Telepatia este un mod de comunicare spontan, de regula, intre membrii aceleiasi familii: mama-copil/copii, sot-sotie, frate-frate/sora, mai rar intre prieteni. Creierul se comporta adesea ca o statie de emisie-receptie, transmitand si primind informatii la si de la distanta. Pentru a stabili o legatura fireasca intre oameni, comunicarea este esentiala. Numai ca acest mijloc de comunicare, atemporal si aspatial, nu se stabileste la comanda si nici atunci cand se vrea. Pur si simplu se intampla, cu sau fara voia noastra. Importanta este legatura dintre emitator si receptor.
Intr-o perioada, relatiile dintre mine si mama nu au fost prea bune. Intr-una din zile m-a sunat sa-mi spuna ca vine sa ne vedem. Dupa ce am spus un "bine" sec, am inchis telefonul si am uitat imediat. In dupa-amiaza aceea, ma uitam la tv cu niste prieteni. Fara sa spun nimic, fara ca macar eu sa inteleg ce fac, la un moment dat, am iesit din camera si-am mers la usa de la intrare pe care am deschis-o larg chiar in momentul cand mama iesea din lift. Cand m-a vazut, m-a intrebat ce fac, unde vreau sa plec. I-am raspuns razand ca am venit sa-i deschid usa. Repet, ea tocmai iesea, sub privirile mele, din lift.
Acum cativa ani, mama a avut doua operatii grele in mai putin de doua luni. Nu a fost de loc usor. Eu, de acasa, ii simteam toata durerea si tot zbuciumul. Asta se intampla mai ales noaptea, pentru ca noaptea facea febra mare si-i era rau. Daca reuseam sa dorm putin, stiam ca ea s-a simtit bine. Doua luni cat mama a stat in spital, am dormit cand a dormit ea si mi-a fost bine cand ea s-a simtit bine.