[Fr0z3nasic3]

Râdem, povestim cu toţii
Ore-n şir, în miez de noapte
Prinşi de val sau de emoţii
O comunitate plină de oameni fără pricină
Revelaţii clar divine
Tot revarsă tastatura
Avem haz, cuvinte fine
Le rostim cu voie bună, bucuroşi când bine sună.

[bistro]

Crângurile dese
Ielele perverse
Nopţile întunecate
Energiile ne seacă.
Vrăjitoarele ne sorb
Elfii creierii ni-i storc
Dracii urlă
Eva zbiară
Adam cântă la chitară.
Ura, raiul e aici!
Râdeţi, beţi, vă veseliţi
Aleluia, fraţi voinici!

[Fr0z3nasic3]

Flori albastre, de cristal, cu sclipire orbitoare
Radiind acorduri slabe de soprane in vibrato
O armă obsidiană, strecurată în vâltoare
Zgândărind o veche rană. Ce impertinent, ingrato!
E uşor s-arunci ideea, să aştepţi un nou tsunami
Nici o planşă nu-l învinge dacă l-ai lansat măiastru
Adevărul se strecoară prin frânturi de origami
Sfere de rubin dansează pe un covoraş albastru.
Iar în urma nebuniei ce-a cuprins întreaga lume
Calde glasuri, însă ferme se lansează-n acţiune:
Echilibru, claritate, raţiune, ‘nţelepciune!

[Fr0z3nasic3]

Dintre sute de imbolduri presărate printre versuri
Iată, răsare speranţa: îngerul vieţii apare
Cu aplomb şi cu emfază, un ecou prin universuri,
O voce interioară să ne scoată din visare.
Viaţa nu-i a morţii umbră, precursor al nefiinţei,
Iluzie prea sordidă – apocalipsul curat.
Cred că toţi avem surâsul unui înger al dorinţei,
Incredibil de puternici, cu spirit înflăcărat.

[Fr0z3nasic3]

Şeherezadă a zilei, Themis – dârz’ apărătoare
Odată cu raza lunii, just croieşti altă lumină
Impresionezi mulţimea, dai o pată de culoare
Mergi la ţintă făr’ de teamă, opoziţie senină
Orbi de-am fi şi-am vedea calea indicată cu sudoare
Strict golită de zorzoane, dar de adevăruri plină.

[Fr0z3nasic3]

M-ai vrăjit din prima clipă c-o semeaţă-nflăcărare
E uşor să-ntrebi pe alţii ce ascunde universul
Nici nu rişti să pari ridicol, cu vorbe acuzatoare
Stăm lesne-n expectativă şi tărăgănăm demersul.
Simplu nu-i aşa cum pare, la o ocheadă rapidă
A pune punctul pe y cere timp şi reflectare
Nu avem toţi spirit critic, nici atu-uri în firidă
Ai urcat mai multe trepte spre glorie şi valoare.

[Mihai LEONTE]

DIAMANTELE DIN STELE

Ş lefuiesc diamantele din stele,
T ăind faţetele cât mai lucioase,
E şti superbă cu şuviţele rebele,
F ericit că-mi oferi clipe frumoase,
A tunci când te văd cu mărgele,
N estemate, din pietre preţioase.

[Fr0z3nasic3]

Invitaţie la dansuri: pe culmi clar nebănuite
Oare ce-mi trecea prin cap de-am intrat în horă?
Am provocat un cutremur al ideilor sanscrite
Ninge încă pe-al meu plai, turnul stă în şah de-o oră.
Iar pe poduri lung întinse, năzuind spre Madras,
Deşluşesc o umbră ştearsă, evadând din talas.
Este greu să uiţi tăcerea ce-a născut furtuna.

[Fr0z3nasic3]

Cutreierând lumea-ntreagă, singur pe o bicicletă
O frumoasă doamnă vede, suplă ca o margaretă
Gândurile se adună şi se năruie uşor
Iar durerea lumii slabe se avântă într-un zbor
Tot prin muncă, tot prin cuget vei ajunge unde vrei
O să fie o răsplată: mulţi prieteni şi femei.

[Mihai LEONTE]

LINIA VIEŢII...autor Mihai LEONTE

acrostih

Lut am fost, lut sunt şi voi rămâne.
Eroziunea vieţii lungi tot mă răpune
O zi, o treaptă înspre mâine.
Nu ştiu cât voi trăi pe lume.

Temeri, mi-s gândurile toate.
Evazive totuşi fără rezonanţă.
Mă mir că nu se pierd în noapte.
În infinit fără distanţă.

Humă sunt, dar, voi deveni ţărână,
Alte vieţi din mine vor apare,
Indiscrete plante prin rădăcină
Libere vieţi vor reveni în soare.

Octombrie 1966