depasit nici acum nivelul de capsula cu pelicula zvârlita de sus si recuperata spre developare, deoarece pentru a transmite radio informatia la sol, iti trebuie un alt satelit un satelit-releu special cocotzat pentru asta, volumul si debitul de date fiind colosal (americanii au pentru asta satelitii SDS). Intervine si ‘puterea’ de studiu si observare a acestei imense cantitati de date, fiind binecunoscuta reactia alarmata a comunitatii de spioni-spatiali ai SUA la proiectul hazardat al senatorului democrat Boren, care prevedea cresterea numarului de sateliti-spion pe orbita, de la pana in 10 la cateva zeci.
Azi, de altfel miliardele investite in aceste rontaitoare de buget sunt mai aproape ca niciodata de inutil, in masura in care sateliti comerciali ca Ikonos furnizeaza contra cost imagini cu rezolutii de 1m si in masura in care state cu nivel de lumea a treia, shunteaza cu cateva sute de dolari sisteme care au costat zeci de miliarde . . . . .
De aceea putine sunt tarile care mai uzeaza si intretin sateliti de spionaj in epoca dronelor, acestia fiind SUA, Rusia, Franta, China si mai de curand Israelul si India.

Dupa ce ai aflat cam ce inseamna in realitate (nu in fictiune) un satelit de spionaj, continui sa-ti spun ca pentru studierea subsolului, se utilizeaza intr-adevar si tehlogia satelitara, insa inima senzorului nu este nici bionica, nici cu "unde de forma" :D , ci cu o balanta de torsiune, numita si cavendish, sau poate eotvos, dupa numele marelui fizician maghiar. Aceasta tehnologie este utilizata in explorarea primara a zacamintelor de titei, pe scurt ideea fiind de a precepe variatii infime ale fortei gravitationale funtie de masa si compozitia locala a scoartei terestre.

Aceast mesaj a fost editat de Cela: 19 October 2005 - 11:13 PM

  • 0

#9 Elia

Elia

    Crin

  • Advanced Member
  • StricaStricaStricaStricaStrica
  • 959 mesaje

Scris 19 October 2005 - 11:20 PM

[quote name='Cela' date='Oct 20 2005, 12:13 AM' post='82028']
Pentagonul are mai multe programe militare secrete şi de spionaj geodezic, folosind mai mulţi sateliţi geostaţionari de înaltă tehnologie. Unul dintre aceştia, care se bazează pe tehnologia bionică şi pe cea a undelor de formă, a reperat în anul 2002 o structură aparte într-o anumită zonă a munţilor Bucegi. În primul rând, spaţiul gol identificat în interiorul muntelui nu comunica cu exteriorul, ci începea direct din interiorul muntelui, la o anumită distanţă de panta acestuia

Cela, lasa textul de la inceputul topicului, care recunosc ca are deficite, si concentreaza-te pe textul "stiintific" de la adresa: http://www.nemesi.net/patent.htm
  • 0

#10 Cela

Cela

    Lalea

  • Full Members
  • StricaStricaStrica
  • 201 mesaje

Scris 19 October 2005 - 11:44 PM

Textul e lung, si din ce am putut citi, totul este la nivel de ipoteza, si sinceri sa fim, nici macar atat, caci o ipoteza stiintifica propune o explicatie unui fenomen observat si acceptat de comunitatea stiintifica.
Insa zicand ca e o ipoteza, nu pot sa spun decat ca ea ramane a fi confirmata de test si experiment. Fara asta, nu avem mare lucru. Din ce stiu, zona dinspre centrul pamantului este inca destul de necunoscuta . . . diverse ipoteze propunand miez de fier, altii oxizi lichizi, si or mai fi si altele . . . cat timp nu suntem in stare decat sa zgariem scoarta (foraj max 11 km, parca), o sa fie greu sa stim ce e in adancuri, desi, personal cred ca se pot imagina si se vor imagina experimente care sa nu faca necesara explorarea directa a miezului.

Vreau insa sa fac o precizare, care se impune: exista o tehnica a instructiei si cultivarii, care te fereste de timp pierdut. Site-ul, desi nu pricep prea bine italiana, este unul fara prestanta. Impune prudenta.
Iata ce scriam candva, cuiva:

I
Incep prin a spune ca o carte nu este valoroasa prin ea insasi. Nu e valoroasa doar ca e o carte. Ea este, eventual, o valoare prin continutul ei, care este mai inteligent, sau mai conform cu realitatea si cunoasterea actuala, sau mai putin.

O carte nu este nici macar neaparat un instrument de cunoastere, de largire a orizontului intelectual al cuiva: exista carti facute pentru a te distra, relaxa, cum exista si carti care te învata ceva. Cartea de fictiune (beletristica), este genul care îsi propune in primul rând sa te distreze, nu sa te instruiasca!
De ex, poti citi ce a produs imaginatia lui . . . . nu stiu cum il cheama, cel care a scris cartea ”Codul lui Da Vinci”, si in felul asta te relaxezi si îti ocupi timpul liber; scopul acestei carti, el nu este sa te instruiasca.
Indirect, cartea deschide profanului umil un anumit orizont nebanuit lui, anume acela al istoriei religiei, insa cartea nu este nicicum o lucrare de istoria religiei.
Daca vrei sa afli istoria lui Isus in exotica varianta gnostica, atunci citesti, eventual, cartea lui Elaine Pagels, o specialista, si nu pe cea a autorului (ne)citat.
Astfel, vei afla ca la începutul erei crestine, au existat mai multe evanghelii, din care unele prezentau si un Isus care pentru noi, cei de azi, pare surprinzator. Acel Isus, nu era însa nicicum mai ”neadevarat” decat cel al evangheliilor (mai tarziu numite) canonice, întrucât toate aceste lucrari scriitoricesti, veneau dupa o lunga perioada de traditie orala, adica un fel de ”basmele lui Ispirescu”.
Vreau sa-ti spun chiar ca acest exemplu luat, este unul dintre cele mai fericite din cele ale cartilor de ficitiune: multe altele, nu te lasa cu nimic mai mult decat orele pierdute citindu-le . . . .
Unii spun ca exista o vârsta la care preponderent citesti cartea usoara, de fictiune, si o alta la care începi sa explorezi ”realul”, cultivandu-te.

II
Continui prin a expune o metoda perosnala de selectie a informatiei, ce merita incercata atunci cand vrei sa te informezi competent despre un subiect care ti-a trezit la un moment dat interesul.
Acest lucru este necesar intrucat oricine poate scrie si publica o carte (sau text pe net), in care poate scrie si sustine orice. Aceasta este cartea comerciala: criteriul dupa care se judeca succesul sau esecul ei de catre editor, este acela al volumului vânzarii, nu acela al inteligentului sau adevarului curpins intre paginile ei: ia amazon.com, si cauta cu cuvintele cheie cele mai bizare si ridicule si ai sa gasesti serii intregi de carti dedicate lor . . . . pipilica pe post de panaceu, memoria apei, OZN-uri, fantome si case bântuite, cititul in stele, etc.

Pentru a face selectia, trebuie actionat pe trei paliere:
Primul: Trebuie sa identifici carei discipline stiintifice apartine tematica asupra careia vrei sa te informezi. Desi poate parea extrem de simplu, si chiar asa este in general, totusi nu intotdeauna acest demers si este simplu; uneori trebuie sa ”bâjbâi” un pic pana gasesti . . . .

Al doilea: Selectionezi din oferta, acele lucrari care sunt scrise de unul care este specialist in acel domeniu: te intereseaza istoria, un anumit eveniment istoric sa zicem, apai nu te opri prima data asupra elucubratiilor scrise pe tema de un . . . . inginer.
Atunci cand e vorba de domenii aflat la granita intre 2 discipline, cauti lucrarile scrise de unii care sa fie specialisti macar in una, si care eventual sa posede si o lunga si recunoscuta experienta in interdisciplinaritatea aceea.

Al treilea: Din lucrarile ramase dupa aceasta preselectie, cauti acelea ale caror teze au fost afirmate si explicate in publicatii stiintifice recunoscute din disciplina de care tine subiectul care te interseaza; asta presupune deci ca acele idei emise de autor, au trecut de furcile caudine ale peer-reviewing-ului.
Cand un articol se publica intr-o revista de stiinta specializata sau generala (de popularizare) recunoscuta ca nature sau science, textul acestuia este supus citirii unor specialisti recunoscuti din domeniul pe care il trateaza acel articol.
Acest pas, al peer reviewing-ului, da o minima asigurare ca nu citesti bazaconii si nu iti pierzi timpul. Insa el, acest mecanism, nu este infailibil, istoria continand niste esecuri celebre mai indepartate in timp sau mai recente.
Insa oricum, el este mult mai mult decat nimic, adica decat a citi orice oriunde.

Pledoaria mea pentru practicarea constanta a unui astfel de demers se incheie cu un ”calcul” simplu: in afara de veridicitatea, pertinenta si utilitatea acelor cunostinte care tin de “mainstream”-ul stiintific, acestea poseda si calitatea de a fi in cantitate suficienta; suficienta cat sa-ti ajunga o viata si sa mai si ramâna . . . . e si pacat ca atunci cand vrei sa stii ceva despre o anumita arie sau problematica, sa te repezi la marginali, la ”outsideri” si la bizari.

Sperand ca vei lua asa cum a si fost gandit mesajul meu, anume ca o marturie sincera a modului personal de a proceda cu cartile si informatia (aici includ si internetul, care este un adevarat "paradis" al zbanghiilor lipsiti de orice forma de responsabilizare pentru ce scriu si fac pe retea) [...]
  • 0