[crystyann]

Dar daca ea nu vrea sa fie salvata??? Ce faci???Vezi ca iar nu este bine???

[thunami]

... atunci ajuta-ti aproapele... cum stii mai bine!

[Nadino]

Ariana, recunosc ca nu prea am darul claritatii. Nu e prima data cand mi se spune. Dar mereu sunt dispus sa stau de vorba pana cand gasesc un limbaj comun: in care sa ma pot exprima mai exact si in care sa fiu inteles mai bine.
Nu stiu cat de complicat ii poate parea unuia, dar procesul prin care trec atunci cand simt ca afectivitatea incepe sa se incinga stiu ca zona din creer care administreaza senzatiile de placere (nu intelese in sens strict sexuale) a primit prea putini stimuli "placuti". Atunci ma intreb imediat ce nu mi-a mers bine in ultimele ore, sau zile, sau ce bucurii se doresc impartasite, deschid ochii un pic mai larg ca sa vad ce se intampla cu persoanele de langa mine... Problema de multe ori nu este acolo unde pare sa fie, si nici solutia.
Cand eram mai tanar era problema noutatii sentimentelor de atractie si activitatea hormonala care ma pregatea sa fiu adult. Pe atunci erau frecvente intrebari de genul: ce se intampla cu mine? Cum ma relationez cu ceilalti din perspectiva schimbarilor care apareau in mine?...
In privinta asta credinta m-a ajutat foarte mult sa inteleg mai bine lumea spre care mi se deschideau ochii intr-o forma diferta de cea a copilariei. In felul acesta am inteles ca sexualitatea este doar o parte din ceea ce sunt, ca are o cauza si o destinatie.