sa continuam povestea unei femei...
Scandalurile au insotit-o pe Mata Hari, pe numele ei adevarat Margaretha Geertrude Zelle, inca din primii ani ai vietii. Inscrisa de la varsta de 14 ani la scoala unei manastiri, pentru a deprinde bunele maniere si arta gospodariei, asa cum o cereau obiceiurile vremii, tanara olandeza avea sa fie exmatriculata doi ani mai tarziu pentru seducerea directorului institutiei. Peste alti doi ani, Geertrude avea sa isi incheie adolescenta cu o casatorie scandaloasa, maritandu-se cu Campbell MacLeod, un varstnic ofiter scotian din armata olandeza, pasionat, mai degraba, de aventuri amoroase si alcool, decat de intemeierea unei familii.
Casnicia lor nu avea sa dureze decat sapte ani, date fiind excesele alcoolice urmate de iesiri violente ale sotului, dar si datorita pasiunii tinerei femei pentru barbatii in uniforma. Criza familiala pe care o traversau cei doi se va acutiza odata cu moartea misterioasa a fiului lor, de care se acuzau reciproc. Se pare ca, in realitate, acesta fusese otravit de un servitor abuzat de MacLeod, desi vinovatul nu a fost descoperit niciodata. Despartirea survine in 1902, moment care o gaseste pe Geertrude lipsita de orice fel de sprijin material si de posibilitate de a-si castiga existenta.
Tanara pleaca la Paris, pentru a-si incerca norocul. Dupa mai multe tentative nereusite de a poza pentru artisti, Margaretha se vede nevoita sa apeleze la singurul lucru ce ii putea asigura un venit, prostitutia.
mata_hari_2_.jpg (54.26K)
Number of downloads: 18
Punctul de cotitura in viata femeii al carei viitor parea cat se poate sumbru, avea sa il constituie slujba care i se ofera la un circ ambulant. Aici ea va deprinde tainele dansului oriental, moment in care simte ca norocul ei este pe cale sa se schimbe. Geertrude isi reinventeaza identitatea, pretinzand ca este fiica unei indience care ar fi murit la nastere, renuntand si la numele ei in schimbul denumirii de Mata Hari, expresie care in Indiile Olandeze insemna " ivirea zorilor ".
Noul personaj cunoaste un succes rapid si rasunator, ajungand in numai cativa ani sa dea reprezentatii in toate marile capitale ale Europei. Spectacolul ei era unul incendiar, care soca asistenta prin nuditatea totala a dansatoarei, lucru nemaintalnit la vremea respectiva.(si aici intervine ipocrizia

) De altfel, Mata Hari este considerata azi inventatoarea spectacolelor de streap-tease.
Nu mira pe nimeni faptul ca tanara era asaltata de o multime de admiratori dispusi sa plateasca sume exorbitante pentru favorurile acesteia. In numai cativa ani, olandeza metamorfozata in indianca devenise cea mai scumpa curtezana din Europa, favorita cercurilor elitiste, formate din capete incoronate, politicieni, oameni de afaceri si, nu in ultimul rand, vechea ei pasiune, ofiterii de cariera.
Reintoarsa la Paris in 1915, dupa o prelungita sedere la Berlin, in care se spune ca ar fi cucerit chiar pe printul mostenitor al Germaniei, Mata Hari se vede implicata intr-un scandal neprevazut, cu iz politic. Intr-o perioada de nesiguranta si de neputinta a autoritatilor franceze in fata serviciilor secrete germane, tanara este acuzata de spionaj in detrimentul Frantei. Dorind poate sa isi dovedeasca nevinovatia, ea se ofera benevol sa actioneze ca agent secret, urmand sa isi foloseasca relatiile din Berlin pentru a obtine informatii.
Ramane un mister jocul facut de Mata Hari, precum si natura serviciilor oferite de ea atat ofiterilor germani cat si celor francezi. Cert este ca dansatoarea primea sume enorme de bani din ambele tabere, motiv pentru care va fi arestata la 12 februarie 1917, chiar in holul hotelului Anthenee Plaza din Paris. Cinci luni mai tarziu, ea va fi adusa in fata instantei, intr-unul dintre cele mai controversate procese ale secolului.
In ciuda lipsei oricaror dovezi, Mata Hari, care isi sustinuse permanent nevinovatia, este acuzata de inalta tradare si condamnata la moarte.
( As fi curioasa sa stiu ce dovezi s-au prezentat pro si contra ei

).
Era evident ca autoritatile de la Paris aveau nevoie de un tap ispasitor pentru pierderea navelor din Marea Mediterana, cele care fusesera scufundate de catre submarinele germane, atacuri in care isi pierdusera viata nu mai putin de 50.000 de francezi ; si de pierderea agentilor secreti din afara tarii. Apelurile olandezei catre presedintele Frantei raman fara ecou, urmand ca sentinta sa fie executata cat mai rapid.
Si aici o intrebare buna este daca nu a fost doar un cap ce trebuia sa cada la acel moment.
Aceasta postare a fost editata de Rrami: 01 December 2008 - 01:58 PM