[hipnotiq]

cand spun severi nu ma refer la corectii sau lucruri de genul asta pentru ca dupa parerea mea asta denota incapabilitatea parintilor de a se face auziti prin alte metode ......ma refer la lucruri acceptate ca fiind normale (fumat , ect)
sunteti parinti libertini sau comunisti ........credeti ca rigiditatea o sa va tina copilul in siguranta?

[X.E.N.A.]

lumea din jur zice ca-s prea putin severa...acum...a mea e mica, dar ma gandesc cu groaza cam ce o sa fiu in stare sa-i interzic, avand in vedere ca nu prea stiu ce sa-mi interzic si mie

Astept sfaturi.

[Rodica`]

Bunicii nostri spun ca sunt prea permisiva...ca o sa fie un rasfatat, un needucat, un derbedeu. Ei sunt chiar severi cu el si de asta nici nu-i prea iubeste....mi-as fi dorit pentru copilul meu nistre bunici asa cum am avut eu pe buna mea. Cand imi era mai greu si toata lumea ma condamna numai la ea gaseam intelegere.
Nu sunt severa. Sunt permisiva si nu-i refuz nimic. Dar nici el nu-mi cere marea cu sarea. E un copil bun.

[desan]

severitate e un cuvant care nu-mi place...
copilul nu se naste autostiutor..deci trebuie indrumat in primul rand in cea ce priveste spatiul in care traieste si care se largeste cu varsta...e absolut esential pr dezvoltarea normala a unui copil sa i se puna granita e chiar vital...altfel ne trezim in scurt timp cu un mic salbatec care se chinuie si chinuie pe altii...copilul trebuie sa stie ce e voie si ce e interzis...ma refer ca nu e voie sa traga marfa de pe rafturi cand mergeti la cumparaturi..ca nu e voie sa traga pisica de coada...ca nu e voie sa se catere pe mobila sau pe perv. ferestrei..sa nu apese pe orice buton vrea...sa nu coboare de pe totuar...sa nu o ia la fuga de unul singur..sa nu-si distruga jucariile samd..iubirea fata de copil se manifesta fizic cu multe imbratisari si saruturi...nicidecum cu permisivitatea de a face ce i se nazare...caci aceasta al zapaceste si-l face sa incerce tot timpul limitele...periculos pt el si pt voi...

[X.E.N.A.]

desan, la Feb 11 2009, 10:00 AM, a spus:

severitate e un cuvant care nu-mi place...
copilul nu se naste autostiutor..deci trebuie indrumat in primul rand in cea ce priveste spatiul in care traieste si care se largeste cu varsta...e absolut esential pr dezvoltarea normala a unui copil sa i se puna granita e chiar vital...altfel ne trezim in scurt timp cu un mic salbatec care se chinuie si chinuie pe altii...copilul trebuie sa stie ce e voie si ce e interzis...ma refer ca nu e voie sa traga marfa de pe rafturi cand mergeti la cumparaturi..ca nu e voie sa traga pisica de coada...ca nu e voie sa se catere pe mobila sau pe perv. ferestrei..sa nu apese pe orice buton vrea...sa nu coboare de pe totuar...sa nu o ia la fuga de unul singur..sa nu-si distruga jucariile samd..iubirea fata de copil se manifesta fizic cu multe imbratisari si saruturi...nicidecum cu permisivitatea de a face ce i se nazare...caci aceasta al zapaceste si-l face sa incerce tot timpul limitele...periculos pt el si pt voi...

concret, ce i-ai interzice copilului tau?
in relatiile cu lumea de ex, cat de sincer "are voie" sa fie?
cat de mult ii lasi personalitatea sa-si spuna cuvantul?
ce, din ce faci tu, il poate afecta iremediabil?

[desan]

X.E.N.A., la Feb 11 2009, 10:32 AM, a spus:

concret, ce i-ai interzice copilului tau?
in relatiile cu lumea de ex, cat de sincer "are voie" sa fie?
cat de mult ii lasi personalitatea sa-si spuna cuvantul?
ce, din ce faci tu, il poate afecta iremediabil?

in primul rand se discuta pe tema respectiva..a interzice pur si simplu fara explicatiile de rigoare face treaba invers..trezeste curiozitatea lucrului interzis...
personalitate asi spune oricum cuvantul..si vine respectata...
sinceritatea trebuie lasata in voia ei...oricum cu varsta invata singur sa o manipuleze...
cea ce poate afecta iremediabil un copil sunt duble intelesuri,lipsa de comunicatie ,lipsa de informatie,lipsa de explicatii,agresivitatea verbala si fizica,lipsa limitelor,tratarea lui ca un obiect ,si lipsa de iubire si manifestarile ei fizice adica multa apropiere fizica..niciodata sa nu refuzati imbratisarea indiferent cat de ocupati ati fii..

[hipnotiq]

chestia asta cu limitele nu prea o inteleg......eu sincer am avut voie sa fac aproape orice si consider am un caracter bine conturat...........limite.....urat cuvant .....aveti cumva copil retardat? nu face diferenta intre bine si rau?va doriti un copil cu imaginatie , care sa se descurce indiferente de situatie sau ii frangeti aripile inca din copilarie....toata viata sa astepta sa ii spuna cineva ce sa faca , sa caute aprobarea , daca a facut bine sau nu.....limitele sunt bune daca copilul este mic , nu stie inca ce este lumea.....e in faza de cunostere , consider ca rolul parintilor este unul de echilibrare , fiecare copil (exceptand cei mici categoric dependeti de pariniti) trebuie sa isi urmeze un drum propriu sa isi formeze o personalitate proprie si parintii sa ii readuce pe fagasul normal daca se abat , nu sa le trasese drumul ......
ex..."vreau sa fi avocat' ...oh really? va folositi copii pentru a ideplini vise proprii neimplinite ?
sfatul meu din perspectiva copilului ...limitele sunt bune , insa cu moderatie......daca ii interzici copilului o multime de lucruri o sa fie un risc ridicat sa le incerce pe toate ca o sa se gandesca ca nu au cum sa fie asa de multe gresite , pe cand daca ii interzici doar cele importante si periculoase iar pe celelate doar sa il avertizezi despre ele , cand o sa apara curiozitatea o sa le incerce pe cele din urma si o sa zica "hey mama avea dreptate , daca asta e asa daunatoare pentru mine nici nu vreau sa le incerc pe cele interzise "
o sa spuneti ca nu am dreptate......poate nu am , sau nu in totalitate dar ganditiva la cantrastul acelas intre copii care ajung sa se drogheze cu toate ca parintii se bat cu pumnul in piept ca iau crescut extraordinar de bine (poate prea bine ) , si copii libertini care nu fac asa multe prostii cu toate ca ar avea ocazia (cum e si cazul meu )......este mai bine sa iti informezi copilul despre pericolele care il paste daca face acel lucru decat sa il interzici , caci lucrurile interzise atrag
daca am exagerat imi cer scuze ......critici accept , sunt inca tanar mai am timp sa invat

[desan]

hipnotiq, la Feb 11 2009, 06:36 PM, a spus:

chestia asta cu limitele nu prea o inteleg......eu sincer am avut voie sa fac aproape orice si consider am un caracter bine conturat...........limite.....urat cuvant .....aveti cumva copil retardat? nu face diferenta intre bine si rau?va doriti un copil cu imaginatie , care sa se descurce indiferente de situatie sau ii frangeti aripile inca din copilarie....toata viata sa astepta sa ii spuna cineva ce sa faca , sa caute aprobarea , daca a facut bine sau nu.....limitele sunt bune daca copilul este mic , nu stie inca ce este lumea.....e in faza de cunostere , consider ca rolul parintilor este unul de echilibrare , fiecare copil (exceptand cei mici categoric dependeti de pariniti) trebuie sa isi urmeze un drum propriu sa isi formeze o personalitate proprie si parintii sa ii readuce pe fagasul normal daca se abat , nu sa le trasese drumul ......
ex..."vreau sa fi avocat' ...oh really? va folositi copii pentru a ideplini vise proprii neimplinite ?
sfatul meu din perspectiva copilului ...limitele sunt bune , insa cu moderatie......daca ii interzici copilului o multime de lucruri o sa fie un risc ridicat sa le incerce pe toate ca o sa se gandesca ca nu au cum sa fie asa de multe gresite , pe cand daca ii interzici doar cele importante si periculoase iar pe celelate doar sa il avertizezi despre ele , cand o sa apara curiozitatea o sa le incerce pe cele din urma si o sa zica "hey mama avea dreptate , daca asta e asa daunatoare pentru mine nici nu vreau sa le incerc pe cele interzise "
o sa spuneti ca nu am dreptate......poate nu am , sau nu in totalitate dar ganditiva la cantrastul acelas intre copii care ajung sa se drogheze cu toate ca parintii se bat cu pumnul in piept ca iau crescut extraordinar de bine (poate prea bine ) , si copii libertini care nu fac asa multe prostii cu toate ca ar avea ocazia (cum e si cazul meu )......este mai bine sa iti informezi copilul despre pericolele care il paste daca face acel lucru decat sa il interzici , caci lucrurile interzise atrag
daca am exagerat imi cer scuze ......critici accept , sunt inca tanar mai am timp sa invat

nu ai postat nimic gresit!!! limitele sunt in functie de varsta ,ai inteles f.bine...nu se poate sa pretindem ca un copil sa stie ce e primejdios sau nu..explicatile sunt intelese iarasi in functie de varsta...nu pot vorbi cu un copil de 3 sau 5-8..ani de pericol de molestare sexuala..dar pot sa-i cer sa nu se lase abordat de straini pt ca iar putea face ceva neplacut sau dureros..ai dreptate..limitarea maxima sau absurda nu face nici un bine....meserie grea ne???

[Jadora]

De foarte putine ori am incercat "sa ma impun" in fata copilului - nu-mi place termenul, in general. Nu intervin ferm decit atunci cind este vb. de siguranta. In rest, poate experimenta, pentru ca vreau sa fie o persoana care sa gandeasca, nu una care sa se supuna. Pentru ce sa deprinda obedienta in defavoarea capacitatii de a decide?!

Cred ca povestirea asta se potriveste la acest subiect:

"Într-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început.

Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor: “Astazi o sa facem un desen”. “Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…

Dar profesoara a zis “Asteptati!”, “Nu începeti înca!”. Si a asteptat pâna când i s-a parut ca toti
copiii sunt pregatiti. “Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde. “Acum puteti începe!”, a zis profesoara. Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.

Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor: „Astazi o sa facem ceva din argila”. „Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.

„Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit baietelul caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Asteptati, va arat eu cum se face!”. Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca. „Asa! Acum puteti începe!”, a zis profesoara.

Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si mare ca cea facuta de profesoara.

Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.

Si s-a întâmplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras.

Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung p âna ajungea în clasa lui.

În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor: „Astazi o sa facem un desen!”.„Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Când a ajuns lânga baietel i-a spus:
„Tu nu vrei sa desenezi?”.
„Ba da!”, a zis baietelul.
„Ce desen facem?”.
„Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara.
„Cum sa-l fac?” zise baietelul
„Cum îsi place tie!” raspunse ea
„Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul
„Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.
„Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?”
„Nu stiu!” zise baietelul
Si a început sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…


Morala?
Einstein spunea ca " Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul. "

Aceasta postare a fost editata de Jadora: 11 February 2009 - 10:11 PM

[desan]

Jadora, la Feb 11 2009, 10:07 PM, a spus:

De foarte putine ori am incercat "sa ma impun" in fata copilului - nu-mi place termenul, in general. Nu intervin ferm decit atunci cind este vb. de siguranta. In rest, poate experimenta, pentru ca vreau sa fie o persoana care sa gandeasca, nu una care sa se supuna. Pentru ce sa deprinda obedienta in defavoarea capacitatii de a decide?!

Cred ca povestirea asta se potriveste la acest subiect:

"Într-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început.

Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor: “Astazi o sa facem un desen”. “Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…

Dar profesoara a zis “Asteptati!”, “Nu începeti înca!”. Si a asteptat pâna când i s-a parut ca toti
copiii sunt pregatiti. “Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde. “Acum puteti începe!”, a zis profesoara. Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.

Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor: „Astazi o sa facem ceva din argila”. „Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.

„Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit baietelul caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Asteptati, va arat eu cum se face!”. Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca. „Asa! Acum puteti începe!”, a zis profesoara.

Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si mare ca cea facuta de profesoara.

Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.

Si s-a întâmplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras.

Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung p âna ajungea în clasa lui.

În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor: „Astazi o sa facem un desen!”.„Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Când a ajuns lânga baietel i-a spus:
„Tu nu vrei sa desenezi?”.
„Ba da!”, a zis baietelul.
„Ce desen facem?”.
„Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara.
„Cum sa-l fac?” zise baietelul
„Cum îsi place tie!” raspunse ea
„Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul
„Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.
„Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?”
„Nu stiu!” zise baietelul
Si a început sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…


Morala?
Einstein spunea ca " Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul. "

minunata poveste!!!! trebuie sa adaug ceva legat de poveste si de fiul meu...el nu a acceptat niciodata sa deseneze altceva decat cea ce a vrut el...a invatat tot ce era legat de scris citit mate samd...dar niciodata nu a renuntat la dreptul de a se exprima liber...probabil ca personalitatea asi spune cuvantul de la bun inceput...