Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
Anca/Maria, la Dec 4 2008, 09:25 PM, a spus:
si ce nebun face toata chestia asta?
cat timp iti ia?
ce obtii in afara ca inebunesti? (sunt convinsa ca o persoana sanatoasa nu rezista sa zica acel text de ...150 ori!!! )
nu numai ca rezista dar cunoaste focul care incalzeste inimile "cold as ice"
Amidala, la Dec 4 2008, 09:26 PM, a spus:
Sa te rogi tu si sa ne zici si noua daca a meritat efortul. ( 150 de ori? mai da-o-ncolo)
nu e nici un efort
e placere. dar asta cunosti doar daca faci.Fecioara este mama tuturor.
Este Maicuta care mangaie atunci cand esti trista, care te imbratiseaza seara cand te culci.
Rugaciunea catre Maicuta este dulce.
................................................................................
..................................................
O minune cu totul cutremurătoare a brăzdat ţinuturile şi sufletele acestor tărâmuri binecuvânate în Săptămâna Mare a Paştilor acestui an. O fetiţă de numai un an şi opt luni s-a înecat în fântâniţa ornamentală din ograda mănăstirii. Prin puterea rugăciunilor Maicii Serafima, după cinci-şase ore de la mutarea fetiţei la Domnul, aceasta învie! Medicii aveau să consemneze, mai apoi, în actul de deces: moarte clinică. Mitropolitul va aduna toate aceste date - acte, declaraţiile medicilor, părinţilor etc. - pentru a rămâne, pentru mai târziu…
L-am rugat pe Părintele Mihail să ne spună cum s-a întâmplat minunea. „Copilul s-a înecat în fântâniţa aceasta, de la mănăstire. Eu eram plecat la Kiev. Mă sună de acasă: Părinte, s-o înecat… Era joi seara, în Săptămâna Patimilor. Nu mai pot uita niciodată! Cine s-o înecat? Am auzit de Mişa. Dar şi copilul, băiatul meu, e Mişa. Măi, opriţi-vă, spuneţi-mi ce s-a întâmplat, lămuriţi-mă! Dar şi ei erau speriaţi, tremurau toţi de frică. Copilaşul a ieşit afară din biserică. Se citeau Evangheliile atunci. Părinţii erau în biserică. Ea, fetiţa, a ieşit cu alţi doi copii afară, la joacă. S-au jucat, iar ceilalţi copii au aruncat-o în apă. Şi ei o ţineau de picioare şi o stropeau cu apă. Cel puţin, aşa ştim. Dar ea era deja înecată. Nu s-a întâmplat niciodată aşa ceva! Şi ea a stat acolo 10-15 minute, înecată. De ce ştim că a stat cam atât? Tata de două ori a ieşit afară. O dată a căutat-o până la poartă, încolo-încoace, iar în ograda mănăstirii nu era nimeni. Doar un frate, care cosea iarba. Fetiţa, nu era nicăieri. Cineva, din copiii noştri, au văzut-o în fântână. A alergat maica Elisabeta, a prins-o de picioare şi a scos-o. Dar acum ea era deja vânătă, moartă. Au scuturat-o, au suflat în gură, i-au făcut tot ce au ştiut ele să facă, i-au făcut injecţii, după care au plecat în sat, la spital. De acum, tot vorbeam cu doctorul: Faceţi, vă rog, tot ce puteţi! Poate ceva se poate face! Părinte - îmi spunea el - nu vrem să te supărăm. Ştii că ţinem la mata, dar nu mai avem ce face! Noi am luat-o moartă de la mănăstire. Ce să-i mai facem? I-am legat gura acum, şi arde lumânarea. E moartă, părinte! Nu am vrut să îţi spunem, dar e moartă… Ei au făcut tot ce au putut face. Dar eu spun: Nu se poate! Nu se poate! Ea trebuie să trăiască! Şi am chemat toţi copiii cu care eram acolo, la Kiev, şi le-am spus: Rugaţi-vă! Rugaţi-vă toţi! În timpul acela, am trimis la mănăstire să ia o batistă de la Maica Serafima, pământ de la mormântul ei şi două iconiţe şi să meargă o maică la spital. Şi când a ajuns, când a pus acestea pe dânsa, a început a bate inima! După cinci sau şase ore de când se înecase! Doctorii i-au dezlegat gura, au pus-o la aparate, la oxigen. Însă a suferit foarte greu creierul. Toate organele îşi reveniseră, însă creierul nu. Am luat un taxi, din Kiev, şi am fugit acasă, repede. Aici a ieşit altă maşină şi m-a preluat. Erau toţi într-o deznădejde!… Şi am spus: Oameni buni, dacă Domnul o cere la Ceruri, noi de ce ne împotrivim?! Acum, problema era cum să o ducem până la Cernăuţi. Dacă se decuplează de la aparat, i se opreşte inima şi moare! Aveam o cruce cu părticele de la o sută de sfinte moaşte într-însa. O cruce mare. Şi îi spun doctorului: Pune crucea asta pe copil, scoţi repede tot, sui în maşină şi mergi la Cernăuţi! Nu vă pot spune starea mea, în urma maşinii aceleia de urgenţă! Ei mergeau înainte, noi în urmă. Aşa tremuram tot, iar când maşina se oprea, ziceam: Gata, a murit! Am ajuns la Cernăuţi cu bine. Au pus copilaşul sub aparate, l-au băgat în perfuzii… A doua zi dimineaţă am luat un deget de la Maica Serafima, un oscior, într-o batistuţă, şi m-am dus acolo. Doctorii toţi se uitau la mine. Nu ştiau ce am eu în batistă. Când am pus batista pe capul fetiţei, eram doar eu şi mama. Să vă povestească mama cum a fost… Fetiţa a început să dea din mâini, din cap şi din picioare dintr-o dată! M-am dat într-o parte şi ţineam în continuare batista pe căpşorul ei. Copila a început să răsufle singură, au început să lucreze inima, rinichii, celelalte organe şi creierul, prin minune! A intrat apoi tata. Îi spun fetiţei: Anişoară, arată limbuţa Şi ea scoate limbuţa şi mi-o arată. Doctorul spune: Părinte, trebuie să lucraţi cu noi în reanimare! Ei nu ştiau ce am eu în batistuţă. Şi fetiţa râdea!… Îi spuneam: Ce, nu încape limbuţa înapoi în gură, e prea mare? Dar ea aşa râdea!… Aceasta a fost vineri. Bucuria noastră, fericiţi toţi! Sâmbătă iar la fel. Am mers cu tata, la fetiţă. Se juca cu fetiţa! Şi ea râdea în hohote! Îi spunea toate cele! Noi, de acum, toată ziua mergeam la doctori. Este scris tot, la spital, cum a murit, cum a înviat. Au venit şi Sfintele Paşti. Pentru noi a fost o îndoită sărbătoare. Mulţumeam toţi lui Dumnezeu pentru că nu a murit fetiţa! Ar fi rămas o pată pe mănăstire să moară aici copilul. Aici nu vin să moară copiii, ci să dea viaţă! Dar vrăjmaşul tot vrăjmaş rămâne. Doctorii, de Sfintele Paşti, i-au făcut nişte injecţii că au blocat-o complet. Când am ajuns la spital, întreb: Ce face copila? Doarme. La prânz: Doarme. Seara: Doarme… Şi a tot dormit. Acum copilul e în Moscova. S-a mirat doctorul de acolo ce medicamente i-au dat. Ori că au făcut anume, să se termine cu minunile. Noi însă credem. Creierul e controlat, e viu. Nu ştim cum va fi. Totul e în mâna Domnului."
Imagine micsorata: 76% din marimea originala [ 400 x 300 ] - Apasati aici pentru a vedea imaginea completa.
Mişa in spital la Cernauţi, la puţin timp dupa inviere.
E greu să găseşti cuvinte pentru a încăpea în ele minunile lui Dumnezeu. Minunile nu au raţiune. Pentru că raţiunea noastră e străină de Dumnezeu, de lucrările Lui. Explicaţia minunii stă, întotdeauna, în credinţă. În iubire. În curăţire de suflet, pentru a putea primi în el plinătatea lucrării lui Dumnezeu, prin oamenii Săi. Maica Serafima, prin viaţa ei, L-a îndatorat pe Hristos pentru Cerul Băncenilor. Pentru că, ne spune Părintele Mihail, „nu a putut Dumnezeu să îşi întoarcă faţa de la Maică. Tare L-a iubit! Scria cărţi şi le împărţea la lume. Dar nu una, sute de cărţi. Asta a fost lucrarea ei! Nu la maşină, la tipografie, ci de mână! A fost ca un înger, fraţilor! Avea aşa o umilinţă în suflet, că te înfricoşează, când ştii viaţa ei, starea ei! Noi printr-însa ne ţinem acum! Acestea sunt roadele rugăciunilor ei".
http://www.agnos.ro/blog/2008/06/16/copil-...anceni-ucraina/
Gelupanda, la Dec 5 2008, 06:46 AM, a spus:
Sika, eu ti-am mai spus ca din cand in cand mai scoti si tu perle. Se poate sa o faci fara voia ta. Indiferent la ce te-ai referit, ai spus un adevar urias. Din toate punctele de vedere. Keep trying.
Zexe, fie ca ne place sau nu, asta e cultura in care traim. Aici in romania, unde simtul ridicolului si al absurdului a disparut de mult sau poate nici macar n-a existat vreodata.
E ca si cum ai arata unui cal batut de stapanul nemilos ca e suficient sa-si ridice copita, sa -l atinga pe nebun si sa se elibereze. Iar el isi accepta bataia si soarta mizerabila din veneratie pentru stapan si mai si multumeste pentru lovituri.
Draga mea Scorpie, nu stiu daca ai inteles corect ce vrea sa spuna Biblia prin cuvintele "rugati-va neincetat" .
Pavel a dat indemnul asta unor anumiti oameni dintr-o anumita biserica, intr-un anumit context. Daca mai luam in considerare si restul versetelor cu bucuria si cu multumirea atunci nu stiu daca se intelege chiar ce ai vrut tu sa spui.
Oricum in evanghelii Domnul Isus prezinta asa rugaciunea:
Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita; duhul, in adevar, este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa." (Mat.26:41)
Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita; duhul este plin de ravna, dar trupul este neputincios." (Marc.14:38)
Am citi odata intr-o carte de Wurmbrand urmatoarea povestioara:
"Un catolic si un protestant ajung amandoi in cer la Dumnezeu. Catolicul, care toata viata lui o adorase pe Maria si dusese o viata exemplara datorita credintei in ea, s-a intalnit cu ea. Maria i-a spus: fiul meu, toata viata m-ai iubit si urmat. Vino acum sa-ti prezint pe Cineva. Si l-a dus pe om la Domnul Isus,
A venit si protestantul si a ajuns in fata Domnului Isus. El i-a spus:"Bine ai sosit, vino sa o cunosti pe cea care m-a nascut ca om . Si l-a dus in fata Mariei".
Acuma, daca pe tine te implineste modul de rugaciune pe care l-ai aratat, nimic de zis, felicitarile mele. Dar Biblia ne arata cu totul si cu totul alt mod de abordare a Domnului Isus si a problemelor de zi cu zi.
Zexe, fie ca ne place sau nu, asta e cultura in care traim. Aici in romania, unde simtul ridicolului si al absurdului a disparut de mult sau poate nici macar n-a existat vreodata.
E ca si cum ai arata unui cal batut de stapanul nemilos ca e suficient sa-si ridice copita, sa -l atinga pe nebun si sa se elibereze. Iar el isi accepta bataia si soarta mizerabila din veneratie pentru stapan si mai si multumeste pentru lovituri.
Draga mea Scorpie, nu stiu daca ai inteles corect ce vrea sa spuna Biblia prin cuvintele "rugati-va neincetat" .
Pavel a dat indemnul asta unor anumiti oameni dintr-o anumita biserica, intr-un anumit context. Daca mai luam in considerare si restul versetelor cu bucuria si cu multumirea atunci nu stiu daca se intelege chiar ce ai vrut tu sa spui.
Oricum in evanghelii Domnul Isus prezinta asa rugaciunea:
Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita; duhul, in adevar, este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa." (Mat.26:41)
Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita; duhul este plin de ravna, dar trupul este neputincios." (Marc.14:38)
Am citi odata intr-o carte de Wurmbrand urmatoarea povestioara:
"Un catolic si un protestant ajung amandoi in cer la Dumnezeu. Catolicul, care toata viata lui o adorase pe Maria si dusese o viata exemplara datorita credintei in ea, s-a intalnit cu ea. Maria i-a spus: fiul meu, toata viata m-ai iubit si urmat. Vino acum sa-ti prezint pe Cineva. Si l-a dus pe om la Domnul Isus,
A venit si protestantul si a ajuns in fata Domnului Isus. El i-a spus:"Bine ai sosit, vino sa o cunosti pe cea care m-a nascut ca om . Si l-a dus in fata Mariei".
Acuma, daca pe tine te implineste modul de rugaciune pe care l-ai aratat, nimic de zis, felicitarile mele. Dar Biblia ne arata cu totul si cu totul alt mod de abordare a Domnului Isus si a problemelor de zi cu zi.
Maicuta Fecioara insasi ne indeamna sa ne rugam neincetat!
Fecioara Maria se roaga neincetat pentru noi, pentru noi toti, inclusiv pentru tine....ca Dumnezeu sa mai aiba rabdare cu noi....se roaga mereu....se roaga neincetat.....rugaciunile Ei fac minuni....pentru ca rugaciunile Ei sunt 100% ascultate!
"...roaga-te pentru noi pacatosii ACUM si IN CEASUL MORTII NOASTRE...." si crede-ma ca atunci cand murim vom avea maaaare nevoie de rugaciunile Ei pentru noi.
Aceasta postare a fost editata de o scorpie: 05 December 2008 - 09:27 AM
"toti cei care fac voia mea sunt " fratii, mamele ,etc etc etc"..... deci prea sfinta nascatoare de dumnezeu fecioara maria este mama lui isus ... si facind voia tatalui automat este " si sora lui isus"....... deci cind coboara duhul sfint dat de isus lor " toti sunt la fel"...... si vii si nu are nimic " cu idolatria".....deci unde nu intelegi intreaba sau nu te baga...... 
