[tinatina]

Buna ziua
am si eu o curiozitate:cum explicati la unele persoane dragostea obsesiva de catei si pisici?ma refer la acele persoane care adapostesc in micile lor apartamente cite trei-patru caini si zece pisici.
am o vecina care are o viata material buna,copii,nepoti,sot...dar care se incapatineaza sa adune mereu animale in apartament acum are 3caini si vreo sase pisici....
nu e vorba ca nu iubesc animalele,am si eu un catel,dar ma intreb ce determina pe unii oameni sa nu aiba limite in aceasta dragoste.(sotul si copii doamnei sunt disperati!!)
un raspuns ar fi desigur nevoia de dragoste,faptul ca animalele iti ofera niste sentimente pentru care tu nu trebuie sa lupti....
e mai greu sa-ti iubesti oamenii,pentru ca trebuie sa-i accepti asa cum sunt,si dezamagirile pe care ti le pot provoca...cu animalele este mai simplu.

[dark_light]

nu e dragoste, la un moment dat apare colectionarea compulsiva, parte a unui sindrom obsesiv compulsiv. si trebuie tratament, ca singura nu se face bine.

colectionarea compulsiva se poate manifesta cu diverse obiecte, cu maculatura, cu animale. partea comuna este inabilitatea persoanei de a isi stabili niste limite, considerand ca acele obiecte ii vor fi de folos candva. cu animalele e mai rau, pentru ca va ajunge repede in situatia de a nu le mai putea ingriji cum trebuie, iar acele animale vor suferi.

Aceasta postare a fost editata de dark_light: 02 December 2008 - 09:56 AM

[Justine_]

Nici eu nu cred ca este dragoste de la stapan la animal in acest caz, ci doar invers - dragostea neconditionata a animalului, probabil ca pe asta o cauta.

[MaxJuve]

cred ca sunt bolnavi mintale persoanele date (parerea mea)

[BlueSugar]

dark_light, la Dec 2 2008, 08:53 AM, a spus:

cu animalele e mai rau, pentru ca va ajunge repede in situatia de a nu le mai putea ingriji cum trebuie, iar acele animale vor suferi.

De acord.
Candva am suferit de aceasi boala,adunarea pisicilor rapanoase de pe strada.Mi se rupea inima cand auzeam un miau necajit pe strada,indiferent ca era noapte,mergeam si aduceam rapanosul in casa.Ai mei parinti inebunisera.Am avut la un moment dat,8 si nu mai faceam fata cu ingrijirea lor.
Intr-o zi,cand m-am intors de la munca,disparusera..Ai mei parinti ii dadusera afara din casa.Am suferit enorm,am plans si am blestemat,dar,m-am invatat minte.Decat sa sufar si sa plang dupa ei,mai bine nu ii mai ''colectionam''.
Acum am un singur motanel si imi e de ajuns..

MaxJuve, la Dec 2 2008, 10:58 PM, a spus:

cred ca sunt bolnavi mintale persoanele date (parerea mea)

Respect parerea ta,dar nu e neaparat asa.Eu o faceam pur si simplu din mila fata de animale..

[Sarah N....]

De ce? Simplu: pentru ca animalele sunt dragute si nu se pot indura sa le lase asa, pe drumuri. E frumos sa ai grija de animale, dar mai trebuie sa tii cont si de conditiile pe care le poti oferi animalelor. Ideal e sa ai o casa cu curte, unde sa le tii, animalelor le place sa stea si pe afara, nu numai inchise in casa.
Problema ar fi ca aceste persoane nu tin cont de posibilitatile pe care le pot oferi animalelor. Spatiul putin si lipsa unei curti -mai ales daca stau la bloc- nu sunt cele mai bune pentru animale.
Eu stau la bloc si din cauza asta nu aduc nici o pisica, nici un catel acasa, desi imi sunt dragi animalele. Dar ma gandesc ca nu ar agrea sa le tin prizoniere in apartamentul meu mic de bloc... Prefer sa-i las pe vecinii care au curte sa se ocupe de ele... Le mai dau si eu de mancare la pisicute, dar atat, nu le aduc acasa.

Aceasta postare a fost editata de Sarah N....: 03 December 2008 - 10:26 AM

[Aseneth]

Eheei, ce viata misto era in 2008. Pisicile multe erau singurul simptom in bolile pisicologice.
Topic fara sens.Inchis.