[inmemoriam]

Adesea viaţa noastră este ca o călătorie plină de încercări, care ne tulbură gândirea şi ne face să uităm de Divinitate.

Atunci avem nevoie de lumină. Atunci ne amintim că Domnul îi iubeşte pe robii Lui şi le trimite pe pământ necazuri, pentru ca în supărări sufletul să înveţe smerenia şi să se lase în voia lui Dumnezeu şi pentru ca în dureri să aflăm pacea, după cum spune Domnul : « Învăţaţi de la Mine, care sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihna sufletelor voastre ». Atunci ne reamintim iubirea lui Dumnezeu faţă de noi şi conştietizăm faptul că nu suntem singuri. Că El este mereu alături de noi şi ne ocroteşte. Domnul primeşte rugăciunile noastre oriunde şi oricând. Iar faptele atestă credinţa noastră.

Una din caracteristicile fundamentale ale credinţei creştine este filantropia, adică dragostea prin fapte faţă de semenii noştri. Ce poate fi mai luminos decât frumuseţea sufletească de care dă dovadă un filantrop ?

Un exemplu demn de urmat ar fi în acest context familia Viorica şi Horst Romankiewicz, din Germania.

Dumnezeu le-a dat Duhul Sfânt şi gândul bun, iar ei, aceşti oameni minunaţi, au ştiut să transforme ideile în realitate şi să înfătuiască acte de înaltă ţinută morală. Din 1990 încoace această generoasă familie şi-a îndreptat eforturile ei spre ţara de baştină încercând să ajute după puteri pe cei care în această perioadă aveau atât de mare nevoie.

Am putea aminti pentru început cele douăsprezece transporturi masive de alimente, haine, medicamente, maşini pentru casele de copii, spitale şi azilul de bătrâni din Suceava.

Cu multă dăruire au strâns fonduri în Germania pentru biserica « Naşterea Maicii Domnului » din Suceava.. Fiind ataşaţi de această biserică-monument «In Memoriam», familia Romankiewicz s-a remarcat prin contribuţii deosebite, ajutând constant şi din toată inima această parohie şi primind titlul de « Membru de Onoare » al Fundaţiei « In Memoriam ».

Viorica şi Horst Romankiewicz sunt un exemplu şi pentru faptul că nu au uitat niciodată de unde au plecat.

Cu inima plină de iubire şi bucurie se reîntorc mereu în Bucovina, iar celor doi copii, Alice şi Werner, le-au dat o educaţie plină de respect şi dragoste pentru aceste meleaguri. Astfel încât, acum câţiva ani, Alice a decis să se căsătorească la biserica « Duminica Tuturor Sfinţilor » din Părhăuţi, acolo unde s-a născut şi doamna Viorica. Iar pe 20 august 2005, băiatul cel mic, Werner, a preferat să vină tot aici, sub soarele sfânt al Bucovinei, pentru a se căsători.

Slujba de cununie a avut loc la Mânăstirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava fiind oficiată de IPS Pimen în prezenţa a numeroşi invitaţi din Romania, Germania şi SUA.

Mândria familiei sunt acum şi cele două nepoţele, fiicele lui Alice, care îşi petrec permanent vacanţele la Părhăuţi şi au mereu bagajele pline de amintiri frumoase din aceste locuri.

Se spune că prin faptele de într-ajutorare fiecare lucrează la mântuirea sufletului său şi îşi mărturiseşte credinţa vie. Pentru noi este o mare bucurie că există familii precum cea amintită. Ne rugăm ca Dumnezeu să le dea sănătate şi, de aici, din Bucovina, le transmitem, un gând de dragoste, de recunoştinţă şi preţuire.



Carmen Veronica Steiciuc

[greyt]

Putini oameni ca ei intilnesti pe la noi............Bravo lor.