MAI AM EU CEVA DE POSTAT AICI... PE CARE VA ROG SA CITITI...
POMENESTE SI DE IGNORANTA.... SI DE SCOPUL NOSTRU .... MAI MULTE.... VA ROG CITITI... EU AZI AM GASIT-O... INVATATURA
iNTREBAREA: Cine sunt EU? - DE RAMANA MAHARSHI
Ramana Maharshi a fost unul dintre cei mai mari mistici hinduşi, aparţinând curentului Advaita Vedanta, considerat în acelaşi timp ca fiind unul dintre cei mai mari sfinţi ai hinduismului.
Sri Ramana Maharshi s-a născut într-un sat numit Tirucculi, în apropiere de Madurai, în sudul Indiei. I s-a pus numele Venkataraman. Tatăl său a murit când el avea doisprezece ani, după care a mers să trăiască alături de unchiul său din Madurai, unde a frecventat temporar cursurile Şcolii Misionare Americane. Cu toate acestea, gândurile sale s-au îndreptat curând spre religie, şi anume către filosofiile mistice hinduse şi către înţelegerea divinităţii universale.
La vârsta de şaisprezece ani, a auzit pe cineva menţionând numele "Arunachala". Deşi nu cunoştea semnificaţia cuvântului (este numele unui munte sfânt asociat cu numele zeului hindus Shiva), a fost foarte emoţionat. Aproximativ în aceeaşi perioadă i-a parvenit o copie a cărţii Sekkilar Periyapuranam, carte ce descrie vieţile sfinţilor şivaiţi, devenind în scurt timp fascinat de către această lucrare. La jumătatea anului 1896, la vârsta de 16 ani, a fost brusc copleşit de sentimentul că urmează să moară. S-a întins pe podea, şi-a încordat trupul şi şi-a ţinut respiraţia. "Trupul meu este mort acum", şi-a spus, "dar totuşi sunt viu". Într-o bruscă revărsare a unei iluminări spirituale, a realizat că este spirit, şi nu trupul său.
Ramana Maharshi a predat o metodă numită auto-cercetare, în care aspirantul îşi focalizează în permanenţă atenţia asupra conştiinţei de sine, în vederea aflării sursei acesteia. La început, acest lucru presupune mult efort, însă în cele din urmă, ceva mai adânc decât "sinele" preia controlul iar mintea se dizolvă în centrul inimii.
Acest sistem filosofic accentuează ideea că "fiinţa lăuntrică" din interiorul fiecăruia dintre noi este realitatea sublimă, Ultimă, este Brahman (cel fără de al doilea). Prin urmare, acest ego trebuie distrus pentru a putea realiza adevărul. Gânditorii avansaţi ar nota că "realizarea adevărului" poate fi o terminologie puţin improprie, deoarece noi suntem deja adevărul, iar tot ceea ce trebuie să facem este să dăm un văl de-o parte.
Într-o manieră foarte simplă, Ramana Maharshi ne cere să ne reîntoarece la sursa din care se ridică toate gândurile, şi să ne întrebăm "Al cui este acest gând? Cine este cel care s-a înfuriat acum?". Răspunsul ar fi evident "Al meu. Eu m-am înfuriat."; după aceasta, următoarea cercetare este "Cine sunt eu?". Maestrul a interzis darea unor răspunsuri de genul eu-nu-sunt-trupul, eu-nu-sunt-ceea-ce -mănânc, eu-nu sunt-creierul etc., ci sugera întrebarea "Când sunt?", despre care unii dintre discipoli o consideră a fi chiar mai importantă decât "Cine sunt eu?". În felul acesta, cineva poate urmări până la sursa sa gândul "Eu-lui". Sursa este ceea ce poate fi numit Sinele Suprem, Atman.
Discipolul: Cum putem realiza Sinele?
Maestrul: Sinele cui? Gaseste-l!
Discipolul: Al meu, dar cine sunt eu?
Maestrul: Gaseste-te pe tine însuti!
Discipolul: Nu stiu cum sa fac acest lucru.
Maestrul: Este suficient sa reflectezi la aceasta întrebare: Cine spune: "Eu nu stiu"? Cine este "Eu' în aceasta întrebare? Cine este cel care este necunoscut?
Discipolul: Cineva sau ceva din mine.
Maestrul: Cine este acel cineva? În interiorul cui?
Discipolul: Acesta este probabil un fel de putere.
Maestrul: Gaseste-o!
Discipolul: Pentru ce m-am nascut?
Maestrul: Cine este nascut? Raspunsul este acelasi pentru toate întrebarile.
Discipolul: Atunci, cine sunt eu?
Maestrul: (surâzând) Ai venit pentru a ma face sa trec un examen? Tu trebuie sa spui cine esti.
Discipolul: Chiar daca as încerca de mii de ori nu cred ca as putea ajunge sa percep acest "Eu". Nu-mi este perceptibil în mod clar.
Maestrul: Cine declara ca "Eu" nu este perceptibil? Exista doi "Eu" în tine în care unul nu îl discerne pe celalalt?
Discipolul: În loc sa caut "Cine sunt eu" as putea sa-mi pun întrebarea: "Cine sunteti dumneavoastra?". Mintea mea s-ar putea fixa atunci asupra dumneavoastra, caci eu va consider ca fiind Dumnezeu, sub forma Guru-lui. As putea fi astfel mai aproape de scopul meu focalizându-ma asupra acestei cautari decât sa ma întreb "Cine sunt eu?".
Maestrul: Oricare ar fi forma cautarii tale, vei fi în final obligat sa ajungi la un "Eu" unic, la Sine. Toate distinctiile care se stabilesc între "Eu" si "voi", între Maestru si discipol, etc., sunt simple semne ale ignorantei. "Eul' suprem este singurul care exista. A gândi altfel înseamna a ne crea iluzii. Exista în Purana povestea înteleptului Ribhu si a discipolului Nidagha. Ea este foarte instructiva.
Ribhu a transmis discipolului sau Adevarul Suprem al lui Brahman (Supremul Absolut) Unic, fara egal. Totusi, în pofida eruditiei si inteligentei sale, Nidagha nu a simtit în el convingerea ca el ar fi facut pentru a adopta si a urma calea Jnana (Cunoasterii). El s-a întors în satul sau natal pentru a-si dedica întreaga viata respectarii regulilor morale si religiei rituale.
Dar înteleptul îsi iubea discipolul tot atât de mult cât acesta din urma îsi venera maestrul. În ciuda vârstei sale înaintate, Ribhu se hotarî sa mearga în satul lui Nidagha pentru asi gasi discipolul si a vedea pâna la ce punct a reusit acesta, în urma învataturilor primite, sa transcenda ritualismul religios. Înteleptul s-a deghizat pentru a vedea cu proprii sai ochi felul în care Nidagha se comporta atunci când nu stia ca este observat de maestrul sau. Într-o zi, Ribhu, deghizat în taran, si-a întâlnit discipolul care tocmai privea cu atentie o procesiune regala. Fara a fi recunoscut de Nidagha, taranul a întrebat de ce este atâta agitatie. I s-a raspuns ca trecea regele.
- "O, este regele! Este în fata procesiunii!"
- "Dar unde este?" A întrebat taranul.
- "Acolo, pe elefant" i-a raspuns Nidagha.
- "Spuneti ca regele este pe elefant. Da, îi vad pe amândoi, a raspuns taranul. Dar care este regele si care elefantul?"
- "Ce!" A exclamat Nidagha. "Îi vedeti pe amândoi dar nu stiti ca omul care este deasupra este regele si animalul de dedesubt este elefantul? Înseamna ca îmi pierd timpul vorbind cu un asemenea om!"
- "Va rog nu va pierdeti rabdarea cu un ignorant ca mine, l-a rugat taranul. Ati spus deasupra si dedesubt. Ce vreti sa spuneti cu aceasta?"
Nidagha nu a mai putut suporta:
- "Vedeti regele si elefantul, unul deasupra si celalalt dedesubt si vreti totusi sa stiti ce semnifica "deasupra' si "dedesubt!" A exclamat el. daca lucrurile pe care le vedeti si cuvintele pe care le rostesc nu va ajuta deloc, doar actiunea va putea sa va învete câte ceva. Aplecati-va si veti vedea!"
taranul s-a supus. Nidagha s-a suit pe umerii sai si i-a spus: "'Acum veti întelege. Eu sunt deasupra, ca regele; tu esti dedesubt, ca elefantul. Acum este clar?"
- "Nu, nu înca" a raspuns taranul linistit. "Spuneti ca sunteti "deasupra" ca regele si ca eu sunt "dedesubt" ca elefantul. "Regele", "elefantul", "deasupra", "dedesubt" pâna aici este clar. Dar vreti sa îmi explicati ce întelegeti prin "Eu" si "Tu"?"
Atunci când Nidagha s-a gasit brusc confruntat cu o problema atât de importanta, care consta în a defini pe "tu" în raport cu "eu", în mintea sa s-a facut lumina. El s-a aruncat imediat la pamânt si a cazut la picioarele maestrului sau spunând: "Cine, daca nu Ribhu, venerabilul meu maestru, ar putea smulge astfel mintea mea de la aceasta existenta fizica dezvelita de profunzime, pentru a o aduce la Existenta adevarata a Sinelui? O, maestre binevoitor, îti implor binecuvântarea!"
Deoarece scopul vostru consta în a transcende fara întârziere, gratie lui Atma-Vichara, zadarnicia acestei existente fizice, cum puteti justifica aceste distinctii între "tu" si "eu", care apartin corpului? Atunci când va directionati mintea catre interior pentru a cauta aici sursa gândurilor, unde este "tu" si unde este "eu"? Trebuie mai întâi sa cautati pentru a deveni în final Sinele. El cuprinde în el însusi toate fenomenele.
Discipolul: Dar nu este ciudat faptul ca "Eu-l" trebuie sa caute" Eu-l"? Cautarea prin intermediul întrebarii "Cine sunt eu"? nu reprezinta la urma urmelor o formula goala? Sau este necesar sa-mi pun aceasta întrebare la nesfârsit, repetând-o ca o Mantra?
Maestrul: Cautarea Sinelui cu siguranta nu implica o formula goala. Este mai mult decât repetarea oricarei Mantra. Daca cercetarea interioara bazata pe întrebarea Cine sunt eu? ar fi fost o simpla investigatie mentala, ea n-ar fi avut o valoare prea mare. Scopul cautarii Sinelui prin intermediul acestei întrebari consta în a focaliza întregul mental asupra Sursei sale. Deci nu este vorba despre un "Eu". În final, Cautarea Sinelui înseamna mult mai mult decât o formula goala, deoarece ea implica o activitate intensa a întregului mental pentru ca el sa ramâna fixat asupra purei Constiinte a Sinelui.
Cautarea Sinelui este singura metoda directa pentru a realiza Existenta neconditionata si absoluta care sunteti voi cu adevarat.
Discipolul: De ce cautarea Sinelui prin intermediul acestei întrebari este considerata singura metoda directa ce conduce la Jnana?
Maestrul: Deoarece toate felurile de Sadhana, cu exceptia celei a lui Atma-Vichara, presupun sa pastram mentalul ca suport al Sadhanei însasi. Fara mental, nici o Sadhana nu poate sa fie practicata în afara de cea despre care vorbeam.
Ego-ul poate lua forme diferite din ce în ce mai rafinate pe masura ce avansam în practica spirituala, dar el niciodata nu este distrus.
Atunci când Janaka (un stravechi rege întelept, ce reprezinta pentru Vede un ideal, acela al armonizarii dintre starea de eliberare si eficacitate sociala) a exclamat: "Acum am descoperit hotul care nu a încetat sa actioneze pentru a ma ruina! El va fi imediat executat!", el facea aluzie la ego, la mental.
Discipolul: Dar hotul poate fi perceput la fel de bine si prin alte Sadhana.
Maestrul: A încerca sa distrugi ego-ul sau mentalul prin alte Sadhana decât Atma-Vichara, este ca si cum hotul s-ar deghiza în politist pentru a prinde hotul, adica pe el însusi. Doar Atma-Vichara poate revela adevarul ca nici ego-ul si nici mentalul nu exista. Doar aceasta permite sa realizam Existenta pura nediferentiata: Sinele, Absolutul.
Fiind realizat Sinele, nu mai ramâne nimic de cunoscut, deoarece acesta este fericirea perfecta, este Totul.
Discipolul: În aceasta viata plina de limitari, as putea realiza eu vreodata fericirea Sinelui?
Maestrul: Aceasta fericire a Sinelui este mereu cu tine si o vei gasi si tu singur daca o vei cauta cu ardoare. Cauza suferintei nu se gaseste în viata exterioara. Ea este în tine si se gaseste în ego. Tu îti creezi limite tie însuti si apoi începi o lupta fara speranta pentru a le transcende. Toate suferintele sunt datorate egou-lui. Durerile apar din cauza sa. La ce ar fi de folos sa atribui evenimentelor vietii cauza acestei suferinte care se afla în mod real în tine? Ce bucurie ati putea gasi în lucrurile exterioare voua? si chiar daca ati obtine-o, cât timp ar putea dura ea? Daca negati ego-ul si îl transformati în cenusa negându-i existenta, veti fi liberi. Daca îl acceptati va va impune limitari si va veti lansa într-o lupta inutila pentru a le transcende. În acest fel hotul a încercat sa-l "ruineze" pe regele Janaka. A fi Sinele, care este adevarata voastra natura, este singurul mijloc de a realiza beatitudinea, binele vostru etern.
Discipolul: Deoarece nu am realizat acest adevar, ca doar Sinele exista, n-ar fi mai bine sa adopt Bakti Marga (Marga- cale) si Yoga Marga, ca fiind mai potrivite scopurilor Sadhanei decât Vichara Marga? Realizarea fiintei noastre absolute, adica a lui Brahma Jnana (cunoasterea lui Brahman, Supremul Absolut) nu ar fi imposibil de atins pentru un om obisnuit ca mine?
Maestrul: Brahma Jnana nu este o cunoastere pe care s-o dobândesti si care sa-ti dea bucuria atunci când ai dobândit-o. Acesta este un punct de vedere fals, care va trebui abandonat. Aceasta presupunere ignoranta va produce chinuri fara sfârsit ca în cazul celor zece prosti care se lamentau pentru "pierderea" celui de al zecelea tovaras care nu fusese niciodata pierdut. De unde apare în aceasta parabola cel de al zecelea om? S-a pierdut el vreodata? Întelegând ca el a fost întotdeauna acolo, exista ceva nou de cunoscut? Cauza tristetii lor nu se afla în pierderea unuia dintre ei ci în propria lor ignoranta, cu alte cuvinte în presupunerea lor ca unul dintre ei se înecase, desi le era imposibil sa stie care, deoarece ei nu numarasera decât noua persoane. Tot astfel este si cazul tau. Nu exista în realitate nici un motiv pentru care sa fi trist sau nenorocit. Tu însuti impui limitari propriei tale naturi de fiinta infinita si apoi tot tu te plângi pentru ca nu esti decât o creatura finita. În acel moment realizezi o Sadhana sau o alta pentru a elimina aceste limitari care de fapt nu exista. Dar daca Sadhanata admite existenta lor, cum te va ajuta ea sa transcenzi aceste limitari? De aceea eu îti spun ca trebuie sa cauti ceea ce esti cu adevarat - fiinta pura, infinita, Sinele Absolut. Esti mereu Sinele si numai el. Prin urmare, nu poti sa ignori în mod real niciodata Sinele; ignoranta ta este fara fundament, ca cea a celor zece nefericiti care îsi plângeau tovarasul. Ea este cea care îi facea sa sufere. Deci adevarata cunoastere nu va crea pentru tine o noua fiinta. Ea va aboli pur si simplu "ignoranta ta ignoranta". Fericirea nu este adaugata naturii tale. Ea nu face decât sa se reveleze ca fiind starea ta adevarata, naturala, eterna si de nesfârsit. Singurul mod de a te elibera de suferinta consta în a cunoaste si a fi Sinele. Cum ar putea fi aceasta în afara ta?
www.ramana-maharshi.ro
Aceasta postare a fost editata de Ingp: 21 January 2009 - 10:49 PM
Contact
Facebook
Twitter
RSS
Scris 16 January 2009 - 11:16 PM
)) si a iesit ce a iesit 
