Īn Exod 33, 11-23 aflăm despre importanţa descoperirii lui Dumnezeu şi a Numelui Său. Acelui om căruia Dumnezeu īi vorbeşte şi īi dăruieşte har, El īi descoperă şi Numele Său. Domnul a vorbit către Moise faţă-n faţă. El a dorit să vadă slava lui Dumnezeu, iar Domnul i-a răspuns: Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea, şi voi chema Numele Domnului īnaintea Ta. (Exod 33, 19). Dumnezeu nu rămīne Cel necunoscut, Cel ce se ascunde. EL apare ca fiind Cel ce Se face de cunoscut, pentru a descoperi Numele Său.
Descoperirea Numelui Domnului Dumnezeu nu poate fi subliniată suficient. Domnul i-a poruncit lui Moise: Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi spune-le: Aşa să binecuvīntaţi pe copiii lui Israel, şi să le ziceţi: Domnul (Iahveh) să te binecuvīnteze, şi să te păzească! Domnul (Iahveh) să facă să lumineze Faţa Lui peste tine, şi să se īndure de tine! Domnul (Iahveh) să-şi īnalţe faţa, şi să-ţi dea pacea! Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu īi voi binecuvīnta. (Num. 6, 23-27).
De cīnd e lumea nu I S-a adresat nimeni lui Dumnezeu cu titluri, ci cu Numele Său. Indiferent dacă oamenii Īl chemau sau lucrau, totul se īntīmpla īn Numele Lui. Acesta este valabil atīt pentru Vechiul cīt şi pentru Noul Testament.
Este legea fundamentală a lui Dumnezeu că El poate fi căutat, descoperit, găsit şi proslăvit doar īn locul īn care El īnsuşi Se descoperă pe Sine şi Numele Său; acolo Īl aflăm şi Īl putem onora: Ci să-L căutaţi la locaşul Lui, şi să mergeţi la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-şi aşeze acolo Numele Lui (Deut. 12, 5).
La rugăciunea de inaugurare a templului, Solomon a spus următoarele: pentru ca toate popoarele pămīntului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca şi poporul Tău Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o eu! (1 Īmp. 8, 43).
De aceea poporul Meu va cunoaşte Numele Meu; de aceea va şti, īn ziua aceea, că Eu vorbesc şi zic: Iată-Mă! (Isa. 52, 6).
Acelaşi, despre care Moise spunea: Cel ce se numeşte EU SĪNT , m-a trimis la voi (Exod 3, 14), Se prezintă cu aceleaşi cuvinte poporului Israel, pe muntele Sinai: Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte poporului Israel, şi a zis; EU SĪNT Domnul (Iahveh), Dumnezeul tău (Elohim), care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. (Exod 20, 1-2). Īn proorocul Isaia este subliniată această denumire īn mod deosebit: EU, Domnul (Iahveh), Cel dintīi şi acelaşi pīnă īn cele din urmă veacuri. (Isa. 41, 4). EU SĪNT Domnul (Iahveh), acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea idolilor. (Isa. 42,
Īn tot Vechiul Testament au existat oameni care au cunoscut Numele Domnului şi L-au chemat şi L-au lăudat pe Dumnezeu īn acest Nume. Trecerea la Noul Testament este descrisă la fel de clar: ...şi-i vei pune numele Isus (Mat. 1, 21). EL a fost născut ca Salvator care este Hristosul, Mesia, Domnul (Luca 2, 11). Dar El a primit Numele, aşa cum era obiceiul, īn ziua a opta, cīnd trebuia tăiat īmprejur (Luca 2, 21).
Şi īn Noul Testament nu este vorba doar despre modul sau despre felul īn care Dumnezeu Se descoperă, şi anume ca Tată īn cer, īn Fiul pe pămīnt şi īn Biserică prin Duhul Sfīnt, ci este vorba despre Numele īn care se află salvare şi mīntuire, Nume īn care ne adresăm lui Dumnezeu. Pentru mīntuirea noastră, Dumnezeu S-a făcut de cunoscut doar īntr-un singur loc pe pămīnt, īn Isus Hristos, Domnul nostru. Cine vrea să-L afle pe Dumnezeu trebuie să-L caute acolo unde El se lasă găsit şi trebuie să-L vedem acolo unde El poate fi văzut şi trebuie să-L auzim acolo unde este de auzit, adică acolo unde El şi-a pus Numele Său şi Se descoperă. Singura īntīlnire personală a lui Dumnezeu cu omenirea, şi de aceea şi a omenirii cu Dumnezeu, este īn Hristos, Domnul nostru.
Este de neconceput cum de au făcut īnvăţaţii din Iahveh Iehova şi din Iahshua Ieshua, modificīnd şi alte noţiuni asemănătoare. Literele ebraice pentru Numele Domnului, IHVH, trebuie să fie aceleaşi atīt īn Vechiul, cīt şi īn Noul Testament. Acestea nu permit o formulare inventată arbitrar. Iah este forma prescurtată pentru Iahveh - Domnul, aşa cum El este forma prescurtată pentru Elohim - Dumnezeu. Cuvīntul Hallelu-Iah īnseamnă: lăudaţi-L pe Iahveh. Iesha-Iah īnseamnă: Iahveh este mīntuirea, Iah-shua īnseamnă: Iahveh-Salvatorul, ş.a.m.d. Domnul S-a descoperit ca Dumnezeul lui Israel. Cuvīntul Isra-El īnseamnă: luptătorul lui Dumnezeu; Isma-El īnseamnă: Dumnezeu ascultă; Emanu-El īnseamnă: Dumnezeu este cu noi etc. Acolo unde Dumnezeu Se descoperă cu adevărat, acolo El Se prezintă pe Sine īnsuşi şi Īşi face de cunoscut Numele Lui. Numai īn acest Nume ne putem īnchina Lui.
Predicatul EU SĪNT , care se referă īn Vechiul Testament la Dumnezeu, a fost evidenţiat de către Domnul nostru īn mod deosebit īn Noul Testament. EU SĪNT Pīinea vieţii. (Ioan 6, 48). EU SĪNT Lumina lumii. (Ioan 8, 12). Două versete din capitolul 8 sīnt de o importanţă deosebită. Aşa vorbeşte Domnul nostru: De aceea v-am spus că veţi muri īn păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că EU SĪNT, veţi muri īn păcatele voastre. (cap. 8, 24). N-ai nici cincizeci de ani i-au zis iudeii şi ai văzut pe Avraam! Isus le-a zis: Adevărat, adevărat, vă spun că, mai īnainte ca să se nască Avraam SĪNT EU (cap. 8, 57-58). EU SĪNT Păstorul cel bun. (Ioan 10, 4). EU SĪNT īnvierea şi viaţa (Ioan 11, 25). EU SĪNT adevărata viţă. (Ioan 51, 1).
Domnul nostru este totul īn toate. De aceea El a putut reuni īn EU SĪNT totul, ceea ce El era, este şi va fi. Dacă comparăm īn mod deosebit textele din proorocul Isaia īn care este vorba, īn mod clar, despre Domnul, Iahveh, care Se prezintă ca fiind Cel dintīi şi Cel de pe urmă, formīnd apoi puntea spre Noul Testament,atunci aşa vorbeşte Mīntuitorul īnviat, care va veni din nou: Nu te teme! EU SĪNT Cel dintīi şi Cel de pe urmă. (Apoc. 1, 17). EU SĪNT Alfa şi Omega, Īnceputul şi Sfīrşitul zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic. (Apoc. 1,
Fiul zice: EU am venit īn Numele Tatălui Meu. (Ioan 5, 43). EL S-a rugat: Tată, proslăveşte Numele Tău! (Ioan 12, 28). Referindu-Se la ai Săi, El a zis: Am făcut de cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume. (Ioan 17, 6). După cum se vede, Domnul Se prezintă cu Numele, aşa cum este normal şi pe pămīnt, numai celor care au o īntīlnire personală cu El, adică a celor ce au avut īntr-adevăr o experienţă personală cu El. Aceasta o vedem īn mod deosebit din relatarea despre īntoarcerea şi pocăinţa lui Pavel: El a īntrebat: Cine eşti Tu Doamne? EL a răspuns: EU SĪNT ISUS, pe care-L prigoneşti! (Fap. 9, 5).
Mai departe El S-a rugat: Sfinte Tată, păzeşte-i īn Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat (Ioan 17, 11). Numele Tatălui este şi Numele Fiului. Īncă o dată El ne arată: EU le-am făcut de cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face (vers. 26). Aceasta o face El pīnă astăzi. EL descoperă Numele Isus. Acolo unde nu este cunoscut Numele acesta īn importanţa lui dumnezeiască, oamenii se află īntr-o tradiţie nebiblică smerită.
Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti īn ceruri. Sfinţească-se Numele Tău (Mat. 6, 9). Aşa cum putem vedea, Numele Tatălui este Numele Fiului, ... a moştenit un Nume (Evrei 1, 4).
Viaţa veşnică se află numai īn Numele Lui (Ioan 20, 31). Iertarea păcatelor se află numai īn Numele Lui (Fap. 10, 43). Īn fond, tot ce face sau tot ce dăruieşte Dumnezeu se īnfăptuieşte īn Numele lui Isus, īn care El Se descoperă. Nici un slujitor al lui Dumnezeu nu foloseşte un titlu sau o formulă, ci īntotdeauna Numele. După Cuvīntul Scripturii, aceasta li se potriveşte tuturor credincioşilor: şi orice faceţi, cu cuvīntul sau cu fapta, să faceţi totul īn Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi prin El, lui Dumnezeu Tatăl (Col. 3, 17).
Vine ziua īn care orice genunchi se va apleca īn Numele lui Isus-Iahshua şi orice limbă va mărturisi că El este Domnul-Iahveh (Fil. 2, 10-11). Īn Apoc. 21 ni se relatează: ,Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu īnsuş va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lorŞi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tīnguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintīi au trecut. Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: Iată Eu fac toate lucrurile noi. şi a adăugat: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sīnt vrednice de crezut şi adevărate.. Apoi mi-a zis: S-a isprăvit! EU SĪNT Alfa şi Omega, Īnceputul şi Sfīrşitul. Celui ce īi este sete, īi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu (vers. 3-7).
Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
















