[Sarah N....]

Paideuma

Etnograful german Leo Frobenius, dupa ce a cercetat vreo treizeci de ani via¡a si obiceiurile triburilor de negri, a scris o lucrare intitulata Paideuma, în care a expus concluziile pe care le-a tras din numeroasele sale observa¡ii. Teoria lui, extinsa asupra naturii culturilor si cercurilor de cultura de pe glob, are în centrul ei no¡iunea de paideuma. Termenul acesta este grecesc si înseamna ceea ce este cultivat, dar si locul unde se învata. Populatiile unui spatiu bine conturat îsi au caracteristicile lor proprii, un mod specific de a fi.


Apollo Hyperboreanul

Civilizatia arhaica încorporata în legendele greco-romane se datora zeului Apollo. Acesta era considerat a fi conducatorul Muzelor, iar Muzele, în numar de noua, erau acelea care patronau toate artele si toate manifestarile spirituale ale omului: Clio (istoria), Euterpe (muzica), Thalia (comedia), Melpomene (tragedia), Terpsichore (dansul), Erato (elegia), Polymnia (poezia lirica), Urania (astronomia), Calliope (elocinta si poezia eroica).
La numele acestui zeu al luminii fizice si spirituale se adauga si acela de Apollo Hyperboreanul, fiindca, dupa legendele grecilor, el venea din regiunile hyperboreice. Sunt numite astfel fiindca sunt departate de vântul Boreas (vântul de Nord, fiu al unui titan si al Aurorei). ºinutul este descris ca fiind o Terra Mirabilis. Intr-adevar, modul de viata al hyperboreenilor este înfatisat de multi scriitori vechi ca acela al oamenilor care au trait în epoca de aur.
Zeul Apollo era o zeitate importanta pentru hyperboreeni, caruia i se închinau temple. Legatura lui Apollo cu tara acestui popor se arata si prin aceea ca mama lui, Latona, s-a nascut pe meleagurile acestor oameni de dincolo de vânturi.
Credem ca tara hyperboreenilor era dincolo de Istros, era tara lui Zamolxis, tara geto-dacilor de mai târziu, tara în care se traia ca în vârsta de aur a omenirii.


Saturn, omul cerului

Epoca lui Saturn este denumita, în toate textele antice, epoca de aur. Prima rasa de oameni a trait în epoca denumita astfel si acesti oameni existau în timpul lui Kronos (Saturn).
Saturn ar fi venit pentru a-l ajuta pe Ianus, care domnea atunci în Italia, aducând pe acele meleaguri civilizatia materiala si spirituala. El s-a întors în tara de unde venise, dar în amintirea lui s-au înfiintat sarbatorile saturnale, cu multe secole înainte de fundarea Romei.
Tinutul unde domnea Saturn se gasea în nordul Danubiului (Istros). Locuitorii acestei regiuni se închinau lui Saturn. El este supranumit Omul. Saturn s-a nascut din unirea zeitei Geea (Pamântul) cu Cerul, fiind un fiu al cerului. Statuia lui la romani îl reprezenta ca pe un batrân cu o coasa.
Toate traditiile converg catre unul si acelasi tinut unde era onorat Saturn, terra polului getic – numit si axis boreus, cardines mundi, hyperboreis axis. Vedem în aceasta tara Omului, tara legendarului Saturn – Omul care a creat o civilizatie de aur, cu centrul în spatiul nostru.


Lupul apollinic

O serie de încercari de a gasi semnificatia numelui etnic al dacilor s-a orientat în directia stabilirii sensului emblemei dacice reprezentata de lup. Lupul, ca simbol si steag al dacilor, este bine cunoscut, si a fost considerat ca un simbol totemic al triburilor din spatiul geto-dacic. Cercetarile mai noi au pus în evidenta faptul ca insignele specifice ale triburilor razboinice din diverse regiuni (Iran) aveau ca stindard un lup. Este sigur ca aceste credinte sunt arhaice si ca vechimea lor se întinde departe, dincolo de orizontul istoric si preistoric al omenirii.
Strabo ne spune ca dacii s-au numit mai întâi daoi. Daos era numele frigian al lupului. Orasul Daous-dava din Moesia Inferior înseamna literal orasul lupilor. O varianta în legatura cu numele de lup la daci este aceea bazata pe unele ceremonii rituale, prin care se intentiona transformarea unui individ în lup, sau unele ceremonii de imitare rituala a comportamentului si aspectului exterior al lupului. In Grecia, Zeus avea epitetul de Lykaeos si în onoarea lui ca lup i se închinasera sarbatorile Lykaia, pastrate la Roma sub numele de Lupercalia – sarbatorile lupului.
Apollo Hyperboreanul, simbolul spiritual al lumii mediteraneene arhaice, zeul luminii tuturor artelor, este onorat în Terra Mirabilis si haladuieste în acest tinut, fiind calificat si prin aspectul de lup; dacii sunt ei însisi lupi, prin faptul ca sunt în spatiul dominat de lumina spirituala a lui Apollo, iar fondatorii Romei sunt hraniti simbolic de o lupoaica.


Zamolxis – rege si zeu

O figura, care intra în timpurile istorice si face legatura lor cu epoca dinaintea istoriei, este Zamolxis.
Dupa istoricul grec Herodot, Zamolxis ar fi apartinut triburilor getice, cei mai viteji si mai drepti dintre traci. Ei cred ca sunt nemuritori si cel care dispare de pe pamânt se duce sa-l întâlneasca pe Zamolxis, un barbat care este o divinitate nationala a getilor. Herodot ne transmite si informatia ca Zamolxis ar fi fost un sclav al lui Pythagora, venit din tinuturile getice, care, devenit liber, ar fi acumulat mari bogatii si întelepciune, si s-ar fi întors în tara lui, ducând cu el învataturile câstigate si civilizatia. Zamolxis patrona misterele la getii din Tracia. El s-a retras pe muntele sacru al getilor numit Kogaionos si a trait într-o pestera.
Zamolxis este denumit zeu, dar în acelasi timp este o faptura umana. Exista o traditie la traci, dupa care regele este în acelasi timp si zeu. Autorii vechi îl identifica pe zeul geto-dacilor ca Saturn. Intr-o vârsta care nu mai era aceea de aur guvernata de Saturn, vorbim de epoca tracilor si a geto-dacilor, functia acestuia de rege si zeu este preluata de Zamolxis.
Mos Craciun este, foarte probabil, o reprezentare folclorica a lui Saturn. Semnificatia Mosului care ofera daruri evoca în memorie acea epoca de aur, epoca batrânului Saturn, când totul se oferea ca dar al naturii.