[Piepor]

Celţii (sau galii) populaţii indo-europene de limbă kentum, trăiau în antichitate în centrul şi vestul Europei şi erau unul dintre popoarele însemnate ale lumii antice. În mileniul I î.Hr., celţii ocupau un teritoriu reprezentat astăzi de centrul şi sudul Franţei (denumită Galia), de Germania şi nordul Italiei. Se învecinau la nord cu germanii, la est cu tracii, la sud cu popoarele italice şi cu grecii din coloniile greceşti

Sursa: Metapedia
http://ro.metapedia....wiki/Cel%C5%A3i

[Sarah N....]

SEMNE SI SIMBOLURI IN CULTURA CELTICA

Celtii proveneau din centrul Europei, din neam Indo-European si s-au conturat ca popor în epoca de fier.
Au fost mai multe migratii spre vest în peninsula Iberica si în insulele britanice în perioada Hallstaff si la începutul perioadei La Tene. Cei care au trait în perioada Hallstaff erau primii celti, însa perioada La Tene este cea mai reprezentativa pentru cultura celtica.
Expansiunea imperiului roman a exercitat o mare presiune asupra celtilor stabiliti pe continent si în insulele britanice a caror cultura a fost în cele din urma eliminata printr-o combinatie de distrugere si asimilare în cultura romana. Irlanda n-a fost direct afectata de expansiunea romana si si-a pastrat identitatea celtica mult pâna în sec. V d.H.
Se cunosc destul de multe aspecte ale civilizatiei celtice.
Celtii erau organizati în grupuri mici bazate pe relatii de rudenie care unite formau un Tuath, echivalent cu un trib sau un clan, condus de un rege. In cadrul unui Tuath se distingeau trei clase: clasa nobililor, a detinatorilor de pamânt si a razboinicilor; clasa mestesugarilor, a oamenilor de arta, a învatatilor si a druizilor; a treia clasa era cea a oamenilor de rând, care nu posedau nimic, dar erau liberi.
Printre mestesugurile practicate de celti erau prelucrarea fierului, a bronzului si a metalelor pretioase.
Orice cultura materiala naste si una spirituala si celtii n-au fost mai prejos decât alte popoare vechi în privinta mostenirii culturale.
Celtii erau foarte legati de natura. Astfel ei masurau timpul în functie de succesiunea noptilor si a zilelor si nu invers asa cum facem noi astazi. Aveau chiar si un calendar, întocmit de druizi, care era bazat mai mult pe miscarea lunii decât pe cea a soarelui. Lunile si zilele erau considerate favorabile sau nefavorabile si, în functie de aceasta, serbarile si alte activitati religioase erau planificate cu strictete. Anotimpurile erau împartite si identificate dupa patru mari festivaluri religioase.
Primul era Imbolc, se tinea în februarie si era un festival al fertilitatii si al dezvoltarii.
Al doilea festival, celebrat în mai, se numea Beltaine si este asociat cu ritualurile focului, care purificau si protejau împotriva spiritelor rele.
Lungnasa era cel de-al treilea festival ce tinea de la mijlocul lui iulie pâna la mijlocul lui august. Acesta era festivalul recoltei.
In fine, Samhain simboliza începutul unui nou an, fiind celebrat pe 31 octombrie. Se sarbatoarea nasterea lumii din haos.
Celtii aveau locuri sacre unde îsi tineau festivalurile religioase. Aceste locuri puteau fi un luminis într-o padure deasa, un anumit izvor, un templu de lemn sau de piatra. Locurile sacre erau înconjurate de movile, palisade (garduri de pari) sau de santuri dispuse circular sau oval. Sursele de apa, ca de exemplu izvoarele, fântânile, erau sacre, chiar daca nu erau incluse într-un ritual. Se considera ca au puteri de vindecare si ca sunt intrari catre lumea de apoi.
Celtii aveau numerosi zei si zeite. Fiecare tuath avea zeii sai. Majoritatea zeitatilor mici dominau un anumit izvor, râu, luminis, padure sau deal.
Lugh era un zeu multilateral. Era patronul artelor si calariei, era zeul razboiului, protectorul întrecerilor si protectorul calatorilor si negustorilor. Lugh este cel mai cunoscut zeu celtic.
Cernunos era conducatorul si protectorul animalelor. El era asociat cu prosperitatea si fertilitatea atât a animalelor cât si a oamenilor.
Zeul fierar, numit Goibhnui, era zeul vindecarii, datorita fierului care se credea ca are puteri magice.
Ogmios era patronul artei oratorice, iar Donn era zeul mortii si conducatorul lumii de apoi.
Majoritatea zeitatilor masculine erau asociate cu o zeitate feminina.
Brigit, considerata o zeita mama, era patroana artelor, mestesugurilor, poeziei si învataturii.
Epona era zeita cailor, fiind înfatisata ca un cal sau încalecând un cal.
Animalele erau foarte importante în credinta celtica. Pasarile erau asociate cu zeii, fiind aducatoare de mesaje si de prevestiri.
Lebedele, daca apareau purtând lanturi de aur si de argint, erau considerate supranaturale, deseori fiind zei transformati. Corbii erau mesagerii favoriti ai zeilor si chemarile lor erau considerate profetice. Gâstele erau animale sacre si erau asociate cu zeitati ale razboiului sau care aveau atribute de vindecare.
Mistretul simboliza puterea, iar porcul, preferat ca mâncare atât de oameni cât si de zei, avea si semnificatii rituale. Cerbul era asociat cu zeul Cernunos, la fel ca si taurul si calul. Iepurele era cel care aducea soarele înapoi din pamânt în luna martie.
Somonul era considerat ca purtatorul întelepciunii lumii de apoi si era un simbol al râurilor si lacurilor sacre. Era considerat profetic, la fel ca si pastravul.
Toate aceste simboluri de cult faceau parte dintr-un univers religios organizat si controlat de persoane care realizau legatura prin ritual între oameni si zei. Acestia erau druizii.