[joannahart]

Nu imi pun prea mari sperante dar daca e cineva care poate contribui cu idei la rezolvarea exercitiului, il rog sa posteze..................

Nr. 1
Considerand viziunea lui Wittgenstein in Tractatusul logico filosofic dezvoltati urmatoarele propozitii:
Propozitiile mele clarifica prin faptul ca cel ce ma intelege le recunoaste, pana la urma drept nonsensuri, daca prin ele - sprijinindu-se pe ele - s-a ridicat deasupra lor. (El trebuie , pentru a spune asa, sa arunce scara dupa ce a urcat pe ea)
El trebuie sa depaseasca aceste propozitii si apoi vede lumea in mod concret

( . Intr-o scrisoare catre B Russel, Wittgenstein spune: )
"Caci eticul este delimitat dinauntru, asa cum este , de catre cartea mea (..............). Toate lucrurile despre care multi baguie, astazi le-am definit in cartea mea, ramanand tacut in privinta lor."

Nr 2.
Considerand propozitiile de mai jos - la ce se reduce filosofia in opinia lui Wittgenstein?
Ea (filosofia) trebuie sa delimiteze ceea ce poate fi gandit si, prin aceasta ceea ce nu poate fi gandit .
Ea (filosofia) va desemna ceea ce nu poate fi spus , prezentand in mod clar ceea ce poate fi spus.
Tot ceea ce poate fi in genere gandit , poate fi gandit in mod clar. Tot ceea ce poate fi in genere exprimat , poate fi exprimat in mod clar.

Sunt pe-aici studenti la Filo?

[Moftangiu]

Nu s-a gasit nici un student la filozofie sa-ti raspunda?
Sa incerc eu, care nu prea le am cu filozofia.

La prima as spune ca propozitile lui sunt metode/instrumente ale cunoasterii, nu sunt adevaruri, nu sunt finale, nu sunt complete, dar ca sa le cunosti limitele trebuie sa le cunosti bine, cand si in ce imprejurari sa le utilizezi.
Ca sa poti utiliza si alte metode de cercetare ai nevoie de instrumentele lui de rationalizare.

La a doua cred ca vrea sa spuna ca exista o perceptie a realitatii, care are o parte ce poate fi explicata si o parte ce nu poate fi explicata.

Cineva dadea un exemplu despre cunoastere, si/sau despre modele.
Ele sunt o viziune, o privire dintr-o perspectiva. E ca si cum ai privii luna, ii vezi partea luminata, dar nu o vezi in intregime, nici cand e luna plina, pentru ca si atunci are o fata intunecata.
Lumina soarelui este echivalentul metodelor de cunoastere, respectiv o metoda nu poate explica decat dintr-un punct de vedere, si ca sa ai o imagine cat mai aproape de adevar, e nevoie sa apelezi la mai multe metode, care-ti ofera viziuni din perspective diferite.

Aceasta postare a fost editata de gheorghe35: 23 January 2009 - 09:23 PM

[joannahart]

Multumesc mult G, exemplele tale chiar m-au ajutat.
O sa incerc zilele astea sa dezvolt si eu subiectul

[Moftangiu]

Cu placere. Ma bucur ca au fost utile.

[rubens]

Citeaza

Considerand viziunea lui Wittgenstein in Tractatusul logico filosofic dezvoltati urmatoarele propozitii:
Propozitiile mele clarifica prin faptul ca cel ce ma intelege le recunoaste, pana la urma drept nonsensuri, daca prin ele - sprijinindu-se pe ele - s-a ridicat deasupra lor. (El trebuie , pentru a spune asa, sa arunce scara dupa ce a urcat pe ea)
El trebuie sa depaseasca aceste propozitii si apoi vede lumea in mod concret

nimic nou sub soare, idee întâlnită la mulţi alţii anterior lui. Ia de exemplu Scara virtuţilor din Filocalie. Doar că există o mică mare diferenţă: aici cică vezi lumea, în exemplul meu îl vezi pe Dumnezeu.

Citeaza

Considerand propozitiile de mai jos - la ce se reduce filosofia in opinia lui Wittgenstein?
Ea (filosofia) trebuie sa delimiteze ceea ce poate fi gandit si, prin aceasta ceea ce nu poate fi gandit .
Ea (filosofia) va desemna ceea ce nu poate fi spus , prezentand in mod clar ceea ce poate fi spus.
Tot ceea ce poate fi in genere gandit , poate fi gandit in mod clar. Tot ceea ce poate fi in genere exprimat , poate fi exprimat in mod clar.

operează cu categorii: determinat, nedeterminat. Uite un exemplu mai elocvent decât cuvintele lui wittge ca să treci dincolo de categorii:
cuvântul e tăcere afirmată însă tăcerea e mult mai mult decât cuvântul.

btw: ceea ce nu este gândit nu se poate spune că delimitează ceva prin acel gândit, pentru că „mai multul” nu poate proveni din „mai puţin”. Acea „limită” nu se poate afla decât în sânul indeterminatului, ca negare aparentă de sine prin care însăşi gânditul este gândit. Această posibilitate de negare de sine în sânul Infinităţii nu afectează în nici un fel Infinitatea ci doar formele sale de adaptare la finit.

Aceasta postare a fost editata de rubens: 26 May 2009 - 11:49 PM

[Xenos]

Nr.1

Afirmatia din scrisoarea catre Russell reprezinta viziunea conturata cu ajutorul cuvintelor("cartea mea"), ce definesc o parte a realitatii(eticul) si realitatea in sine("toate lucrurile...ramanand tacut in privinta lor"), viziune care prezinta realitatea in forma pur abstracta construita doar pe cuvinte si care va fi negata ulterior.

Negarea acestei viziuni particulare("propozitiile mele, cel ce ma intelege") transpare din catalogarea cuvintelor drept "nonsensuri", al caror inteles nu defineste in cele din urma in totalitate realitatea, se ajunge astfel la o idee conform careia, realitatea nu e doar abstractiune si ca atare intelegerea acestui fapt in sine("sa arunce scara dupa ce a urcat pe ea", "prin ele...s-a ridicat deasupra lor") duce la o noua conceptie care incearca sa reconcilieze abstractul cu concretul in Nr. 2. Abstractul se contureaza o data cu inventarea cuvintelor si simbolurilor, din momentul in care limbajul a fost utilizat pe scara larga abstractul a inceput sa domine realitatea, eliminarea sa lasand locul doar concretului("vede lumea in mod concret").

Nr. 2

Filosofia in viziunea lui Wittgenstein pare a fi o punte intre rational(abstract - "ceea ce poate fi gandit", "ceea ce poate fi spus") si irational(concret - "ceea ce nu poate fi gandit", "ceea ce nu poate fi spus"), intre stiinta(ratiune) si religie(nonratiune). Desi filosofia nu intra in sfera stiintei, nici in cea a religiei, ea poate fi elementul ce asigura coeziunea viziunii "Tot ceea ce poate fi in genere gandit , poate fi gandit in mod clar. Tot ceea ce poate fi in genere exprimat , poate fi exprimat in mod clar."

[Renaissance'91]

joannahart, la 22 January 2009 - 11:04 AM, a spus:

Nu imi pun prea mari sperante dar daca e cineva care poate contribui cu idei la rezolvarea exercitiului, il rog sa posteze..................

Nr. 1
Considerand viziunea lui Wittgenstein in Tractatusul logico filosofic dezvoltati urmatoarele propozitii:
Propozitiile mele clarifica prin faptul ca cel ce ma intelege le recunoaste, pana la urma drept nonsensuri, daca prin ele - sprijinindu-se pe ele - s-a ridicat deasupra lor. (El trebuie , pentru a spune asa, sa arunce scara dupa ce a urcat pe ea)
El trebuie sa depaseasca aceste propozitii si apoi vede lumea in mod concret

( . Intr-o scrisoare catre B Russel, Wittgenstein spune: )
"Caci eticul este delimitat dinauntru, asa cum este , de catre cartea mea (..............). Toate lucrurile despre care multi baguie, astazi le-am definit in cartea mea, ramanand tacut in privinta lor."

Nr 2.
Considerand propozitiile de mai jos - la ce se reduce filosofia in opinia lui Wittgenstein?
Ea (filosofia) trebuie sa delimiteze ceea ce poate fi gandit si, prin aceasta ceea ce nu poate fi gandit .
Ea (filosofia) va desemna ceea ce nu poate fi spus , prezentand in mod clar ceea ce poate fi spus.
Tot ceea ce poate fi in genere gandit , poate fi gandit in mod clar. Tot ceea ce poate fi in genere exprimat , poate fi exprimat in mod clar.

Sunt pe-aici studenti la Filo?

Din cate stiu eu(si stiu putine la capitolul asta) pentru Wittgenstein filozofia se reduce la limitele limbajului,faptul ca fiecare cuvant e definit intr-un fel si ca acest proces de definire e recursiv(definesti un lucru cu un alt lucru,care la randul lui se defineste cu altceva).Si mai e si faptul ca un lucru nu poate fi precis definit.Pentru mine un concept inseamna ceva,pentru altul,altceva.Nu a spus el asta,insa faptul ca filozofia e limitata de limbaj ii apartine

[Allexandrra]

joannahart, la 22 January 2009 - 11:04 AM, a spus:

Cunoasterea obisnuita este fragmentata si nu reflecta adevarata realitate. Abia cand depasim fragmentele, ajungem la adevarata cunoastere, fragmentele fiind ganduri si expresii ale gandurilor. Trebuie totusi ca gandurile sa fie clare, iar expresiile lor corecte.

[Interpus]

Meditatia fiintială. Doar asta poate să transceandă si gândurile. Desi, ar fi interesant să mai coexiste si altceva. Sinele este superior universalului si acesta este cunoscut dincolo de fragmente, care doar intregesc un general, un universal si crează iluzia de atotcunoastere.

Acum, intelegi "Raportarea sinelui la general, la universal poate fi concret inteleasă abia după aceea la sinele insusi."? Este postura in care esti deja o suprafiintă (sinele - depăsirea gândurilor) si cobori să intelegi concret si să afli care-i baiul cu fiinta din tine. Cunoasterea dinspre suprafiintă către fiintă.

[Allexandrra]

Nu, tot nu inteleg. Era vorba de Wittgenstein, nu despre practici buddhiste sau spirituale, chiar daca multi gasesc puncte comune intre buddhism si Wittgenstein.