spatiul nu este euclidian decat la limita
(la limita planetei pamant - vom verifica acestea iesind din Sistemul Solar)
Cum asa?[/b]
iata un exemplu care arata ca geometria euclidiana este doar un caz particular, la limita
notiunea de linie dreapta nu exista decat in geometria euclidiana pe care o studiem pentru ca are aplicatii practice pe Terra
nu exista un reper la care omul sa se raporteze pentru a construi o linie dreapta
se foloseste bolobocul ca sa se construiasca tavanul cat mai drept, dar daca am continua linia aceea dreapta cu bolobocul unde crezi ca ai ajunge?
Ai perfecta dreptate. Insa asta pentru moment nu îmi raspunde la întrabre, acel “cum asa?”
Tot ce ai zis mai sus, confirma ce spuneam eu:
<<Faptul ca pentru a cuprinde o serie de fenomene observate, in descrierea abstracta a fizicii, a trebuit complicat aparatul matematic cu spatii multidimensionale, sau faptul ca
idealizari de genul geometriei in 2 dimensiuni sunt utile si azi, asta nu schimba natura evidenta a spatiului real direct perceptibil ca fiind tridimensional; sau tu chiar crezi, doar pentru ca ecuatiile necesare manipularii utile a unui formalism imaginat de om par a indica asta, ca exista, de ex., un spatiu cu 4 dimensiuni, in care fenomenele fizice, cel putin la o anumite scara, sunt in raport cu cea de-a patra simetrice?>>
daca te afli intr-o anumita zona geografica si daca iti alegi o numita directie, poti ajunge exact in locul de unde ai plecat, dand ocol pamantului
Asta
numai daca nu urmezi aceeasi directie dupa ce tot alesesi.

A merge pe suprafata “rotunda” a pamântului, nu înseamna nicicum ca urmezi o directie anume aleasa la pornire, ci ca te abati mereu, tot mai mult, de la ea. De aceea, sa ne aducem aminte, musulmanii stârnesc rîsul cu sughitzuri, când se îndreapta cu fatza spre mecca, întrucât urmând linia pamântului, ei stau în acelasi timp si cu kuru spre ea.

Orientarea lor dupa o directie la suprafata terrei, îi face sa se roage, asa cum ziceam, si cu kuru’ dar si cu capul spre mecca, însa mai mult, cel mai adesea nu în directia care indica distanta cea mai scurta spre mecca, caci asta ar presupune sa stea în cap.
se foloseste laserul pentru a se masura distantele din spatiul extraterestu, dar se stie ca lumina are natura dubla, deci si o parte materiala, care poate fi usor atrasa pe distante mari, de fortele gravitationale ale altor planete sau sisteme solare...
Corect.
adaugand timpul la tridimensionalitatea spatiului ajungem deja in mai multe dimensiuni...
Am spus deja ca este o eroare sa crezi ca spatiul este fizic cu 4 dimensiuni, doar pentru ca Einstein, sau fizicienii in general, accepta pentru expiicarea unor anumite fenomene, care mai sunt si locale (aproape de corpuri de masa astronomica importanta), deci exceptii, un astfel de formalism matematic. Ziceam data trecuta asa:
<<Faptul ca pentru a cuprinde o serie de fenomene observate, in descrierea abstracta a fizicii, a trebuit complicat aparatul matematic cu spatii multidimensionale, sau faptul ca idealizari de genul geometriei in 2 dimensiuni sunt utile si azi, asta nu schimba natura evidenta a spatiului real direct perceptibil ca fiind tridimensional; sau tu
chiar crezi, doar pentru ca ecuatiile necesare manipularii utile a unui formalism imaginat de om par a indica asta, ca exista, de ex., un spatiu cu 4 dimensiuni, in care fenomenele fizice, cel putin la o anumite scara, sunt in raport cu cea de-a patra simetrice?>>
It indicam aici ca
nu poate exista realmente un spatiu in care fenemenele fizice sunt simetrice in raport cu o dimensiune a sa care este timpul.
Putem sa mergem inainte, cum putem da si inapoi, putem merge la dreapta, cum putem merge si la stanga, putem merge in sus, cum putem merge si in jos, insa
nu putem parcurge timpul decat intr-o unica directie: spre viitor. Daca un formalism ne indica altfel, asta nu inseamna ca realitatea sta asa, ci ca acesta este imperfect sau imperfect interpretat.
si nu doar in ceea ce priveste macrocosmosul, ci si microcosmosul (intimitatea celor mai mici particule cunoscute)
Microcosmosul nu este foarte bine inteles astazi. Este admrabil speculat tenologic, insa lamentabil inteles. Nici macar modelul atomic nu este satisfacator din punct de vedere teoretic, ce sa mai discut despre modelul cuantic, care este o mare necunoscuta hermeneutica.
[b]eu am inteles acestea pornind de la fizica de liceu:
in primele clase invatam ca viteza este rapordtul dintre distanta si timp v=d/t,
pe urma aflam ca acest raport presupune de fapt o ecuatie diferentiala v=dd/dt
Acum inteleg ce vre sa zici prin “spatiul nu este eculidian decat la limita”. Adica el nu prezinta proprietatile ideale ale geometriei in 2 dimensiuni (caz particular totusi al geom. Euclidiene) decât la limita.
Da, v=d/t (vteza medie) este la limita (t --> 0, adica t este foarte mic) v=dd/dt, adica viteza instantanee.
Insa cum ziceam mai sus, in macrocosm spatiul nu este diferit de cel pe care il cunoastem aici jos (tridimensional), caci timpul este acolo doar o coordonata a unui sistem, nu o dimensiue a spatiului real, iar la nivelul micro nimic din ce cunosc nu poate convinge ca spatiul ar avea mai multe, sau mai putine dimensiuni.
Aceasta postare a fost editata de Cela: 13 October 2005 - 09:06 PM