lonelyshadow, la Dec 28 2008, 05:10 PM, a spus:
Buna,
simt nevoia sa spun cuiva prin ce trec si m-am hotarat sa o fac aici. Va citesc de mai mult timp insa mi s-a parut greu sa expun prin ce trec.
De aproape doi ani trec printr-o perioada foarte grea din punct de vedere sentimental si mi se pare ca nu se mai termina. Mi-am dorit foarte mult sa nu fiu singura de sarbatori...si mi se par groaznice zilele astea. Anul trecut nu am stat o clipa de sarbatori si anul acesta am zacut in casa...sentimentul este acelasi....de nemultumire, durere, suferinta, ma simt umila, mica, nesemnificativa.
Am avut acum vreo 10 ani doua tentative de sinucidere datorate unor probleme foarte grave in familie. Am pornit atunci o relatie care m-a ajutat foarte mult insa nu a fost sa fie, s-a terminat acum doi ani. De atunci ma bantuie foarte des gandurile sinuciderii. Imi este frica sa recunosc fata de mine ca asa va fi pentru totdeauna si voi fi singura toata viata.
Am incercat sa gandesc pozitiv si sa ma ajut singura parand vesela si neafectata de nimic dar ajung la capatul puterilor cand vad ca nu se intampla nimic pozitiv.
Din pacate sunt foate timida, retrasa si sensibila iar multi oameni privesc felul meu de a fi drept unul dificil si nici nu isi dau seama cat de usor ma ranesc.
In acest moment doar simt ca nici eu nu ma mai suport.
asa mai intai tre sa rezolvi cumva situatia asta cu gandurile sinuciderii...am trecut si io prin asta...cam de cam atatea ori cat tine...nu te oprii la ele..fa ceva constructiv pentru tine...fa ceea ce iti place...incearca sa gasesti o iesire..eu una iti recomndata acum un psiholog...si unu foarte bun pentru a te scoate din starile astea....
acum nu esti unica persoana cu probleme de genul insa acum ai mintea un pic intunecat si de gandul sinuciderii...asta iti umbreste...viata..incearca sa eviti sa ma gandesti asa...stai linistita ca nu vei fii singura toata viata...cauta pe altcineva...experimenteaza lucruri noi...
lonelyshadow, la Dec 28 2008, 05:48 PM, a spus:
Nu sunt o disperata care vrea sa lege cu orice pret un tip langa ea. Nu am un comportament de dependenta fata de sexul opus. Cu toate astea nu cred ca pot fi fericita singura, cred ca ma pot regasi doar cu cineva alaturi. Poate este doar un vis.
Ies cu prietenele, ne simtim bine impreuna, dar ele au viata lor si nu o pot programa in functie de mine. Ceea ce am incercat sa spun la deschiderea topicului este ca indiferent de ce se intampla in jurul meu ma afecteaza foarte tare faptul ca sunt singura si starea asta s-a accentuat acum din cauza sarbatorilor. Pe langa asta, starea de tristete pe care o am dureaza de ceva vreme si mi se pare din ce in ce mai greu de iesit la suprafata.
depresie...suta la suta...singura va fii foarte greu de iesit din asta..ai nevoie de mult ajutor si sustinerea celor din jur///
lonelyshadow, la Dec 28 2008, 05:56 PM, a spus:
Locuiesc cu ai mei....insa nu ma ajuta mai deloc in starea asta. Sunt foarte nemultumiti de faptul ca nu am reusit sa pastrez relatia pe care am avut-o si ma condamna ca am ajuns la 30 de ani sa stau cu ei...Mi-as fi dorit sa fie mai intelegatori cu mine si sa ma sustina psihic si sa ma invete ca sunt alaturi de mine.
hmmm nu te moti muta de langa ei? adica chirie si chestii de genul...pentru ca nu e cel mai potrivit mediu acum de a sta acolo daca ei amplifica situatia ta..
1982, la Dec 28 2008, 06:00 PM, a spus:
de fapt ce sa-ti spunem noi? tu vrei sa-ti gasesti un barbat care sa-ti fie aproape.dar daca dupa catva timp se va duce si aceasta relatie?
taci sa iesi afara....
lonelyshadow, la Dec 28 2008, 09:17 PM, a spus:
Am impresia ca uneori ma pedepsesc singura si suferinta asta o simt pentru ca aleg sa nu vad partea plina a paharului. Pe de alta parte visez la cel care ma va scoate din situatia asta si automat ma intorc in trecut si iarasi imi fac rau ca nu renunt la o iluzie. In acesti doi ani de cand m-am despartit de el am avut o singura relatie, esuata lamentabil dupa 6 luni in care el nici macar nu a reusit sa cunoasca 10% din mine. Acum imi este foarte frica de suferinta unei noi relatii esuate, imi este frica de posibilitatea de a ma mai expune si de a suferi. Si sufar si mai mult cand imi dau seama ca este posibil ca fara a-mi construi un sistem de aparare din cinism o sa sufar in continuare sau voi ramane singura de acum incolo.
Desi am aproape 30 de ani sunt inca uimita de rautatea multora dintre noi.
rautatea asta va exista mereu...din pacate asa sunt oamenii rai..incearca sa nu mai lasi aceste sentimente sa te cuprinda... incearca sa luptii cauta ceva care sa te atraga si sa iti tina capul ocupat sa nu mai fii nevoita sa te gandesti negativ...si ia viata asa cum e cu bne si rele...nu traii in trecut...daca trecutul s-a dus traieste in prezent si in viitor...lasa trecutul in pace trebuie sa iti continuii viata..ai pentru ce traii priveste afar pe geam...cauta numai partea frumoasa a lucrurilor...evita sa te uiti la stiri negative,la filme cu violenta..cauta sa te uiti la cpmedii..la lucruri placute ce starnesc rasul...ai nevoie sa razii sa te bine dispuii
Aceasta postare a fost editata de erena: 28 December 2008 - 09:32 PM
Contact
Facebook
Twitter
RSS
