Contact
Facebook
Twitter
RSS
Aspectul religios consta în faptul ca aceste expeditii au fost însotite, la început, de o ideologie crestina. Proclamate ca "razboaie sfinte", ele au fost organizate în numele eliberarii asa numitelor "locuri sfinte" (Ierusalimul), de sub dominatia musulmana. Caracterul religios al cruciadelor explica de ce conducerea lor a revenit papalitatii al carei rol, pe plan international, se afirma în secolul al XI-lea.
Orientul Apropiat (Bizantul, Siria, Palestina, Egiptul), fiind mai dezvoltat din punct de vedere economic si cultural decât Occidentul, exercita, la sfârsitul secolului al XI-lea, o puternica atractie asupra claselor sociale din apusul Europei, care la acea data trecea printr-o perioada de criza ca urmare a încheierii procesului de aservire a taranimii, a cresterii puterii principilor, a instituirii "ordinului" cavaleresc, a sporului demografic, precum si a unor factori naturali: inundatii, seceta, foamete, molime etc. Anarhia politica aducea prejudicii atât economiei domaniale, pe cale de a se dezvolta, cât si celei orasenesti. Canalizarea spiritului razboinic al cavalerilor în afara Europei, aparea tuturor o solutie fericita. La ideea de cruciada au aderat repede si orasenii, care întrezareau posibilitatea unor noi piete de desfacere si aprovizionare.
Participarea masiva a taranimii la cruciade se explica, pe de o parte, prin pauperizarea ei, pe de alta parte, prin spiritul de colectivitate li solidaritate foarte puternic în evul mediu, fapt dovedit cu prisosinta în timpul cruciadelor copiilor.
Principii s-au alaturat si ei cruciadelor deoarece nu puteau ramâne în afara unei lupte care le-ar fi adus noi stapâniri, prestigiu si glorie, dar, de la început, între idealul nobiliar si cel popular a existat o prapastie.
Posibilitatea unor actiuni militare în rasarit si a unor deplasari da mase a fost creata de însasi situatia politica din Orientul Apropiat. În a doua jumatate a secolului al XI-lea, turcii selgiucizi, dupa ce au cucerit Bagdadul (1055), au înaintat în Asia Mica, în Siria si Palestina, pe atunci stapânite de Califul din Egipt, iar în anul 1070 a fost cucerit Ierusalimul. Formarea emiratului de Damasc si a celor trei sultanate, Capadocia, Rum si Smirna reprezentau o mare primejdie pentru Bizant, într-un moment în care cumanii, pecenegii, maghiarii si normanzii atacau imperiul. În aceasta situatie împaratii bizantini au fost nevoiti, în mai multe rânduri, sa ceara ajutor militar în Occident. Asa s-a nascut initiativa papalitatii de a organiza expeditii în urma carora scaunul apostolic si-ar fi marit sfera de influenta, mai întâi prin înlaturarea schismei, din anul 1054, dintre bisericile catolica si ortodoxa, apoi, prin raspândirea catolicismului în noi regiuni. În conciliile de la Piacenza si Clermont (10959, apelul de cruciada a fost lansat de catre papa Urban al II-lea.
cruciati1.jpg (36.07K)
Number of downloads: 13
