[nightwish]

Ma scuzati daca s-a mai discutat..

Pentru ca sunt bolnava.. am avut timp sa stau cu ochii si cu urechile ciulite.. si-am tot fost partasa la diverse discutii ale unor parinti.. vis-a-vis de odraslele lor..

Sunt copii care se dezvolta ("isi dau drumul") mai greu.. care au nevoie de multa intelegere si rabdare si, in primul rand, de sustinere. Despre aceasta situatie as vrea sa discutam.. desi nu este exclusa nici in cazul celui "mai dezghetat la minte".

De ce sau cum inteleg parintii ca-si stimuleaza copilul zicandu-le in fata: prost, incapabil, idiot, retard etc. Ei chiar cred ca asa ii vor face sa se deschida si trec peste faptul ca procedand asa.. de fapt.. le semneaza soarta?


Mai sunt si parinti.. care nu se multumesc cu a-si desconsidera copiii in mod direct.. o mai fac si fata de alti adulti... De ce?

Este de inteles si de iertat acest comportament?

[LikeThisPoppy]

asa stiu unii parinti sa procedeze. considera ca facandu-l prost sau incapabil, acesta isi va pune ambitia sa demonstreze ca nu-i asa. unii intr-adevar se ambitioneaza si demonstreaza ca sunt mai buni, altii se descurajeaza si incep si ei sa creada ca parintele are dreptate...
nu le dau dreptate acestor parinti, dar nici nu sunt de acord cu ridicarea in slavi a inteligentei copilului... cel mai bine ar fi ca parintele sa fie mai scump la vorba si mai darnic in aprecierea sau dezaprobarea practica, prin exemple.

[crocobaur]

dupa parerea mea (si la mine a dat rezultate) copilul trebuie felicitat atunci cand face un lucru. Chiar daca nu e facut cum trebuie sau e facut pe juatate, copilul a lucrat la treaba respectiva si trebuie felicitat.
Atunci cand un copil aude de la parinti ''esti prost'', '' esti batut in cap'' o sa ajunga sa creada ca asta e adevarul si el nu poate mai mult de atat.
Ei trebuie stimulati constant. Eu nu le dau nici bomboane, nici bani atunci cand fac un lucru bun, un zambet si o mangaiere pe cap, sau un pupic le face pe ale mele sa vrea sa fie mai bune.
Iar atunci cand fac cate o prostie, trebuie dojeniti, trebuie explicat de nu e bine ce-a facut, nu certati si nu cu racnete si adjective aruncate in vant.

[Drifter.]

Cel mai probabil, ei insisi au avut parte de un tratament similar, ce a dus la aparitia unui complex de inferioritate. Parintele incearca sa "ascunda" acest complex folosindu-se de copil. El nu-si critica copiii pentru a-i stimula, desi asta sustine, ci o face ca sa se simta el bine, superior. Cu alte cuvinte, "ii creste inima" atunci cand are ocazia de a critica. Pe cine altcineva sa critice cu atata dusmanie daca nu pe copil? Asta li se aplica si profesorilor.
Este de inteles? Da. De iertat, nu. Dupa parerea mea, cei care vor sa aiba copii, sau sa educe copii ar trebui intai sa se impace cu ei insisi. Dar se intampla asta vreodata?

Aceasta postare a fost editata de Scythe: 04 December 2008 - 11:27 PM

[Rami]

In timp, aceste apelative vor eroda la baza personalitatii sale, copilul ajungand sa isi piarda increderea in el si in fortele lui. este o grava greseala facuta de parinti.
Si, da, copilul trebuie in egala masura laudat si criticat.

[fast_motion]

din ce am vazut si eu pana acum la altii as putea spune ca toti cei care procedeaza asa, nu sunt facuti pentru a fi parinti. multi nu au rabdarea necesara sau indemanarea de a vorbi unui copil si de a explica la nivelul la care trebui pentru ca sa se faca intelesi. mai sunt desigur destui care nu si-au dorit un copil dar acum ca este aici nu mai au de ales si se confrunta cu niste nervi la moment care pe urma ajung sa-i regrete. sunt multi care afirma ca nu spun cu rautate atunci cand isi numesc copilul diferite nume in privat sau de fata cu altii, dar indiferent de situatie unii dintre ei stiu ca nu ar trebui sa spuna asa ceva si recunosc ca nu e metoda cea buna dar nu cunosc o alta cale. sfatul meu: un psiholog specializat pe astfel de probleme cu care parintii pot discuta deschis si fara inhibitii.

[lupini]

Pentru fiecare om, educaţia din familie este esenţială, chiar decisivă. Ceea ce au văzut la părinţi aceea vor transmite şi copiilor. Dacă în familia lor, părinţii au avut parte de bătăi sau jigniri, sunt mari şanse ca aceştia să facă la fel şi ei la rândul lor cu propriii copii. De asta îmi plac mie proverbele pentru că ele conţin multă înţelepciune. Unul dintre ele sună aşa : "Uită-te la mama/tata, şi abia apoi căsătoreşte-te cu fiul/fiica." Succesul în viaţă vine din familie : dacă ai fost apărat şi lăudat de părinţi în faţa omenilor, şi dacă ni s-a spus ce e bine şi ce nu e bine în viaţă, avem şanse să ne vedem copiii înflorind. Dacă nu, doar vor vegeta. Lucrurile bune şi cele rele vin din educaţia fiecăruia. Dacă educatorul a fost bun în copilărie, şi copiii vor fi buni la maturitate. Mai e o vorbă pe care, prima dată am auzit-o de la Ion Iliescu şi care spune : "Să fii domn e o-ntâmplare; să fii om e lucru mare." Într-adevăr, e un lucru mare să fim oameni. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru părinţii pe care mi i-a dat !

Aceasta postare a fost editata de lupini: 05 December 2008 - 10:50 AM

[Alizee*]

<<Dacã în familia lor, pãrinþii au avut parte de bãtãi sau jigniri, sunt mari ºanse ca aceºtia sã facã la fel ºi ei la rândul lor cu propriii copii. <<

Sau sa fie exact opus, adica un adevarat prietent pentru copilul lui.
Eu asa am procedat , copilul meu trebuie sa aiba incredere in mine, sa putem comunica despre orice fapta buna sau rea .
Asa eu o pot sfatuii ce nu-i bine, obligatoriu cu explicatia de ce nu este bine asa .
Acum realizam ca de fapt nu am jignit-o niciodata , de bataie nu poate fi vorba , nu sunt de acord cu asa ceva .
Daca mai face cate o boacana ( care copil nu face ) ,discutiile au loc doar intre noi doua , sunt doar sfaturi .

[SeqenenreTao]

Rrami, la Dec 4 2008, 11:21 PM, a spus:

Si, da, copilul trebuie in egala masura laudat si criticat.

Asta in cazul in care respectivul copil are o inteligenta macar medie.In caz contrar criticile fie sunt inutile fie au efect negativ.
- run forrest run

[Rami]

SeqenenreTao, la Dec 5 2008, 11:52 AM, a spus:

Asta in cazul in care respectivul copil are o inteligenta macar medie.In caz contrar criticile fie sunt inutile fie au efect negativ.
- run forrest run

Da, stiu ce spui. In acelasi timp, se aplica ce spui tu in cazul unui copil cu o inteligenta medie, dar crescut intr-un mediu aflat la limita extrema de inferioritate. Nu stiu daca m-am exprimat eu foarte bine, dar sigur ai inteles. Observatia mea personala a fost ca inteligenta se pierde. Sau ca in loc sa se dezvolte, are loc un proces invers.