[Dimineata]

Cineva zicea ca dupa spovedire si canonul primit la
spovedire facut se salveaza si parinti si sufletele copiilor.

"Părinteie Arsenie spunea femeilor să nu mai facă avorturi, să se nască copiii curaţi, ca să iasă preoţi buni. Căci vor ieşi preoţii „ca ciupercile după ploaie”, dar, când s-or strânge, atunci va fi gata. Spunea Părintele că ţigăncile nasc copiii, nu le este frică de sărăcie şi spunea că va veni timpul când o să ne stăpânească ţiganii. Copiii care mor botezaţi ajung în rai şi cântă: „Fericit sunt eu, fericiţi cei ce m-au avut pe mine”, iar cei avortaţi spun într-una: „Blestemat sunt, blestemaţi sunt cei ce m-au avut pe mine”, că merg în iad împreună cu părinţii lor.
"
http://www.sfaturior...e.ro/_avort.htm
La avort intra si pastilele contraceptionale si steriletul.
"In biserica de zid, nu în biserica spirituală, să nu intelegem gresit. Bise rica este de zid, de lemn, de materie si biserica sufletelor. Aici înăuntru se fac. Vă arăt. Vă dovedesc. Femeia se poate afla în fata altarului si în momen tul acela se face în ea un avort. Poate că preotul este cu mâinile în sus pentru sfintirea Darurilor, si în burtile femeilor se săvârsesc avorturi. Ne-o spun medicii. Medicii ne spun că după zămislire copilul, timp de sapte zile, merge din trompă în uter. In alte sapte zile, încearcă să se lipească de uter si se face placenta sau casa copilului. Si în alte sapte zile, total 21, are loc prima zvâcnire a inimii, dar până atunci a fost viu, cu sistem nervos. Medicii ne-o spun. Stiinta ne-o spune.

Dar tot ei ne spun că un om poate vietui nelipit de uter 14 zile, 7+7, după aceea moare. De aceea trebuie să se lipească de uterul mamei, de sânul matern, ca să înceapă să se hrănească din mamă.

http://www.sfaturior...e.ro/_avort.htm

Ei, bine! Steriletul împiedică lipirea copilului de uter si copilul moare si se produce avortul.

http://www.sfaturior...e.ro/_avort.htm
Anticonceptionalele fac acelasi lucru prin toxicitatea care se creează.
"


http://parintelearsenie.bloggerul.ro/despr...e-oamenilor-iii
Despre copiii lepădaţi


Astăzi Irod s-a multiplicat; aproape că nu mai există familie în care Irod nu-şi ucide copiii. Doar puţini copii fugari mai scapă în Viaţă. Unde eşti Maica Domnului să scapi pe maica omului de pofta ucigaşă a lui Irod?

Altă durere pe care o aveţi voi, mamelor, ta­ţilor, sunt copiii lepădaţi. Acesta este un păcat strigător la cer. Este ucidere la mijloc, şi nu este cu nimic mai uşoară.

Ascultaţi toţi cu luare aminte: sângele lor cere răzbunare. De asemenea, nu vei avea mulţumire sufletească nici cu ceilalţi, ci numai plâns şi jale. Răzbunarea sângelui vărsat se face fără milă, ori ţi-i ia Dumnezeu şi pe ceilalţi copii, ori vor cere însuşi capul mamei.

Ştiţi bine că aceasta se întâmplă la multe mame ucigaşe atunci pe loc. Iar aceasta aşa se tocmeşte că atâta supărare vei avea în casă, că îţi pierzi cumpătul şi uiţi de marea milă a lui Dum­nezeu, ce o are cu toţi păcătoşii, şi se apropie diavolul de tine şi îţi bagă în cap gândul să-ţi iei lumea în cap şi să-ţi faci capătul. Acesta este glasul împotriva tuturor celor care fac aşa. Mare ispitire păţesc mamele care fac aşa, care au ucis copii. Iar dacă vrei să scapi tu şi ceilalţi copii, pe care i-ai făcut, trebuie să pui în loc tot atâţia copii, ai altor femei sărace şi să-i botezi, iar dacă nu ia-i şi botezaţi gata şi să îngrijeşti de dânşii ca de copiii tăi, cu îmbrăcăminte, cu încălţămin­te, făină, bani de şcoală, până ce sunt în stare să-şi câştige pâinea, şi ce scoţi din copiii tăi, aceea să iasă şi din aceia. Iar toate necazurile pe care le vei avea în vremea aceasta, fie pentru ei, fie de la ei, să le rabzi pe toate, nădăjduind în mila lui Dumnezeu, că îţi va ierta păcatul, căci prin răbdare ispăşeşti păcatul. Iar milostenia cu osteneală biruie înaintea judecăţii.

Acesta este un cuvânt de mângâiere pentru voi, dar faceţi întocmai căci faţă de Dumnezeu nu te poţi plăti cu minciuni. Şi-ţi va spune diavolul că ai dat destul, numai aşa, ca să te bage dator, ca să-i fii şi lui datornic, şi să nu-ţi plă­teşti faţă de Dumnezeu datoria. Şi să înveţi pe cele tinere să nu facă şi ele aşa cum ai făcut tu, pentru că tu ştii cu câtă înfrigurare pătimeşti în sufletul tău.

Vrei copii puţini, nu lăsa pe bărbatul tău să se atingă de tine. Însă, ca să puteţi face lucrul acesta, trebuie să vă înfrânaţi cu postul, iar eu zic cu foamea. Căci trupului acestuia de pe noi nu-i pasă, dacă ne bagă în focul iadului. De aceea, ar trebui ca nici nouă să nu ne pese de poftele lui, ci să le mai ucidem cu postul.

Te sfătuieşte bărbatul ca să ucizi copiii? Sfa­tul este ucigaş, nu-1 asculta, ci mai bine rabdă să fii alungată de la casa lui, şi Dumnezeu va ve­dea osteneala ta, şi nu te va părăsi, ci te va milui, de vei fi vrednică.

În toate acestea de până aici se încurcă oa­menii care nu postesc, căci aceştia sunt izbiţi de toate relele care de la stomac încep, iar eu vă spun că şi de la brâu în jos.

Prin urmare să vă pocăiţi şi să nu mai păcă­tuiţi. Să alergaţi la spovedanie curată şi la Sfânta Împărtăşanie, căci altfel nu vine ocrotirea lui Dumnezeu asupra voastră şi asupra avutu­lui vostru. Nu uitaţi, însă, că postul este poarta, iar patrafirul preotului este uşa. Iar, cu acestea vine ocrotirea vie a lui Dumnezeu, fără de care nu putem face nimic.

,,Mărturisi-voi, asupra mea, Domnului fărădele­gea mea, şi îndată Tu ai ridicat pedeapsa păcatului meu” (Psalmu131, 6). Asupra noastră atârnă pe­deapsa păcatului şi urmează să-1 ispăşim şi să-1 scoatem din obicei. „De aceea, toată sluga să se roage la vreme, chiar potop de ar veni să nu-1 poată potopi”. Vedeţi cum trebuie să vă fie aşe­zământul minţii, inimii şi trupului vostru cură­ţite? Căci Dumnezeu nu păzeşte trupul spurcat, inima şi mintea cu vicleşug, iar dacă ne îndrep­tăm, zilele se înseninează şi ne vom bucura.

Dacă veţi fi şi împlinitori, nu numai ascultă­tori, se vor urni necazurile din loc şi nici eu nu am bătut toaca la urechile surzilor. Mai sunt încă multe de dezbătut, cu ajutorul lui Dumne­zeu, dar nu se pot toate dintr-o dată, ci pe rând, şi cu cât le veţi auzi mai des cu atât le veţi ţine minte mai bine.

{Plata păcatelor părinţilor, izbeşte şi-n urmaşi}

Iată ce-i cu relele: ele vin pe capul oamenilor - şi uneori chiar pe cap - de pe urma păcatelor, ca plată, ca ispăşire şi ca hotar al păcatelor. Dar durerea cea mai mare, pedeapsa cea mai grea, e că plata păcatelor izbeşte şi-n urmaşi, până la al treilea şi al patrulea neam. Iată ce scrie la „A doua Lege” - Deuteronomul (cap. 5, 9-10): „Pe­depsesc păcatele părinţilor în copii, până la al treilea şi până la al patrulea neam, al celor ce Mă urăsc pe Mine. Şi fac milă până la al miilea neam celor ce mă iubesc pe Mine, şi păzesc poruncile Mele”.

Cele mai grele boli sunt bolile de nervi. Mor nervii şi te trezeşti slăbănog, tremurând sau nebun la casa de nebuni. Nu e o boală de moarte şi, odată instalată, n-are leac. Şi cine distruge nervii? Iată ce ne spun şi doctorii: beţia, desfrâ­narea cu bolile ei, mânia şi supărările peste măsură. Deci feriţi-vă de acestea, că ele omoară milioane de firişoare (celule) nervoase care nu se mai refac în veac. Toate ţesuturile se refac, afară de celula nervoasă.

Un tată pătimaş de acestea n-are urmaşi să­nătoşi, ba şi-n nepoţii şi strănepoţii săi se moşte­neşte ceva găunos, care la o întâmplare oarecare răbufneşte afară. E destul să se îmbete un tată o dată, ca să aibă, din beţia aceea, un urmaş cu boala copiilor - epileptic. E destul să-şi sperie soţia o dată, în vremea sarcinii, ca dintr-aceasta să se aleagă un copil nenorocit pe toată viaţa.

Aşa se răzbună păcatele părinţilor în bieţii copii, care nu au nici o vină şi nici un viitor. Spun acestea şi mai am de gând să mai spun, fiindcă prin regiunea aceasta -odini-oară capi­tala Daciei - acum se bea cel mai mult rachiu, de aceea aici sunt cei mai mulţi copii bolnavi de nervi - deşi oamenii pătimesc şi de alt rău mai mare: nu vor să aibă copii; (…).

Nouă, preoţilor, Iisus nu ne-a dat şi darul tă­măduirii minunate, cum îl avea El şi cum îl dă la puţini dintre Sfinţi, din vreme în vreme; ne-a dat însă un dar mai mare: al iertării păcatelor! Nu 1-a dat îngerilor, dar 1-a dat oamenilor.

Darul iertării păcatelor e mai mare decât da­rul minunilor, întrucât priveşte sufletul, pe când minunile privesc de obicei trupul. O iertare a sufletului, o curăţire a lui, uneori e o adevărată înviere din morţi, şi-i mai de preţ aceasta decât a tămădui un picior.

Fără darul minunilor între oameni ne putem mântui, dar fără darul preoţilor, al iertării păca­telor, nimeni nu se mântuieşte. Ce n-a dezlegat preotul pe pământ, aşa rămâne: nedezlegat nici în Cer (Matei 18, 18). Şi preotul nu te poate dez­lega dacă tu nu vii să-ţi mărturiseşti asupra ta păcatele tale. De asemenea, preotul nu te poate dezlega - ca oarecum cu sila - dacă nu-ţi dai în­suţi toată silinţa de a te dezlega de toate năra­vurile tale rele.

Iertarea păcatelor însemnează şi încetarea de a le mai face. Iertarea păcatelor nu înseamnă să le spovedeşti mereu şi să le iei iarăşi de la capăt şi iar să le spovedeşti şi iar să le iei de la capăt. Creştinismul mai e şi chestiune de refacere a voinţei. Preotului îi trebuie bunăvoinţa voastră ca să o facă voinţă, să o facă tărie de caracter, să o facă simţire de obraz.

Oamenii umblă după făcătorii de minuni, fie ei şi vrăjitori. Dar vă spun că minunea cea mai mare e învierea vieţii tale pe temelia ei, Iisus Hristos; e încreştinarea vieţii tale. Asta-i minu­nea cea mai mare -„înnoirea vieţii tale” - care ne stă cu adevărat la îndemână şi ni s-a dat nouă, preoţilor, poruncă: „Înviaţi pe cei morţi!” După învierea ta tânjeşte Iisus. Ce însemnează aceasta, n-ar putea să ţi-o spună nimeni mai bine decât înşişi cei ce au înviat din moarte sigură, ca dintr-un vis…

Oare de unde începe slăbănogirea (paralizia)?

De la socoteala trufaşă a minţii. I se pare ei că e mai bine să nu se conducă după Dumne­zeu, ci după capul ei, după păcat. Şi aşa dă omul drept în plata păcatului, ca şi cum ar da cu oiştea-n gard.

Tot minte slabă dovedesc şi aceia care nu vor să vină la ştergerea păcatelor, şi n-au de ce aştepta tămăduirea bolilor. Ajută şi doctorii, dar trebuie să-ţi curăţeşti întâi sufletul.

Dacă oamenii şi-ar potrivi purtările după poruncile lui Dumnezeu, şi nu după momeala păcatelor, ar preveni, ar ocoli toate pacostele necazurilor, dar aşa, drept în ele îşi sparg capul. Şi apoi umblă plângând… Lasă-te, frate, condus de un sfat dumnezeiesc, că de nu…, capul care nu ascultă… odată se sparge şi n-are cine ţi-1 lega!

Oare de ce vin oamenii aşa de în silă la spo­vedit? - Fiindcă ştiu că li se cere lepădarea de păcate; ori lor le plac păcatele mai mult decât înfrânarea de la ele.

E o poveste ştiută pretutindeni, totuşi o voi spune şi aici:

Ştiţi că sunt şerpi care sug laptele şi sunt vaci, care, odată supte de şarpe, aleargă nebune după şarpe să le sugă iarăşi. Şi aşa se întâmplă că vaca se apropie de înţărcat, dar de nărav nu se înţarcă şi se duce mereu la şarpe. Şarpele îi suge sângele, iar dacă nu-i prea vine, în sfârşit, o muşcă. Iată prostia de vacă osândită la moarte.

Dar şi prostia de om, tot la moarte-i osân­dită. Toată tinereţea ta o dai dracului şi vezi pe urmă că ai ales rău. Dar întrebarea este: dacă-ţi mai rămân zile să le dai lui Dumnezeu? Şi altă întrebare: dacă-ţi mai primeşte Dumnezeu o grămadă de cioburi, în loc de un vas frumos şi întreg cum puteai să fii? Aspre vorbe! Dar ăsta-i un răspuns la întrebarea: De ce nu vin oamenii la spovedit în primăvara şi vara vieţii lor? Pen­tru că îşi dau vlaga s-o sugă şarpele!

«În toată lumea nu găseşti un lucru mai uşor de făcut decât păcatul. Şi iarăşi: nimic nu pri­cepe omul mai greu ca: „Ce e acela, păcatul”, când petrece în el. De aceea păcătuim cu uşu­rinţă, dar ne pocăim cu anevoie!» (Ilie Miniat, Didahii, pg. 113).

Altă pricină care te împiedică de la spoveda­nie e că judeci preoţii! Eşti nemulţumit de preot, iar de care ai fi mulţumit, ţi-e frică. La unul nu te lasă păcatele lui, la altul nu te lasă să mergi păcatele tale. (…)

Orice DUHOVNIC, indiferent de bogăţia, sărăcia, cultura mai puţină sau chiar şi sărăcia morală - este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu şi credincioşii n-au nici un motiv de a-1 ocoli. Darul acesta, al preoţiei, e darul lui Dumnezeu şi e în funcţie de Dumne­zeu (atârnă de Dumnezeu), el nu e în atârnare de omul care-L reprezin-tă pe Dumnezeu. Prin glasul slugii Sale, (al preotului), Dumnezeu te iartă, fiindcă tu sub patrafir, în faţa Altarului, lui Dumnezeu te mărturiseşti. Nu de la tine se cer calităţile preotului; de la tine se cere căinţa din inimă şi voinţa de a te îndrepta.

Sunteţi nemulţumiţi de preoţi?

Dar voi, oare, ce-aţi făcut pentru preoţi, ca să fiţi mai mulţumiţi? Cerut-aţi de la Dumnezeu un copil măcar, pe care să-1 închinaţi slujirii lui Dumnezeu? Credeţi că vina o poartă numai ei, preoţii? Ei sunt fiii voştri! Cum i-aţi născut, aşa-i aveţi? Ce le găsiţi vină numai lor?

Vă trebuie preoţi mai buni? Naşteţi-i!!

Iată, vă spun că tot poporul este răspunzător că nu are slujitori mai străvezii spre Dumnezeu, mai ai Împărăţiei lui Dumnezeu!

Poporul îşi are în toate privinţele povăţuito­rii pe care îi merită.

Repet: Vă trebuie preoţi mai buni? Naşteţi-i!!

Nu mai staţi cu gânduri ucigaşe împotriva copiilor, că nu ştii în calea cărui mare dar de la Dumnezeu te-ai găsit împotrivă şi ai să dai seama. Naşteţi copii cu gândul să fie slujitori ai lui Dumnezeu între oameni!

Iată ce spune Scriptura în privinţa aceasta - (se întreabă proorocul):

,,Oare nu i-a făcut El ca să fie o singură făptură cu trup şi suflet? Şi această făptură întrunită (uni­tatea căsătoriei) la ce năzuieşte ea? Odrasle pentru Dumnezeu!” (Maleahi 2,15).

Aceasta e pretenţia lui Dumnezeu de la căsă­torie şi după atare roade tânjiţi şi voi, băgând însă vină roadelor pe care le-aţi dat (copiilor voştri - preoţii).

Tămăduirea slăbănogiei neamului, de aici începe! Asta i-ar fi iertarea!

Nu mai staţi cu gânduri ucigaşe împotriva copiilor!

Aceasta postare a fost editata de Dimineata: 12 December 2008 - 05:32 PM

[K0ntr0VerSy]

Avortul este decizia femeii sa nu pastreze copilul.

Conceptiile astea sunt paranoice si nu se trateaza.

[Dimineata]

K0ntr0VerSy, la Dec 12 2008, 05:09 PM, a spus:

Avortul este decizia femeii sa nu pastreze copilul.

Conceptiile astea sunt paranoice si nu se trateaza.

Avortul este ucidere.

Nimeni nu anunta femeia de trauma psihica ce va urma. Spovedirea si indeplinirea canonului sterge urmarile avortului.Daca inveti pe cineva sa nu faca avort si salvezi viata pacatul unui avort se sterge. Cel mai sigur e si spovedirea si salvare vieti.

Marturii avort:
chipul meu ... chipul unei criminale ...
În săptămâna avortului eram deja prăbuşită, am mers la o clinică particulară care nu efectuează chiuretaje în zilele de sărbătoare , m-au programat pentru data de 2 Februarie era într-o marţi …… ar fi trebuit luni dar era sărbătoare.

M-am trezit amorţită şi sfârşită în dimineaţa aceea, nu mai simţeam nimic….nici durere nici tristeţe ….eram deja goală …. Deja moartă …ningea….am mers o parte din drum pe jos prin zăpadă…îmi simţeam copilaşul viu …aveam greţuri mi-era foame …pofteam….el trăia şi simţeam asta… şi mă gândeam cum în câteva ore nu o să mai simt nimic din asta. Cu cât mă apropiam de clinică, cu atât îmi era mai rău…. Simţeam sfârşeală şi că mă prăbuşesc….. şi ca un condamnat la moarte prietenul mă ducea de braţ şi mă privea din când în când şi nu spunea nimic….dar era trist şi îngrijorat.

Am ajuns la clinica unde mai aşteptau câteva femei toate mai tinere. M-am „pregătit” pentru crimă, m-am schimbat şi am intrat în aşteptare.

Una din tinerele de acolo era la primul copil….i se spusese de medici ca nu ar fi avut copii niciodată dar era gravidă acum. Nu – şi dorea copilul pentru că nu era pregătită fiind la facultate, am ascultat-o şi mă gândeam că nu ştie ce o aşteaptă….eu ştiam…… Spunea „încă sunt la facultate şi nu îl vreau, vreau să mă realizez profesional….nu o să-mi distrug viaţa pentru un copil”. Avea să vadă după scurt timp că alta era realitatea….. A fost să fie prima care a intrat la chiuretaj…..Se făcea anestezie generală….Când au adus –o eu aşteptam cu celelalte femei la rând….Striga şi plângea” Copilaşul meeeeeeu! Primul meu copilaş…..Ce-am făcut Doamne????

Mi-am omorât copilaşul meu… Doamne n-am să mai fac asta niciodată”. Şi plângea de ne-am zguduit toate…. Se făcuse tăcere….Medicul era şi el trist şi încerca să o consoleze….A plecat de acolo prăbuşită, la braţul prietenului ei……Nu mai era persoana trufaşă care venise….Era ceea ce aveam să fiu şi eu curând”o moartă vie”….Un momentul acela tot ce mai era în momentul acela s-a prăbuşit….. Nu mai doream decât să mor…..Nu mai simţeam nimic, eram deja moartă.

Mi-a venit rândul…. Am intrat în „camera morţii” şi am simţit miros de moarte… Am evitat să mă uit la instrumentele cu care se ucidea….A intrat medicul şi m-a consultat….Ştiţi ce mi-a mai spus? „Ar trebuie să nu mai faceţi avorturi pentru că aveţi ceva probleme în urma lor.” Am izbucnit în plâns şi am spus”Nu spuneţi asta doctore pentru că eu îmi doresc acest copil”. Şi mi-a spus”Atunci lasă – ţi copilul , doamna!”. Şi am spus că nu am o situaţie stabilă care să – mi permită să-l ţin….E o prostie…Am spus să mă disculp…. Medicul a lăsat capul în jos, dar înainte de asta mi-a aruncat o privire plină de reproş(nu voi uita niciodată privirea ceea care mă condamna). Şi nu am mai spus nimic….

Mă simţeam ca un animal dus la tăiere, mai aveam timp să iau o decizie, cea corectă, dar nu mai puteam să iau nici una…..Ştiu că atunci mi-am dorit să mor în timpul chiuretajului….

A văzut acul care urma să mă ducă la necunoştinţă şi serul din el…. am văzut pereţii albi ai cabinetului….albi şi trişti….am simţit prezenţa morţii în cabinet….mirosea a moarte….am închis ochii şi nu am mai simţit decât înţepătura acului…Apoi ceva s-a întâmplat …ceva ciudat….visam că mă dau pe un topogan portocaliu care avea din loc în loc pernuţe…pe una era un ursuleţ…m-am dat în topoganul acela care mă ducea undeva în jos…Apoi brusc m-am trezit că pluteam în cabinet şi mă loveam de pereţi…mă simţeam uşoară ca un fulg…Am văzut ca într-un negativ pe medicul care îşi făcea treaba…pe anestezistă şi asistentă lângă mine…Apoi am ieşit pe uşă şi l-am văzut pe P. în salon aşteptând…am auzit voci care-mi spuneau „ gata, s-a terminat…încet, te ducem noi la pat”…Când am ajuns în pat am simţit o durere fizică copleşitoare în tot corpul. Nu era durerea după avort ci altceva, ceva ce mă strivea…îmi tăia respiraţia…Am strigat medicul şi mi-a spus că nu am de ce să simt asta…dar eu simţeam cum ceva mă presează şi mă sufocă…

Nu l-am recunoscut nici pe P…eram inconştientă…transformată…o oroare a crimei…asta eram…Încă nu credeam că am avortat…dar am văzut sânge…şi atunci am ştiut că s-a terminat…Nu am putut pleca de la clinică decât după patru ore…nu puteam sta în picioare…mi-era rău…cumplit de rău…Celelalte au plecat pe picioarele lor …eu nu am putut…În locul grijii de a nu şti ce o să fac cu copilul meu, dacă îl voi naşte, au apărut durerea, disperarea şi dorinţa de a muri…mult mai cumplite decât prima…

Am ajuns acasă unde sora mea m-a întâmpinat cu ochii trişti…şi acolo totul era sub amprenta morţii…totul era cenuşiu şi nimeni nu vorbea, ca şi cum crima nu se înfăptuise sau ca şi cum tot ce se întâmplase era ceva normal…A urmat o oră de somn agitat cu stări de rău şi confuzie…apoi o cafea ca „să ne revenim la realitate”.Toţi încercam să trecem sub aspectul realităţii crima înfăptuită…Toţi negam că s-ar fi întâmplat ceva…dar moartea era acolo…pândea…Tocmai luase o fiinţă…fiinţa pe care am iubit-o şi apoi am ucis-o…Mă pândea la colţ şi pe mine ca să mă ucidă apoi în fiecare zi, puţin câte puţin…De multe ori m-am întrebat cum arată moartea…atunci, în ziua aceea, moartea avea chipul meu…chipul unei criminale…

Aceasta postare a fost editata de Dimineata: 12 December 2008 - 05:42 PM

[K0ntr0VerSy]

Discutabil.

Dar fara echivoc, instigarile lui Yahwe sunt genociduri.
Sau alea nu se pun?

[Enki]

Dimineata, la Dec 12 2008, 04:52 PM, a spus:

La avort intra si pastilele contraceptionale.

Asta e o mare minciuna. Inseamna ca tu (sau cine a scris textul asta) nu cunoaste cum functioneaza marea majoritate a pastilelor anticonceptionale.
Deci tot ce urmeaza mai jos legat de anticonceptionale e o minciuna, pentru ca embrionul nu are cum sa se formeze daca nu exista ovulatie.

Dimineata, la Dec 12 2008, 04:52 PM, a spus:

"In biserica de zid, nu în biserica spirituală, să nu intelegem gresit. Bise rica este de zid, de lemn, de materie si biserica sufletelor. Aici înăuntru se fac. Vă arăt. Vă dovedesc. Femeia se poate afla în fata altarului si în momen tul acela se face în ea un avort. Poate că preotul este cu mâinile în sus pentru sfintirea Darurilor, si în burtile femeilor se săvârsesc avorturi. Ne-o spun medicii. Medicii ne spun că după zămislire copilul, timp de sapte zile, merge din trompă în uter. In alte sapte zile, încearcă să se lipească de uter si se face placenta sau casa copilului. Si în alte sapte zile, total 21, are loc prima zvâcnire a inimii, dar până atunci a fost viu, cu sistem nervos. Medicii ne-o spun. Stiinta ne-o spune.

Dar tot ei ne spun că un om poate vietui nelipit de uter 14 zile, 7+7, după aceea moare. De aceea trebuie să se lipească de uterul mamei, de sânul matern, ca să înceapă să se hrănească din mamă.

Anticonceptionalele fac acelasi lucru prin toxicitatea care se creează.

Dimineata, la Dec 12 2008, 04:52 PM, a spus:

Vrei copii puţini, nu lăsa pe bărbatul tău să se atingă de tine.

da' legat de prezervativ ce zice B.O.?

Dimineata, la Dec 12 2008, 04:52 PM, a spus:

Sunteţi nemulţumiţi de preoţi?

Dar voi, oare, ce-aţi făcut pentru preoţi, ca să fiţi mai mulţumiţi? Cerut-aţi de la Dumnezeu un copil măcar, pe care să-1 închinaţi slujirii lui Dumnezeu? ...
Vă trebuie preoţi mai buni? Naşteţi-i!!....

POFTIM???? Cum adica sa il inchin slujirii lui Dumnezeu? Sa il fac popa cu forta???? Ce e copilul ala, o marioneta?!? Nu mai continua, ca imi vine sa vomit.

[Andruta*]

Enki, la Dec 12 2008, 06:01 PM, a spus:

Deci tot ce urmeaza mai jos legat de anticonceptionale e o minciuna, pentru ca embrionul nu are cum sa se formeze daca nu exista ovulatie.

Poate exista ovulație chiar dacă femeia respectivă ia anticoncepționale.

”...o femeie are ovulatie chiar daca isi ia pilula regulat, nu este bolnava si nu ia alte medicamente.

Dovada ca ovulatia spontana (uneori numita si ovulatie scapata) apare chiar in conditii de sanatate perfecta a fost pentru prima data demonstrata de catre dr. Nine Van der Vange, de la Universitatea de Stat din Utrecht, Olanda, Departamentul de Obstetrica si Ginecologie, in 1984.

Dr. Van de Vange a folosit un ecograf cu o rezolutie mare, care a aratat vizual ca femeile aveau ovulatie, atunci cand luau pilula cu doza mica de hormoni prescrisa pe larg femeilor. Testul de sange a aratat ca ovulatia se produce totusi. Pilula poate avea o rata a ovulatiei spontane de 17 ovulatii la 100 de femei care folosesc pilula intr-un an de zile.

Alti cercetatori au aratat ca pilula cu doza mica de hormoni da chiar o rata mai mare a ovulatiei spontane de aproximativ 27 de ovulatii la 100 de femei pe an.”

(Sursa: Adevărul despre Avort)

[heidy]

Dimineata, la Dec 12 2008, 05:38 PM, a spus:

Avortul este ucidere.

Nimeni nu anunta femeia de trauma psihica ce va urma. Spovedirea si indeplinirea canonului sterge urmarile avortului.Daca inveti pe cineva sa nu faca avort si salvezi viata pacatul unui avort se sterge. Cel mai sigur e si spovedirea si salvare vieti.

Bla bla bla.
Nu toate femeile au traume psihice dupa avort, asa ca nu mai dramatizati. Un copil este o responsabilitate serioasa, iar daca s-a intamplat sa ramai insarcinata [cu sau fara vina ta], ai optiunea de a naste copilul sau nu. Iar daca nu ai ce sa-i oferi copilului tau, nu-l faci. Pentru ca nu-l nasti sa-l chinui, il nasti sa-l cresti, sa-i dai tot ce are nevoie.

andruța, la Dec 12 2008, 06:20 PM, a spus:

Poate exista ovulație chiar dacă femeia respectivă ia anticoncepționale.

Hai intai sa stabilim ce este ovulatia:
Ovulatia se intampla atunci cand un ovul (si, ocazional, mai multe) este eliberat de ovar in perioada fertila a ciclului tau menstrual.

In fiecare luna, in ovarul tau se maturizeaza un ovul. De indata ce ajunge la o anumita marime, ovulul este eliberat din ovar si impins prin tuburile falopiene (trompele uterine) inspre uter.

Este arbitrar care dintre ovare elibereaza ovulul. Ordinea este absolut arbitrara in fiecare ciclu menstrual.

Bun, acum ca am stabilit acest lucru, hai sa stabilim cum apare o sarcina:

Pentru a fi fructuoasa si a concepe, trebuie sa ai contact sexual incepand cu o zi sau doua inainte de ovulatie si pana la sfarsitul a 24 de ore de la terminarea ovulatiei.

Motivul: Celulele de sperma pot supravietui timp de 2 sau 3 zile, dar un ovul nu supravietuieste mai mult de 24 de ore dupa ovulatie decat in cazul in care, desigur, are loc fertilizarea.

Daca ai contact sexual in perioada cand ovulatia trebuie sa apara, iti vei mari sansele de a ramane insarcinata. Si vei fi fericita sa afli ca ai toate sansele: la cuplurile cu fertilitate normala, exista o sansa de 20% de a concepe un copil la fiecare ciclu.


Pilulele anticonceptionale cu hormoni artificiali împiedică o femeie să devină însărcinată, influenţând fertilitatea normală a femeii.
De-asemenea, o pilula contraceptiva poate provoca un avort [poate fi folosita ca pilula de a 2 a zi].

[Andruta*]

Și acum că am stabilit,ce vom face?

[Dimineata]

Nu se stie unde se duc sufletele copiilor avortati dar eu cred ac se duc in rai.

Studii independente arata ca conceptia poate avea loc chiar si daca sunt folosite pilule anticonceptionale desi unele companii sustineau contrariu.

Aceasta postare a fost editata de Dimineata: 12 December 2008 - 06:50 PM

[heidy]

andruța, la Dec 12 2008, 06:44 PM, a spus:

Și acum că am stabilit,ce vom face?

Enki nu a zis ca nu poate exista ovulatie daca se iau anticonceptionale, ci ca un embrion nu se formeaza fara ovulatie.