Sunt trista.
Imi doresc sa "sar" cumva peste perioada Sarbatorilor de iarna, chiar daca asta inseamna sa imi pierd o luna din viata... Nu mai suport sa fiu iar singura cand toti sunt cu familia, sa fiu trista cand totul in jurul meu e doar bucurie... E nedrept sa existe sarbatori exclusiviste, menite sa ii faca fericiti doar pe familisti si pe indragostiti. La ceilalti nu se gandeste nimeni cum se simt? La cei singuri, cei care nu au o familie la care sa se intoarca sau familia lor a ajuns o ruina a prezentului, la cei cu multe necazuri, carora li se intoarce cutitul in rana in perioada asta?
Am vazut de curand in vitrina unei agentii o oferta de vacanta intr-un loc frumos... Incepusem sa visez cu ochii deschisi, pentru ca de cand ma stiu mi-am dorit sa merg acolo... Apoi m-am trezit: chiar daca banii nu erau o problema, cu cine sa merg? Toata lumea face Sarbatorile cu familia, cine ar merge cu mine?
Nu mai vreau, ma apuca depresia cand ma gandesc, nu mai suport sa mai fac un alt Revelion acasa! Anul trecut am fost atat de prinsa cu munca incat am uitat sa-mi fac planuri de concediu. Si m-am trezit singura. Prietenii nu mai mergeau in gasca, like in the old days, fiecare facea Revelionul pe undeva cu partenerul/partenera si eu am ramas pe dinafara... A fost sublim, nici nu vreau sa-mi aduc aminte...
Revelionul petrecut printre straini are un farmec aparte; te bucuri alaturi de alti oameni, chiar daca ii cunosti foarte putin sau mai deloc, nu te simti singur, va zambiti si ciocniti paharele la ora 00:00, radeti, glumiti. Sunt genul de om care se adapteaza si imprieteneste foarte usor cu altii si am petrecut un astfel de Revelion, in care am fost cat-de-cat fericita...
Nici macar nu am o familie la care sa ma intorc, doar amintirile trecutului care ma impresoara si ma fac sa plang. Nimic nu mai e cum a fost, rasar doar stafiile unui timp pierdut, a unor Sarbatori vesele si fericite care nu se vor intoarce niciodata. Oriunde ma intorc vad imagini ale bucuriilor de atunci, vad o casa plina de veselie, o atmosfera jucausa, oameni care nu-mi mai sunt aproape, sperante, vise si asteptari care nu s-au materializat vreodata. Si, Doamne, credinta mea de atunci ca totul e posibil si ca daca iti pui o dorinta in noaptea magica a Craciunului sau in clipa trecerii in Noul An, cu siguranta se implineste... Doare sa vezi cum totul in jur e acum in ruina, sa ramai doar cu amintirile a ceea ce a fost...
Cu drag, in amintirea zapezilor de altadata: http://www.youtube.c...h?v=qK1odqo_Dws
As vrea sa plec undeva departe de Sarbatori, sa uit de tot si sa incerc sa ma bucur de clipa prezenta... Mai sunt oameni ca mine?
Contact
Facebook
Twitter
RSS

















