Din acest vid interior, inca din copilarie, incepem sa ne cream identitati pe care ne straduim sa le formam cat mai bine posibil.Consumam tot mai mult din vidul nostru interior pentru a putea crea acea parte de Eu care sa corespunda identitatii dorite.Iar daca e sa discutam despre sfera spirituala adesea ne identificam cu ceea ce inseamna a fi radiestezist,shaman,yoghin,sau stiu eu ce altceva mai dorim.
Doar ca toate formele sunt instabile si aceasta realitate duce la pierderea unei parti din Eul nostru.
Asa cum vad eu lucrurile,chiar si atunci cand spunem 'Eu sunt' reprezinta o atasare care va duce la pierderea unei parti atunci cand nu vom mai fi (si aici nu ma refer la corpul fizic).
Traind 'Prezenta proprie' fara a eticheta acest fapt intr-un fel anume cred ca am putea pastra sinele superior nedivizat, pastrand puterea in interior.
Neatribuirea unei indentitati anume nu impiedica realizarea unor actiuni pe care dorim sa le indeplinim.
Odata ce ne-am divizat sinele,cred ca o calea de urmat ar fi recunoasterea identitatilor create si renuntarea la ele,dizolvandu-le in vidul nostru interior.
Cam asa inteleg eu cuvintele 'renuntati la voi insiva'.
Sunt interesata sa citesc si alte pareri.
Aceasta postare a fost editata de Indyy: 13 February 2009 - 12:48 PM
Contact
Facebook
Twitter
RSS

















