In liceul in care am invatat mai disparea ba una, ba alta, in special in vestiarul de la sport, care chipurile trebuia sa ramana incuiat pe parcursul orei, dar rareori era. Daca iti uitai ceva acolo, de obicei obiectul era preluat de artagoasa femeie de serviciu, care anunta profesorii doar daca nu-l putea folosi ea insasi (cum a fost cu o pereche de adidasi uitati de o colega de-a mea, care peste cateva saptamani au aparut in picioarele ei ca prin minune - din cate am inteles fusesera scumpi si ii comandase de undeva, deci erau 0 sansele sa fi facut o confuzie).
In clasa a XI cred, a avut loc un eveniment destul de bizar. Cum in cladirea cu pricina invatau si clase de I-IV, intr-o zi, cand una dintre ele avea ora de sport, am avut o ora in sala lor de clasa. Dupa ce am plecat de acolo si ne-am intors in clasa noastra - cred ca eram in pauza mare, de 20 min - apare diriginta sa anunte ca "din clasa celor mici a disparut o sacosa cu echipament sportiv". Presupun ca respectivul copil o uitase cand sa plece la sala de sport, sau cel putin asa a avut impresia. Si ce credeti ca face diriga - ne sechestreaza in clasa, spunandu-ne clar sa nu cumva sa ne miscam de acolo; nici la WC nu aveam voie. A pus un elev de la o alta clasa de paza la usa - altfel cum sa se asigure ca nu iesea nimeni. Va sa zica, vina a fost indreptata in principal asupra unei clase de a XI-a, de a fi furat treningul unui copil de a II-a sau a III-a. Si de aici ancheta.
Ora urmatoare nu s-a mai facut, incercand sa se stabileasca cine si pe unde fusese (dintre noi), cand parasise sala de clasa cu pricina, ce vazuse. Apoi a aparut invatatoarea celor mici, cerand sa fim cautati in ghiozdane sau ce pisici aveam cu noi, sa vada daca iesea la suprafata vreun obiect din cele disparute. A renuntat cand unul dintre colegii mei a luat-o mai din scurt, dar venise pusa pe treaba. Cine ii dadea ei dreptul, ei sau oricarui cadru didactic, sa controleze bunurile personale ale elevilor? Erau cumva polititsti? Si cu prezumtia de nevinovatie cum ramane? S-a emis chiar o ipoteza conform careia furtul ar fi fost infaptuit prin "crima organizata"
In final s-a luat o hotarare (intre diriginta si invatatoare presupun) ca noi sa strangem 200.000 de lei vechi si sa-i dam copilului respectiv. Desi nu dovedise nimeni ca ar fi fost de vina unul dintre noi, si nu exista nici un argument logic in favoarea acestei variante. Normal ca nu am platit si s-a renuntat pana la urma. N-aveam nimic cu copilul si nu eram impotriva sa-l ajutam sa-si cumpere un alt echipament sportiv, dar sa dam banii ar fi insemnat o recunoastere tacita.
Acum ma intreb, e normal modul in care s-a procedat, din partea cadrelor didactice? Asa se face in general? Ce parere aveti?
Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis

















