[oanat32]

Poate m-ati putea ajuta cu un sfat. Sunt casatorita de aproape 2 ani. Chiar inainte de scoaterea actelor, viitorul meu sot de atunci a inceput sa-si arate coltii, dintr-o persoana blanda, calma, care repeta mereu ''facem cum vrei tu'' a devenit dur, agresiv, a inceput sa tipe la mine din orice, sa tranteasca prin casa cand nu-i faceam pe plac, iar de luna de miere sa nu mai vorbesc, nervii mi-au cedat atunci si am inceput sa plang chiar pe partia de schi. Devenise f. dur, si-mi spunea ca sunt prea alintata. Locuiam in apartamentul meu, pe numele parintilor insa, el fiind sarac, locuia in 3 camere cu maica-sa, fratele, cumnata, nepoata.Provine dintr-o familie de muncitori. Un an de zile am locuit in apartament, timp in care s-a purtat ingrozitor, tipa mereu la mine, spunandu-mi sa ma obisnuiesc, ca asa tipa toti barbatii, ma ameninta ca pleaca cand aveam ''pretentii'' de orice fel: sa ne plimbam, sa socializam; eu fiind profesoara atunci, castigam f putin, si a incercat la inceput sa-mi comande ce sa fac cu salariul meu, nu ma lasa sa-mi cumpar din banii mei ce vroiam, era de o zgarciene crunta; nu i-am facut pe plac, si atunci a incetat sa mai puna la comun si suma infima pe care o punea; dupa cateva luni am renuntat la invatamant, incepand sa traduc carti pentru o editura, acte, etc, si chiar daca o faceam de acasa castigam mai multi bani astfel. Nu i-a convenit, imi spunea ca e un hobby, a inceput sa ma ironizeze, repeta ca eu nu am nimic pe numele meu, cred ca se referea la apartament, probabil ca asta l-a atras de la inceput.Tot ce a facut cat am locuit la mine a fost sa ma agreseze emotional, ma acuza ca l-as insela, din moment ce stateam toata ziua in casa, ca el nu stie ce faceam toata ziua, nu ii convenea ca merg la parinti, ca ma intalneam cu cate o prietena, ca venea sora la mine, etc, incat incepusem sa tremur, mainile, picioarele, non-stop ma ameninta ca divorteaza, ma intreba: vrei sa plec?iar eu ma gandeam ca o sa fiu de rasul lumii, le spuneam parintilor tot ce imi facea si ei nimic, dimpotriva, se purtau f frumos cu el. Cand ii vizitam, el se purta ca un gentleman cu mine, nimeni nu putea crede ce imi facea. Am ramas insarcinata, el nedorindu-si copii; am uitat sa scriu ca nu respecta sarbatorile religioase, Craciun, Paste, din zgarcenie, spunea ca nu merita atata cheltuiala pentru 2, 3 zile, din acelasi motiv nu ieseam nicaieri, singuri sau cu alti prieteni, de fapt nici nu are prieteni, nu-i place sa socializeze; am pierdut sarcina din cauza stresului la care am fost supusa. La un moment dat i-am spus ca parintii vor vinde apartamentul, si sora mea avea drept acolo; a inceput sa se poarte si mai urat, incat o chemam pe mama la mine sa fie acolo cand venea el de la munca, caci imi era frica de el, intra pe usa cu o fata agresiva, incepea sa tranteasca, si era mult mai inalt ca mine, 1, 85. Cand nu-i convenea ceva, ce spuneam sau faceam, nu vorbea cu mine zile in sir, nici nu ma saluta. Cand o vedea pe mama la mine nu mai era agresiv, parca se simtea cu musca pe caciula, intarzia cat putea in bucatarie, in baie, numai sa nu dea cu ochii de ea. Ai mei nu i-au spus nimic niciodata, de fapt mama, caci tata nu-l credea capabil, dadea vina pe mine, sau pur si simpu nu ma credea, caci la ei se purta ca un mielusel, f. respectuos, de fapt cand eram in compania altor oameni se purta frumos cu mine,nimeni nu ar fi crezut ce imi facea. El chiar imi spunea:'' ce, ai tai se iau dupa tine?''As fi putut sa-l dau afara, dar imi era rusine de gura lumii, de statutul de femeie divortata, etc
Dupa un an ne-am mutat acasa la el, in ianuarie 2007, parintii mei au pierdut apartamentul intr-un proces, lui nu i-au spus ca se aflau in proces, considerand ca nu era problema lui, doar nu statea cu mine pentru casa...Aici a inceput sa se poarte si mai urat, dar cel putin nu mai tipa la mine, pentru ca nu mai suntem singuri in casa, l-ar putea auzi si altii. Dar am dat peste alta belea, soacra, care nu ma suporta si-mi face viata un calvar, si asta deoarece el este de partea ei,o asculta in toate, ea ma pareste lui, iar el imi reproseaza apoi. Doamne fereste sa zic ceva urat despre ea, despre mancarea ei, etc ca devine f. agresiv.prefera sa manance tot de la ea, cand vine de la slujba, ea iese repede si-l serveste. La inceput ma enervam si-i spuneam ca pun eu masa, dar degeaba, nu se lasa, iar el nu spunea nimic, chiar zambea ironic, la fel se intampla si cand ea era ironica cu mine, ceea ce nu indraznea decat cu el de fata. Mai mult, ii alegea hainele din cosul nostru si i le spala, iar cand i-am spus sotului, mi-a raspuns: ''dar ce are? pai daca tu nu mi le speli!'', ceea ce nu este adevarat. Mai mult, el mananca diin mancarea ei si bineinteles ca eu nu sunt invitata! In ianuarie am ramas din nou insarcinata, lucru care nu i-a convenit. Mai sunt cateva zile pana voi naste si ma gandesc cu groaza ce voi face de acum inainte. Probabil ca imi voi pierde mintile daca voi mai locui cu ei. As pleca la ai mei, dar el nu vrea stam la ai mei, nici cu chirie. Vreau sa divortez, dar tata nu ma primeste la ei,ii este rusine de vecini daca as divorta si as veni cu bebe la ei. Ce as putea sa fac? Sunt disperata!

[CavalerulJedi]

oanat32, la Oct 12 2008, 12:02 PM, a spus:

Vreau sa divortez, dar tata nu ma primeste la ei,ii este rusine de vecini daca as divorta si as veni cu bebe la ei. Ce as putea sa fac? Sunt disperata!

Singurul lucru care imi trece prin cap este sa incerci sa te interesezi poate gasesti vre-o fundatie care sa-ti ofere vre-un fel de sprijin material sau de alt fel.

Nu cred sa fii singura in situatia asta... poate au mai fost persoane care au trecut prin asa ceva.

[K0ntr0VerSy]

Decat cu el, mai bine il faci pe tatal tau sa renunte la absurditati.
Daca ai primi asistenta sociala cumva sau daca ai sta la o prietena, tatal tau ar fi mandru?
Deocamdata trebuie sa gasesti o solutie de avarie, indiferent daca asta implica ceva 'dezonorant'.

Altfel, sa nu iti fie rusine de absolut nimic.

Reprosurile despre cum de ti-ai permis sa ajungi aici (mai ales cum de ti-ai permis sa te aventurezi in a avea un copil in situatia data) ti le facem cand treci peste perioada asta.

Succes.

[Diela]

E foarte trista situatia ta, nu poti trai intr-o teroare continua, deci cel mai bine ar fi sa scapi de el si de soacra. Si daca e soiul de soacra care incearca sa controleze tot, va vrea si sa-ti creasca si sa-ti educe ea copilul in locul tau.

Poate ca pana la urma, pusi in fata deciziei tale, parintii tai vor hotari sa te sustina si mai e si ideea de mai sus, a fundatiilor care ofera sprijin pentru astfel de situatii.

[vaca_cu_cabina]

Poarta-te cu el la fel de nasol cum se poarta el cu tine.

[Roxana@ Elena]

oanat32, la Oct 12 2008, 12:02 PM, a spus:

Probabil ca imi voi pierde mintile daca voi mai locui cu ei. As pleca la ai mei, dar el nu vrea stam la ai mei, nici cu chirie. Vreau sa divortez, dar tata nu ma primeste la ei,ii este rusine de vecini daca as divorta si as veni cu bebe la ei. Ce as putea sa fac? Sunt disperata!

imi pare foarte rau sa aud ca treci printr-un moment asa de dificil,si esti intr-o situatie atat de disperata...copilul se va naste si va traii intr-un loc ingrozitor,va fii toata viata urmarit de intamplarile ce pot avea loc in casa respectiva,cel mai bine pentru tine si acel bebelus ce va venii pe lume este sa plecii din casa aia...si sa divortezii....daca tatal tau nu te primeste acasa...asta e ....la un momendat va regreta ce a facut...dar trebuie sa te gandesti la sanatatea ta si a copilului voi sunteti cel mai important lucru acum...eu iti propun sa te interesezi de o asociatie unde sa te poti duce....stiu ca exista asociatii pentru ajutorarea femeilor aflate in astefl de situatii....acolo vei gasii o casa pentru moment ,vei primii consiliere psihologica si vei fi ajutata si material....cauta pe net si sigur vei gasii....sa nu iti fie rusine ...nu te gandii la ce zic restul...pentru ca nu restul traiesc actuala ta viata...TU o traiesti si stii ca este un cosmar...sper sa reusesti sa gasesti o astfel de agentie.....
iti doresc multa bafta....si sa stii ca noi cei de aici numai moral te putem sustine si cu cate un sfat...deciziile tu va trebuii sa le iei

Herodias, la Oct 12 2008, 01:36 PM, a spus:

Poarta-te cu el la fel de nasol cum se poarta el cu tine.

mda.... altceva mai bun nu ai gasit de zis....daca sotul e o persoana agresiva ce usor zici tu sa se poarte ea asa...in primu rand isi face rau psihic asa

[Diela]

Herodias, la Oct 12 2008, 01:36 PM, a spus:

Poarta-te cu el la fel de nasol cum se poarta el cu tine.

asta-i cel mai prost sfat cu putinta - hai sa ne injuram toti, sa ne scoatem ochii si sa ne taiem beregatele reciproc.

Poarta-te cu ceilalti cum ai vrea sa se poarte ei cu tine (fara sa renunti la demnitatea ta), si daca nu mai exista solutii de conciliere, distanteaza-te de ei, dar nu ochi pentru ochi!

[CavalerulJedi]

Herodias, la Oct 12 2008, 01:36 PM, a spus:

Poarta-te cu el la fel de nasol cum se poarta el cu tine.

Asta nu va rezolva niciodata nimic...
Ura nu face decat sa creasca ura...

[Sarah N....]

Statutul de femeie divortata si ce va spune lumea ar trebui, cred, sa te preocupe cel mai putin. Daca in situatia in care te aflii acum, lumea e multumita, totul pare in regula, iar tu te chinui... tu decizi ce-i mai important pentru tine... ce spune lumea sau cum traiesti tu... Cum au mai sugerat si altii, cauta o asociatie... daca nici atunci parintii nu vor incepe sa se gandeasca, poate e intr-adevar ceva in neregula, atunci va trebui sa te descurci, incet-incet, singura... cu timpul sa ai o casa pe numele tau, sa nu mai ai probleme...
Lumea ar fi trebuit sa evolueze, divortul sa nu mai fie privit nu stiu-cum si sa nu mai fie nimeni preocupat de ce va spune lumea in astfel de situatii...

Aceasta postare a fost editata de Sarah N....: 12 October 2008 - 03:44 PM

[Justine_]

Daca soacra ta se poarta acum in felul asta, inchipuie-ti ca o sa incerce sa iti educe si copilul, si sa te scoata pe tine de incapabila. Ceea ce ti se intampla tie cred ca se poate numi abuz emotional. Pleaca de acolo chiar si daca trebuie sa mergi la o prietena, nu ezita, pleaca oriunde numai pleaca. Consecintele pe termen lung daca ramai sunt cu mult mai grave decat cele care ar putea exista acum, pe un timp limitat. Fa-ti curaj, gaseste-ti pe cineva care sa te sprijine si ia-ti viata inapoi